Educatie sexuala

Cum le vorbești copiilor tăi despre pornografie și sexualitate când trăiești în România

Nu e ușor pentru părinți să poarte „acea discuție” cu copiii. Dar e de multe ori ceea ce-i poate face adulți responsabili.
23 Iunie 2020, 8:28am
patratul rosu, educatie sexuala, pornografie, sex
Fotografie de KateDerr via AdobeStock Photos

Pătratul Roșu este un podcast bilunar despre toate lucrurile care-ți vin în minte despre sex și viața sexuală și ți-e rușine să le zici cu voce tare, dar și despre tabuurile din relații și din viața de zi cu zi.

În România e nevoie de voci de părinți asumați care să aibă un discurs onest și deschis, mai ales când vine vorba de sex, nuditate, identitate de gen și nu numai. Nu putem spune că noi ne-am bucurat de așa transparență din partea părinților și, firesc, ne-am întrebat dacă există astfel de abordări. Așa am ajuns la Ana Măiță, președinta asociației Mame pentru Mame și activistă pentru drepturile mamelor.

Ea a fost recent în atenția tuturor, după ce-a deranjat o bulă a internetului pentru că a îndrăznit să spună că și-a ghidat copiii adolescenți spre pornografie sănătoasă. Despre asta și realitățile vieții de mamă care vorbește fără rușine despre sex cu cei doi fii ai ei am discutat în noul episod din podcastul Pătratul Roșu din care-i fragmentul de mai jos.

Pătratul Roșu: Ai ajuns în atenția publicului cu declarația că îți ajuți băieții să găsească pornografie mai bună. Cum s-a întâmplat, de fapt?
Ana: Declarația asta recentă se înscrie în lupta pe care o duc și eu și multe alte colege de activism pentru introducerea educației sexuale în școli. Am fost cât se poate de deschisă. Băieții mei au intrat în perioada adolescenței și, oricât le-aș controla eu internetul, nu pot face asta și cu cel al colegilor de școală sau al copiilor de pe stradă cu care se joacă. Într-o zi au venit cu ochii mari, roșii în obraji, să-mi povestească ce au văzut pe telefonul unui vecin mai mare. Puteam să am cea mai facilă reacție, pe care din păcate o au mulți părinți în România, să-mi înfig cu forță capul în nisip și să ignor chestia asta. Sau poate chiar să-i cert, să le spun că: „Vai, dar e rușine, să nu vă mai jucați cu X-ulescu, vă învață numai prostii”.

Dar am ales să nu fac asta. Știam că vârsta medie la care marea majoritate a copiilor sunt expuși la pornografie e cea de 11 ani. Ce li s-a întâmplat lor se înscrie cât se poate de elegant în statistică. Nu au trăit nimic ieșit din comun. Trăim cu toții într-o lume în care pornografia e la un click distanță. Câteodată dai de ea și fără să o cauți. Să nu uităm cât de agresive sunt unele dintre bannerele de promovare a videochatului sau chiar și a site-urilor pornografice când navighezi pe site-uri mai mult sau mai puțin anodine.

Chiar dacă și eu și soțul meu controlăm destul de bine și timpul pe care-l petrec copiii noștri pe internet și accesul pe care-l au pe internet, nu putem să facem asta pentru toți copiii din România cu care ei interacționează. Corect?

Mi se pare interesant că ai pomenit vârsta de 11 ani. Vorbim de clasa a cincea sau a șasea?
Poate să fie inclusiv clasa a patra. Deci haideți să nu ne mai ascundem după deget. Am ales să ne așezăm toți trei la calculator și să-i întreb ce au văzut. „A, păi am văzut niște fete goale!” „Ok, și v-a plăcut?” „Da!”

Noi suntem o familie destul de relaxată și cu nuditatea. Au fost alăptați fiecare până la trei ani și își amintesc asta. Dar, evident, nuditatea altcuiva este mult mai interesantă.

Eu am folosit această întâmplare (n.r.: cu vecinul), ca să le explic că putem vedea femei goale în poziții care nu sunt tocmai frumoase. Pot fi scene umilitoare, cu agresivitate. Le-am zis simplu, fără să mă bâlbâi foarte mult, că există filme cu sex - știau despre sex, că le explicasem deja -, în care fetele par mai degrabă că sunt bătute. Le-am explicat și despre viol, despre ce înseamnă să te porți urât cu o femeie: să o tragi de păr, să o lovești. Sau putem să vedem femei goale frumos. I-am întrebat ce vor să vadă. Evident că ei erau foarte zâmbitori. Am căutat erotica, simplu, „natural women” pe Google. Am dat peste fotografii artistice cu femei dezbrăcate, unele blonde, altele brunete, unele plinuțe, altele atletice, unele epilate, altele naturale, unele siliconate, altele nesiliconate.

A fost o ocazie foarte bună ca ei să înțeleagă niște lucruri simple. Cel mai important fiind că pot vorbi deschis cu mine lucrul acesta. Și că nu vor fi certați, că au în mine un partener de încredere care-i ghidează cu prietenie și cu umor.

Umorul este foarte important în orice discuție despre sex cu copiii noștri. Dacă învăluim sexul și discuția despre sex în tot felul de atitudini grave și negative, mă gândesc că asta o să-i determine pe copii să nu mai fie așa deschiși cu părinții. Și noi asta ne dorim, să fie deschiși cu noi pe acest subiect.

Există abordarea asta, că prin discuțiile despre sex le e stricată copiilor inocența. Cum ți se pare?
În primul rând falsă. Inocența copiilor este stricată de un abuz sexual la care sunt supuși pentru că ei nu înțeleg ce li se întâmplă, pentru că nu au conceptele, pentru că nu li s-a spus vreodată că nu are nimeni voie să-i atingă-n zona genitală, cu excepția părinților și a doctorului.

Inocența unui copil este stricată de o sarcină la nouă ani, de o boală cu transmitere sexuală pentru care ar fi necesar un tratament pentru toată viața. Inocența nu înseamnă ignoranță.

Eu, ca părinte, pot să-ți spun că cei mici pot rămâne mult și bine inocenți - eu știu și adulți cât se poate de inocenți - chiar și atunci când primesc aceste informații. Pentru că atunci au informația să-și apere singuri inocența, chiar și când tu nu ești acolo sau când vine un coleg de școală cu telefonul fratelui mai mare să le arate poze cu colege goale. Că și asta e o realitate. Din clasa a opta își trimit poze dezbrăcați unii altora într-o veselie și putem iar să ne facem că plouă torențial sau putem să adresăm acest subiect.

Din discuțiile pe care le-ai avut cu ei, care-i subiectul care le trezește cel mai mult interesul la sex?
O să râzi, dar nu sunt pasionați de subiect. Adică, dacă au întrebări punctuale, le pun. Le dau răspunsurile și cam aia e, se duc să se joace. Nu insistă. Niciun părinte să nu-și închipuie că dacă va deschide acest subiect copilul va deveni obsedat de chestiune și nu va conteni cu întrebările.

Uite, recent, în mașină, în timp ce conduceam, fiu-miu de zece ani m-a întrebat de ce unele femei mor la naștere. Că a văzut el nu știu ce clip de istorie în care o regină a murit la naștere. Și a trebuit să-i explic și crede-mă că-i mult mai complicat să-i explici ce înseamnă hemoragie postpartum unui copil de zece ani decât să-i explici cum e treaba cu sexul.

Pot să pună tot felul de întrebări: de la cum vin copiii pe lume, care-i cea mai firească întrebare, până la dacă doare când faci sex, dar el întreba pentru el, dacă pe el ca băiat îl doare. Dacă și băieții sângerează. Adică niște chestii din astea foarte aplicate.

Din răspunsurile pe care le-ai dat, ce anume i-a blocat?
Pentru că acel clip pe care l-au văzut la un vecin se referea la o scenă de sex oral, au venit cu întrebări legate de chestia asta. Și a trebuit să le explic că, uneori, este plăcut. Așa cum e plăcut să te pupe cineva pe obraz sau pe spate sau pe burtă, e plăcut să te pupe și acolo. Și au zis: „Da, are sens. Dar și fetelor le place?”. Zic: „Da, evident că și fetelor le place. Un sărut, atunci când este consensual, este primit și acordat cu drag, este plăcut. Și e foarte ok să facem asta cu persoana de care avem drag”.

Acest interviu a fost editat pentru claritate și lungime.

Poți urmări Pătratul Roșu și pe Instagram, Spotify, Apple Podcasts și Youtube.