High Hui

Vrăjitorie și LSD: Povestea incredibilă a ciupercii care a schimbat istoria psihedelicelor

A cauzat cangrene, convulsii și a ucis mii de persoane. Dar asta nu e tot ce poate face acest parazit numit cornul-secarei.

de Sébastien Wesolowski; translated by Oana Maria Zaharia
21 Mai 2020, 4:00am

Tentația Sfântului Anton, de Joos Van Craesbeeck, 1651. În Evul Mediu, Sfântul Anton era protectorul victimelor cornului secarei

În august 1951, o boală ciudată a pogorât asupra orășelului Pont-Saint-Esprit din sudul Franței. Victimele se plângeau de dureri abdominale, delir și halucinații cu flăcări și creaturi ale iadului. Unii au încercat să se arunce pe fereastră ca să scape de infernul imaginar. Alții umblau pe străzi și urlau ca în filmele cu zombi.

Peste trei sute de persoane din regiune au fost internate în spitale. Cinci au murit, șaizeci au ajuns în spitale de psihiatrie, iar unii încă halucinau o lună mai târziu.

Astăzi, oamenii încă se întreabă ce ar fi putut cauza această boală misterioasă. Dar mulți experți în medicină și istorici sunt de acord că vinovatul a fost probabil cornul secarei, un parazit care trăiește în culturile de secară, dar atacă și ovăzul, grâul sau iarba sălbatică. Cei afectați la vremea aceea probabil mâncaseră pâine făcută din făină de secară contaminată și contractaseră ceea ce acum numim ergotism. Dar în Evul Mediu, oamenii i-au dat nume mult mai fantastice și înfricoșătoare: „arsura”, „focul iadului”, „focul Sfântului Anton” sau focul Sfântului Andrei, după ordinul călugărilor francezi care aveau grijă de victime.

1587068823188-44775221832_0dc4deeb36_k
Un spic de secară atacat de cornul secarei. Foto: Flickr/Björn S

Boala cauzată de cornul secarei sau ergotismul a fost descoperită când oamenii au început să cultive grâne, acum zece mii de ani. Învățatul roman Plinius a fost primul care a menționat grânele infestate cu cornul secarei, mult mai târziu, în primul secol AD, dar nu înainte ca istoricii și chimiștii să spună că grecii foloseau ciuperca respectivă drept armă chimică și drog psihoactiv în timpul sărbătorii Misterele Eleusiniene.

Cornul secarei își datorează efectele alcaloizilor sau compușilor organici care se găsesc în plante bine cunoscute pentru beneficiile lor medicale. Alte exemple ar fi morfina (din maci), care e un analgezic foarte bun, atropina (din fructe de pădure), un tratament pentru intoxicări, chinina (din scoarța arborelui de chinină), folosită pentru tratarea malariei. Toate acestea fac parte din lista de medicamente esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății, dar fiecare dintre ele poate fi nocivă sau fatală. Toate sunt bune, dar toate sunt otrăvitoare. În mod similar, alcaloizii din cornul secarei pot să și vindece, dar să și cauzeze boli îngrozitoare.

În secolul al zecelea, ergotismul ucidea regulat zeci de mii de persoane în vestul Europei, când perioadele de foamete îi obligau pe săraci să mănânce grânele contaminate. Scriitorii din era aceea descriau cel mai groaznic simptom al acestei ciuperci: cangrena. Mai mulți bărbați au dezvoltat răni urâte pe membre, în Paris și orașele învecinate, a scris istoricul Flodoard în timpul unei epidemii din anul 945. „Membrele ardeau treptat și se consumau singure până la decesul persoanei afectate.” Aproximativ cincizeci de ani mai târziu, ciuperca a ucis 40 de mii de persoane în sudul Franței. Călugărul Raoul Glaber, care era convins că părțile cangrenate ardeau, a scris: „În perioada aceea, o ciumă groaznică a lovit oamenii, ca un foc care le consuma membrele și le detașa de corp”.

Dar în ciuda acestor simptome îngrozitoare, aceleași proprietăți ale cornului de secară sunt folosite astăzi pentru tratarea migrenelor. Iar acesta nu e singurul beneficiu al acestei ciuperci.

1587069267806-IkDx_sKXTqtj800__KtJ4JRlN1o
Tentația Sfântului Anton, de Hieronymus Bosch, circa 1501, care ilustrează halucinațiile cauzate de ergotism, alături de un bărbat care se uită la piciorul pe care l-a pierdut din cauza bolii (stânga jos).

Experții au identificat două forme de ergotism: cangrenos, ca cel ilustrat mai sus, și convulsiv – mai puțin letal, dar la fel de înfricoșător. Cornul secarei activează aceiași neurotransmițători ca serotonina, care sunt esențiali pentru buna funcționare a sistemului nostru digestiv, a stării psihice și a ciclului de somn și trezire, printre altele.

În doze masive, serotonina produce ceea ce numim sindromul serotoninei, când creierul trimite semnale haotice în restul corpului. Intestinele se golesc singure, mușchii se contractă, pielea se udă de sudoare și mintea devine confuză. Și consumul de MDMA poate declanșa asta – dacă ți-ai scrâșnit vreodată dinții după ce ai luat, ai simțit un pic din potențialul sindromului.

Ergotismul convulsiv era un tip al sindromului serotoninei, în care alcaloizii din ciupercă afectau corpul prin suprasolicitarea creierului. Ergotismul convulsiv a afectat toată Norvegia din Evul Mediu până în secolul 17. Le făcea pe victime să aibă convulsii ore în șir, le contorsiona membrele în poziții grotești și dureroase și uneori era nevoie de mai multe persoane ca să poată ține pe loc un pacient. Convulsiile erau atât de puternice încât le cauzau femeilor însărcinate avorturi, iar istoricii spun că unor pacienți a fost nevoie să li se rupă membrele ca să-și recapete mobilitatea.

Aceiași alcaloizi au fost totuși foarte importanți în obstetrică, deoarece provoacă niște contracții foarte puternice ale uterului. Din 1500 încoace, moașele le dădeau ciuperca femeilor care începeau să aibă contracții, dar practica s-a încheiat în 1800, din cauza efectelor secundare precum rupturile uterine. Astăzi, doctorii încă o folosesc pentru tratarea hemoragiei postpartum sau a hemoragiei cauzate de pierderea sarcinii.

1587069980941-Capture-decran-2020-04-16-a-224542
Structura ergotaminei, unul dintre alcaloizii cornului de secară folosiți în medicină. Imagine: Wikimedia Commons.

La fel ca și în Franța, halucinațiile din Norvegia medievală erau misterioase și morbide. Viziunile erau conectate cu simptomele oribile ale bolii: arsura cangrenei devenea focul iadului. Evident, în vremurile acelea, se considera că boala are cauze supranaturale. Victimele convulsiilor bruște credeau că sunt hărțuite sau posedate de demoni. Alteori, creaturile din viziuni erau percepute ca prietene ale vrăjitoarelor din sat. Mulți cred că procesele declanșate împotriva vrăjitoarelor din Salem în secolul 17 au fost rezultatul halucinațiilor cauzate de secara contaminată. În orice caz, halucinațiile au fost interpretate drept vrăjitorie și douăzeci de persoane au fost spânzurate.

1587069522978-dali
Tentația Sfântului Anton de Salvador Dali, 1946.

Cam în perioada aceea, câțiva doctori și experți au făcut legătura între cornul secarei și evenimentele dubioase. Datorită unui număr mare de metode (printre care pesticidele și cultivarea de secară rezistentă la ciupercă), ergotismul a fost aproape eradicat în secolul următor, cu excepția momentului în care a revenit în Franța, în orășelul Pont-Saint-Esprit.

În 1930, chimistul Albert Hofmann a devenit interesat de această ciupercă. Lucrările lui cu cornul secarei au avut ca rezultat crearea unor tratamente pentru hemoragii, infertilitate, Parkinson și, mai târziu, apariția unei molecule cu o importantă influență culturală: LSD-ul. Hoffman încerca, de fapt, să creeze un compus pentru stimularea sistemelor respirator și circulator, când a formulat LSD-25, al 25-lea lui compus bazat pe cornul secarei. Ani de zile după ce companiile farmaceutice renunțaseră la LSD-25, Hofmann a ingerat niște substanță accidental, iar restul a fost istorie.

Din fericire, halucinațiile pe LSD sunt foarte diferite de viziunile înflăcărate care le torturau pe victimele cornului secarei. Dar drogul e doar una dintre utilizările unei ciuperci care a influențat profund istoria în Occident și a răspândit epidemii, credința în supranatural, industria farmaceutică și chiar artele. Totul, de la picturile apocaliptice ale școlii flamande până la muzica psihedelică din anii '70 poartă urma unei ciuperci care te poate duce în rai sau în iad.

Articolul a apărut inițial pe VICE FR.

Tagged:
LSD
Droguri
halucinatii
ciuperci psihedelice