Ce fac DJ-ii români ca să te țină în club cu un set de opt ore

Stai opt ore pe zi la job. Sau chiar mai mult, dacă ești unul dintre norocoșii care nu-și termină niciodată treaba până la ora șase. Te plictisești de moarte la birou sau într-un co-working space, te consumi pe la ghișee de bănci sau farmacii sau aștepți să se scurgă clepsidra pe la supermarket-uri. Apoi vine weekendul și ești nerăbdător să-ți rupi capul în vreun club. Dar când jobul tău adevărat este să pui muzică timp de opt ore, se schimbă perspectiva asupra stilului de viață. Viața de zi cu zi a unui DJ e nițel mai diferită decât un job în Pipera și vine la pachet cu efecte secundare grele.

De exemplu, în 2012, Ricardo Villalobos și-a anulat o lună de gig-uri din cauza unei hernii de disc. Lipsa de somn l-a făcut pe DJ Peter Tripp să halucineze în timp ce setul lui se întindea pe parcursul a opt(!) zile, scria Psychologist World.

Ce pregătire stă în spatele un DJ gig extins și reușit? OK, nu de opt zile, ci de vreo opt ore. Am vorbit cu mai mulți DJ de la noi despre cele mai lungi seturi pe care le-au pus și consecințele acestor ore nesfârșite. Oboseală cronică, vertebre fracturate sau nesiguranță financiară. Ăsta-i tributul plătit de cei care-ți fac seara sau festivalul de neuitat. Când pui opt ore, „satisfacția e că dai un mare examen cu tine. Numai că-i unul – atenție! – pe care poți să-l iei sau nu”, mi-a spus unul dintre ei.

„În 2019, cel mai tare set a fost cel de la Waha. Era discutat un set de trei ore, dar am ajuns să pun vreo opt. Nu a venit Cezar, așa că mi s-a extins setul.

Țin minte că am început noaptea și am încheiat pe dimineață. Dar era super super super super super frig. Chit că dansam, a trebuit să bag ceva alcool în mine ca să nu-mi înghețe mâinile. Dansul e secretul meu principal. Nu știu să-ți zic câți pași sunt necesari pentru a arde o mie de calorii, dar uite cât am făcut eu doar la pupitru acum câteva weekenduri. 35 de mii. Bineînțeles, recomand dansul oricui.

În general, bag un pic de mâncare și mult somn înaintea unui astfel de set. Cu toate astea, să știi că nu ești chemat să pui mai mult de patru-cinci ore, iar în străinătate două-trei, pe care nu prea le simți. Asta e și diferența când mă uit pe ring: afară vor să se-mbete repede, stau câteva ore și pleacă acasă. La noi, se stă câte două-trei zile la chefuri bune.

E mult mai lejer când ai seturi back to back. Evident, depinde și de partener. Eu, cum fac echipă de obicei cu Sepp, deja știu cu ce piese intrăm în sinergie. Partea cam nasoală e că te îmbeți mai tare, cât timp pune colegul.

Dar să fii DJ implică nopți pierdute pe căutat de muzică, bani dați pe plăci, non-stop pe ultimele release-uri. E mult mai mult pe ceas în spatele acelor opt ore, dacă stai să te gândești.”

„Multe dintre seturile de opt ore pe care le-am cântat au fost alături de Gabi (Nu Zău), în New York. Îmi aduc aminte de un gig din clubul Output, unde am pus în încăperea mai mică a clubului – Panther Room. Când ai o încăpere de genul, cu câteva sute de oameni care vin deja anual și te cunosc, nu ai cum să nu reziști – energia pozitivă te motivează. La fel de important a fost și este crew-ul. Dacă ai un sunetist care este acolo tot timpul, promoteri care te susțin și sunt atenți cu tine, atunci poți să îți dozezi energia și să te concentrezi doar pe muzică.

Nu pot să spun că mă pregătesc într-un mod anume pentru seturile lungi – ce-i drept, atunci când ai evenimente două sau trei nopți la rând, în orașe sau țări diferite, nici nu ai timp. Pur și simplu îmi iau la mine muzica care consider că se va preta pentru seara respectivă, după care I go with the flow.

Partea mai grea este căratul per se – la fel ca majoritatea colegilor, obișnuiam să iau mereu plăcile cu mine în bagajul de cabină din avion. Nu e ușor să urci și să dai jos 10-20 de kilograme tot timpul, iar asta se resimte. Anul acesta m-am operat de dublă hernie de disc, însă după fizioterapie am putut să mă reapuc de treabă după mai puțin de o lună. Cum spuneam, nu prea avem timp de recuperare, nici măcar de dormit atunci când ai eveniment a doua zi și trebuie să prinzi alt avion. De odihnă te bucuri acasă, alături de familie.”

„Un set lung și drag a fost cu Kozo la Guesthouse în 2016. Câteva ore din el le-am urcat și pe Soundcloud. Aveam o energie foarte bună, piesele intrau de la sine, iar gașca îmi era aproape și a stat până la sfârșit, la fel ca restul publicului. A fost tare.

Noi am variat setul, ba cu house, ba cu minimal. Cam așa mă și pregătesc, îmi iau multă muzică la mine din toate genurile pe care le pun (pe plăci și hard), și preiau seara din punctul muzical în care mi-l lasă artistul precedent. În rest, din kit nu lipsesc niște adidași foarte confortabili și un pachet de biscuiți, că banane mai găsești pe la bar. Și prefer să am pe cineva cu mine în pupitru timp de atâtea ore. Următorul set de acest soi îl am la Supermarket (Zürich), pe 14 februarie.

Pentru refacere, îmi iau apoi nu o zi, ci vreo trei-patru. Mâncarea sănătoasă și apa sunt, ca de obicei, cele mai importante. Apoi bag vitamina C și magneziu, iar uneori și masaj. Și da, evident că e tot mai greu cu înaintarea în vârstă. Înainte duceam și trei-patru zile la rând de mers la club. Acum, zilele astea sunt pentru odihnă.”

„Țin minte un set de prin 2004-2005 de la Propaganda. A durat vreo nouă ore și eram solo. Back to back, am pus la Traian 42, alături de Pif, chiar și 17 ore. Nu pui același stil în tot acest timp, că nici tu nu ai energia s-o ții doar într-un fel. Așa că variezi muzical și te pregătești cu cât mai multă muzică la tine. Din punct de vedere fizic, fac genuflexiuni, inclusiv la fața locului. Mental, cel mai mult mă hrănește energia publicului.

Și factorul uman extern este foarte important: staff-ul locului, publicul. Trebuie să-i respecți în egală măsură, că și ei stau acolo minimum șase ore.

Când lucram în producția de video, aveam zile de filmat care depășeau 24 de ore. Dar acolo aveam pauze și timpi morți, pe când atunci când ești solo la pupitru, trebuie să fii mai mereu în priză. Iar pentru pauze de toaletă sau de-o felie de pizza, e destul de simplu: pui o piesă lungă.

Dar cel mai greu e să menții interesul oamenilor. Un set lung e clar pentru ei, iar atunci variezi de la muzică mai joasă până la bombe. Satisfacția e că dai un mare examen cu tine. Numai că-i unul – atenție! – pe care poți să-l iei sau nu. Te atacă oboseala și simți în unele momente că nu mai poți continua, mai ales dacă te îmbeți sau te faci pilaf. Și, odată cu asta, crește și numărul de greșeli pe care le faci. Dar asta e, îi dai înainte. Iar refacerea de după e sfântă. La mine, odihnitul după o sesiune lungă de mixat durează între 12 și 18 ore. Cu cât mai multe, cu atât mai bine.”

„Am avut seturi lungi și în 2019, dar unul pe care mi-l amintesc cu drag e cel de la Club der Visionaere (Berlin). A fost și prima dată când am fost invitat în afara țării. Schema e că trebuiau să pună Rhadoo și Petre Inspirescu după mine, dar ei tot nu apăreau, că veniseră din altă parte și se odihneau mai mult.

Deși neașteptat, m-am adaptat situației. Am răscolit cam toată muzica de unu-doi ani pe care o aveam la mine. A fost foarte plăcut, iar eu am venit de-acolo cu o stare de împăcare de sine. Singura dezamăgire e că n-am făcut rost ulterior de set.

Eu mă echipez cu muzica pe care o am de ani de zile, grupată pe diverse foldere: de dans, mai melancolică sau melodioasă, mai abstractă. Și nu-l pregătesc de dinainte, ci merg cu sentimentul de moment. Nu am nici vreun ritual special înainte de gig. Mâncare și odihnă, după care direct la pupitru. Ce-i deranjant e că trebuie să mergi la baie să te piși. Că de băut tot bei, că tre’ să te mai hidratezi. Somnul nu m-a luat niciodată în timpul setului, că exercițiul ăsta îți pune mintea la contribuție. Dar poate să te lovească instantaneu după ce cobori de la pupitru.

Publicul rezistă în general la dans, că nu-i un secret cu diversele stimulente la club. Dar pentru mine a fost suficientă muzica de majoritatea dăților. Și m-ar bucura ca unii să vadă și aspectul ăsta: au și alea un avantaj, dar eu consider că poți s-o faci și fără, dacă ești odihnit, hidratat și mâncat.”

„Cel mai mult am pus de la 11 seara până a doua zi, la nouă-zece dimineața. Și asta am făcut aproape trei ani. Ar fi bine ca lumea să conștientizeze că dacă pui muzică în mod constant, vreo trei-patru ore le aloci căutării și selectării de muzică. Noaptea e doar rezultatul acelui research.

În opt ore ai mai mult timp să treci prin diverse stări decât într-un set de două ore. De-aia îmi plac seturile lungi, că îmi oferă vreme să mă conectez cu publicul și să-i duc în punctele în care vreau. Dar asta depinde și de ce pui. Dacă ești cu rominimal, o să pui majoritar asta, cu momente de breakbeat sau electro. Cu alter-ego-ul Admina, eu pun muzică de dans, de la techno la gabber. Dar e destul de greu în 2020 să mai definești genurile, că-n marea familie a muzicii electronice eu găsesc ce-mi place între 90 și 180 bpm.

M-ai întrebat și despre chefurile queer din București. Spațiile sunt mult mai accesibile pentru petrecerile comunității și artiștii reprezentanți vin în număr mai mare. A crescut ca scenă muzicală, iar asta e foarte important. Așadar, se stă la party până și la opt-nouă, incluzând seturi lungi.

Cel mai greu în timpul unui gig e de ajuns la toaletă. Că-n unele momente nu-ți vine să pleci de la pupitru. Fizic, deși activitatea asta se resimte în picioare, e foarte satisfăcătoare la sfârșit. Iar recuperarea pentru mine înseamnă apă, odihnă și mâncare bună. Și-un serial sau un documentar – că-n cazul ăsta, sunt cele mai bune somnifere!”