Cum e privită educația sexuală de femeile din comunitatea romă în România

Pătratul Roșu este un podcast bilunar despre toate lucrurile care-ți vin în minte despre sex și viața sexuală și ți-e rușine să le zici cu voce tare, dar și despre tabuurile din relații și din viața de zi cu zi.

De fiecare dată când am discutat la Pătratul Roșu despre sexualitate, am mai adus o piesă acestui puzzle complex și complicat de nuanțele fiecărei credințe, comunități sau prejudecăți care există în societate. De la Adina Păun, moașă și consultantă în alăptare certificată internațional, am aflat, de exemplu, că femeile din mediile rurale au o viață sexuală destul de activă, chiar dacă prejudecata e că acolo sexul e văzut doar cu scopul utilitar de reproducere. 

De data asta am mers cu întrebările noastre către o comunitate care atrage multă ură și prea puțină înțelegere: cea romă. Georgiana Lincan este de șapte ani membră a Asociației E-Romnja, un ONG din București care promovează drepturilor femeilor rome, și expertă în egalitate de șanse. Ea ne-a explicat cum se raportează cei din comunitate la educația sexuală și ce lecții sunt transmise mai departe. Am atins și tema căsătoriilor între minori, unul dintre cele mai dezbătute subiecte când vine vorba de romi. 

Pe deoparte, cei care sunt în afara comunității se mulțumesc cu acest stereotip, pentru că ar însemna că România, per total, n-are o problemă în acest sens. Ceea ce-i fals, după cum vezi și-n statistici. Țara noastră are aproape un sfert dintre mamele minore din Uniunea Europeană, dar sub 2 la sută dintre acestea beneficiază de servicii publice de asistenţă socială. Datele Eurostat arată că, în 2018, 8 621 de fete au devenit mame înainte de vârsta majoratului (10 - 17 ani), iar 725 dintre ele au fost în situaţia asta înainte de 15 ani.

Ai putea spune că-i doar o chestiune a României, la alții nu se întâmplă, suntem doar noi mai înapoiați. Dacă iei Statele Unite ale Americii ca exemplu de țară dezvoltată, căsătoriile între minori sunt și acolo. De exemplu, între 2000 și 2015, mai mult de 200 de mii de minori au fost căsătoriți cu forța. Iar 48 de state încă permit, legal, căsătoria sub 18 ani. Am menționat aceste statistici ca să vezi că cea mai mare prejudecată despre romi nu e valabilă doar pentru această minoritate. Ba chiar s-au luat și măsuri. În 2014, Dorin Cioabă, autointitulatul rege internaţional al romilor, a anunțat că vor fi permise căsătoriile doar după vârsta de 16 ani.

De la Georgiana am vrut să descoperim însă tabloul în toate nuanțele lui. În toată această discuție, și aici e vorba de România per total, ține cont că vorbim de prejudecăți, tradiții și credințe înrădăcinate de-a lungul a decenii. Schimbarea apare treptat, după cum a explicat și ea în noul episod din podcast din care poți citi fragmentul de mai jos. 

Pătratul Roșu: Când erai mică, te-a învățat cineva ce înseamnă educația sexuală?
Georgiana Lincan: Din păcate, nu. Primele lecții de educație sexuală mai open au avut loc la liceu, când discutam cu colegele mele nerome despre relații și începerea vieții sexuale, de protecție, chiar și de contracepție. Până la liceu nu aveam discuții de genul acesta. De exemplu, cu colegele din școala generală unde am învățat și eram mai mulți elevi romi. În schimb, erau niște reviste, Bravo, pe care le-am primit prin clasa a șasea, atunci când ni se ofereau și absorbante, și pe care le citeam.

Legat de menstruație, din păcate e un subiect tabu. Nimeni nu-ți zice nimic. Eu știam, pentru că alte colegele de-ale mele au avut menstruația înainte, iar de cele mai multe ori ce auzeam eu și colegele mele era: „Ok, ți-a venit menstruația, trebuie să ai grijă să nu cumva să rămâi însărcinată”. Fără niciun alt tip de informație. 

Dar aveai prietene în comunitate cărora puteai să le dai informațiile respective?
Da, colegele din școala generală erau și prietene din cartier. Majoritatea copiilor care mergeam la școală eram din cartier. Dar nu obișnuiam să discutăm despre lucrurile astea, pentru că acasă nu spunea nimeni nimic. Doar când i se întâmpla unei colege, ne spunea și mi-aduc aminte că era chiar și rușinea asta, dacă să-i spui prietenei tale sau nu. 

Eu i-am zis prima dată verișoarei mele, era și colega mea de bancă, și ea imediat i-a spus mamei ei. M-am simțit super prost. O vedeam ca pe o chestie foarte intimă, nu trebuia să ajungă la adulți, era rușinos. Mai ales la bărbați, să nu cumva să se audă. 

Ai avut și prietene care s-au căsătorit mai devreme și au povestit despre noaptea nunții, emoțiile pe care le aveau?
Am vorbit cu una dintre prietenele mele despre chestia asta, dar nu așa detaliat. E puțină frică, nu știi ce se întâmplă și de cele mai multe ori fetele spun că prima experiență sexuală nu este una foarte plăcută. 

În cei șapte ani în asociație, femeile cu care ai interacționat au pomenit ce impact ar fi avut în viața lor accesul la educație sexuală, dacă ar fi avut șansa la așa ceva?
Sigur. Sunt foarte multe femei care spun destul de des că ar fi fost de mare ajutor pentru ele dacă ar fi avut pe cineva cum suntem noi acum și discutăm cu fetele mai mici despre menstruație, planificare familială, începerea vieții sexuale. 

Și la ce vârstă se gândesc că-i ok să-și înceapă viața sexuală?
Dacă le întrebi pe mame, spun tot timpul târziu, foarte târziu, de la 18-20 de ani încolo, cam asta e proiecția lor. Dacă le întrebi pe fete, la fel, o văd ca pe o chestie care ar trebui să înceapă mai târziu, dar în realitate se întâmplă mult mai devreme. 

Dar e vreo logică în spatele acestei vârste înaintate?
Da, sunt multe mame care, când s-au căsătorit, au făcut-o mai devreme și cumva își doresc ca fetele lor să fie mai pregătite, să aibă măcar 18 ani și să copilărească mai mult. 

Ai menționat planificare familială, cum e privit avortul în comunitate?
Știu femei care au făcut. Depinde, dacă familiile sunt super conectate la religie, atunci sunt total împotrivă, dar dacă nu sunt foarte religioase, există opțiunea asta. Din ce am văzut, când femeile sunt religioase, exclud total această variantă. Ca în orice cuplu, se discută despre asta. 

Cine o pregătește pe fată pentru noaptea nunții, dacă se mai practică obiceiul ăsta, așa cum s-a practicat în ultimii 500-300 de ani?
Nu prea mai există noaptea nunții, cel puțin la mine-n comunitate, unde lucrăm noi, Mizil, Giurgiu, Valea Seacă. Cel mai des la mine, o fată de 16 ani, să zicem, se îndrăgostește de un băiat de 17, 18 ani sau de aceeași vârstă, și decid - nu știu cât se poate numi decizie, ținând cont de tot contextul și mentalitatea lor - să fugă împreună. Se folosește des ideea asta de „au fugit împreună”, care de cele mai multe ori presupune întreținerea de relații sexuale. Apoi comunică familiilor și după aia are loc ce este numit căsătorie.  

Care-i relația femeilor din comunitate cu ginecologul, îl acceptă, se caută de probleme?
Nu prea, d-aia am și avut o campanie de facilitare a accesului femeilor din comunitățile în care lucrăm la testarea Babeș Papanicolau. Sunt mai multe cauze pentru care nu se întâmplă asta. Primul ar fi că nu e prea normalizat să mergi la doctor și mai ales dinainte, să-ți planifici, să discuți. De cele mai multe ori majoritatea femeilor, și nu cred că doar cele rome, ajung la ginecolog când rămân însărcinate sau dacă apare o problemă care le deranjează.

Inclusiv eu, după ce am început campania asta de facilitare și în care încurajam femeile să meargă la ginecolog că e super important și trebuie să se monitorizeze, eram ok, dar nici eu n-am fost. Plecând de la treaba asta, am început să merg și eu la ginecolog. 

Și, de multe ori, medicul ginecolog e în altă localitate, mai ales dacă e comună, și cumva accesul nu-i foarte facil. Și încă ceva de care ne-am lovit, atunci când femeile nu sunt angajate și nu au asigurări de sănătate sau nici măcar nu beneficiază de ajutor social, nu pot avea acces la serviciile de acest gen, de tot ce ține de sistemul de sănătate.  

Acest interviu a fost editat pentru claritate și lungime.

Poți urmări Pătratul Roșu și pe Instagram, Spotify, Apple Podcasts și Youtube.