Garsoniera săptămânii în Iași: 37 de mii de euro pe ce putea fi o biserică, dar n-a trecut testul

Garsoniera asta din Iași e din 1984, un an în care Ceaușescu demola biserici, nu construia, dar uite că asta a scăpat. Se află la primul etaj dintr-un bloc turn de opt și are 29 de metri pătrați. Zona e Păcurari - Moara de Foc și costă 37 de mii de euro. Zona e ok, dar nu justifică banii.

Se știe că e la modă ca preoții sau călugării izgoniți de Arhiepiscopie să-și facă biserică în garaj. Trendul a ajuns și la București, și-n Constanța, iar Pomohaci chiar a ridicat ștacheta. Proprietarul zici că asta a vrut și el să încerce cu garsoniera asta, dar n-a prins la enoriași. Așa că o vinde și include în preț câteva icoane. Probabil d-aia costă atâta, vine la pachet cu har.

Și totuși, icoanele sunt cea mai mică problemă.

Holul e pus acolo fix ca să nu zici că intri direct în bucătărie. Totul e mic, de la spațiu, la icoanele de portofel, care compensează prin faptul că sunt șapte. Dar are de toate: o lumină care pâlpâie suficient ca să vezi să te încalți, un cuier în care să-ți pui hainele și un mini fotoliu, în caz că vrei să te relaxezi cu privirea spre dormitor. Pantofar nu-ți trebuie. Papucii, cum le zice în Moldova la încălțări, fie ele cizme sau adidași, le pui sub scaun, unde e un alt tărâm, în care fiarele mitologice abundă și pot vorbi. Asta numesc eu o abordare smart a managementului de spațiu.

Sau locul din care a fost inspirată Narnia. Vezi ușa aia de la dulapul pe roți, care sigur s-a întredeschis cu un scârțâit? Dacă treci prin ea, ajungi pe un alt tărâm, unde fiarele mitologice abundă și pot vorbi. Ca să-ți faci curaj, bagi o cruce și o deparazitare internă cu spirtul de pe tăblia patului, că la noi, în Moldova, de unde sunt și eu, așa umblă vorba: când n-ai alcool, bagi spirt cu pâine. După asta, toate florile din cameră o să aibă sens, și alea de pe cuvertură, și alea de plastic, care dor. Partea bună e că, dacă n-ai fost religios până acum, la 37 de mii de euro, acest loc sigur te va ajuta. Ai la promoție micul altar lipit pe vitrină și-ți poți ierta toate păcatele. Plus că ieși bine, nu mai trebuie să ornezi de Crăciun. Beteala pusă pe icoana cu rozarii din spate a rezolvat orice deficit în spiritul sărbătorilor.

Sau locul în care gătești cea mai bună colivă. Pe peretele din stânga ai un calendar clasic ortodox, acompaniat de busuiocul de lângă chiuvetă și icoanele din colțul de sus. Ținând cont că e finalul anului, o să trebuiască să investești puțin în această cameră si să cumperi un calendar nou. Crăpătura din perete e doar o metaforă. Adică, fiecare om, deși pare perfect, are niște defecte și trebuie să-l accepți așa cum e.

Frigider nu există, pentru că, evident, ți-l cumperi tu, dacă te muți la garsonieră nouă. Problema e unde-l pui: în mijlocul dormitorului (ceea ce-ar fi puțin incomod), în cadă (puțin mai tare incomod) sau îl atârni de tavan, în caz că nu găsești un frigider care să leviteze. După aragaz pare un alt tărâm, unde fiarele mitologice abundă și pot vorbi. Nu te uita acolo.

Baia mă sperie. Și nu are legătură cu pereții puțin maronii, cu cel mai mic și trist capăt de duș din lume, cu cablul pentru Limbo pe care să-ți atârni chiloții sau cu crăpătura metaforică din perete. Ci cu lipsa icoanelor! Toată garsoniera e protejată, cu excepția băii. Poate pentru că aici faci caca.

Premiul pentru inventivitate merge la proprietar. Lipsa dulapului de sub chiuvetă a rezolvat-o cu o perdea în asentiment cu materialul care acoperă și minifotoliul din hol, iar geamul din dreapta l-a țintuit în loc cu o hârtie, ca să nu-ți cadă în cap când faci caca și să mori fără o icoană lângă tine. Sunt curioasă de ce l-a blocat. Poate nu dădea spre exterior, ci spre bucătărie sau poate doar către un alt tărâm, unde fiarele mitologice abundă și pot vorbi.