Comentariile oribile ale românilor care s-au bucurat c-am fost agresată de un șofer de la Bolt

55 % dintre români sunt de părere că sunt situații în care violul poate fi justificat. Ocupăm primul loc din UE în acest top, aproape dublu față de media celorlalte state. Există un mit care spune că: „Femeile provoacă de cele mai multe ori atacurile și merită ceea ce primesc”, după cum informează Asociația Necuvinte, care are ca scop sprijinirea victimelor și combaterea violenței împotriva femeilor. De altfel, aici am și apelat după incidentul care a avut loc acum câteva zile.

Pe scurt, am avut probleme cu un șofer de la compania Bolt, după ce l-am întrebat de ce mi-a anulat prima dată comanda și de ce numerele lui de înmatriculare nu corespund cu cele din aplicație. M-a smucit de braț, m-a dat cu capul de plafonul mașinii de câteva ori și m-a trântit în stradă. Nebunia a continuat când am mers de la o secție de poliție la alta, ca să depun plângere, am găsit ușa închisă la INML și polițiștii mi-au zis că nu sunt prea multe de făcut în acest caz, după cum mi-a spus polițistul de la Secția 14. Povestea întreagă o găsești în această postare și ce s-a întâmplat după.

O agresiune de tipul ăsta se transformă într-o luptă personală pentru justiție. Statul îți pune mai degrabă piedici decât să te sprijine pentru a pedepsi un om care poate repeta gestul și asupra altor femei. Datele oficiale de la Poliție arată că, în perioada 1 ianuarie - 30 iunie 2019 aproape nouă mii de femei au raportat cazuri de loviri sau alte violențe. Alte 21 de femei au fost omorâte, 13 femei au scăpat ca prin urechile acului, șapte au suferit vătămări corporale grave, 27 au fost lipsite de libertate și 1 370 amenințate.

Dincolo de cifre sunt însă viețile unor femei care se simt în nesiguranță în România, neprotejate sau chiar blamate fix de instituțiile care ar trebui să le ajute. Iar dacă alegi să vorbești public despre astfel de agresiuni, riști să devii ținta și mai multor hărțuiri și amenințări. Asta mi s-a întâmplat, după ce postarea mea s-a viralizat rapid și a fost preluată de presă. M-am trezit cu zeci de comentarii triviale, injurii și amenințări în căsuța de mesaje și tot felul de dubioși care au găsit pretextul de se da la mine pentru că, nu-i așa, trebuie să fiu o panaramă, dacă mi s-a întâmplat asta.

Războiul dintre taximetriști și șoferii de Uber/Bolt și alte companii de tipul ăsta îi orbește pe oamenii din domeniu, în așa măsură încât orice faptă - oricât de gravă - este un pretext pentru ei să lovească în competiție.

Nu știu ce e mai rău la comentariul ăsta: faptul că acest individ îi consideră pe cei veniți la București din alte orașe niște „țărănoi din fundul țării” sau că i se pare justificat ca cineva să fie abuzat atât timp cât nu a apelat la compania de taxi la care lucrează el.

Să spui că e cool și trendy să „o arzi cu alternativii” sună de parcă ai ieși cu membrii unei secte dubioase care îl venerează pe Satana. Sau, pe limba modernă, așa-mi trebuie că sunt capitalistă și le dau bani ăstora.

Domnul acesta nu se poate hotărî dacă este mai mult taximetrist sau creștin, dar nu o dă bine pe nicio parte. Spune să fim mai buni, că Dumnezeu ne pedepsește pentru comportamentul nostru, dar înjură pe oricine îl contrazice, de rămâne fără aer. Pe principiul naționalismului tradus astăzi prin valori creștine pentru care trebuie să respingi tot ce este nou și-ți poate fura pâinea de la gură.

Vorba aia: „Spune-mi cu ce mergi la job și îți zic ce IQ ai”.

Un alt taximetrist cu sentimente contradictorii. Se ia de mine, face o glumă foarte amuzantă ca să mă ia la mișto, apoi vrea să mă cunoască, se răzgândește și îi pare rău de ce am pățit. „Bby”, nu sunt patron, dar măcar nu mă iau aiurea de oameni.

Intră în scenă și partea adversă: șoferii de Bolt care cred că totul este o conspirație a taximetriștilor, iar astfel de cazuri nu se petrec în realitatea românească. Omul ăsta mă bănuiește că lucrez la o companie de taxi.

Logica ta ce zice: dacă lucram la o companie de taxi, crezi că mă mai înjurau colegii?

Un altul certat cu logica și cu drepturile clientului care s-a uitat la prea multe filme cu acțiunea în în Texas, SUA. Iei pușca și tragi, dacă intri pe proprietatea mea. Nu, omule, nu am intrat prin efracție în mașina - proprietate personală - a unui alt cetățean. El se înregistrează la o companie, cu actele și autorizația pentru ridesharing, iar eu folosesc aplicația care îmi garantează, de asemenea, anumite drepturi.

Îi pare rău, dar așa îmi trebuie.

Bine, nu doar eu cică lucrez la o companie de taxi, dar și șoferul de la Bolt lucrează tot acolo. De fapt, el a dat în mine, știind că eu voi posta pe Facebook, că postarea se va viraliza, că presa o va prelua, TOTUL ca el să denigreze companiile de ridesharing! Ah nu, și mai bine. Povestea asta nici nu s-a întâmplat, ci a fost o înțelegere între mine și șofer în care i-am zis „Hai, frate, tu te prefaci că dai, eu te denunț la mișto la Poliție, sun la 112 și merg la INML, ca să-i denigram pe ăștia de la Bolt care te-au angajat pe tine!”.

Cazul Ditrău n-ar trebui să mai mire pe nimeni. Și în Capitală sunt oameni plin de venin pe provincialii care au venit să le invadeze orașul. Bucureștenii ăștia mi-au spus că meritam multă bătaie și viol doar pentru că sunt moldoveancă. Dar când retorica violului este încurajată și de parlamentari chiar în plenul Camerei Deputaților, la ce te poți aștepta de la oamenii de rând?

Individul ăsta a comentat la un articol publicat în Adevărul despre postarea mea și a ținut să dea niște ponturi despre cum să bați corespunzător un client care nu ți-a făcut nimic.

Ce altă variantă puteam să povestesc? Îmi pare rău că nu i-am luat un interviu agresorului, să îmi zică și părerea lui despre cum a fost atunci când m-a agresat. Nici nu mi-a trecut prin cap să verific adevărul din trei surse.

În momentul agresiunii nu au fost martori din păcate, dar domnul știe el cum a stat treaba.

Alt domn care nu a fost la fața locului, dar care a inventat un scenariu despre cum s-a petrecut de fapt totul. Înțeleg că adevărul are nuanțe, în fața legii, însă, nuanțele astea nu mai stau în picioare.

Dacă ai ghinionul să pățești ceva în viața reală și să scrii despre acest lucru pe Facebook, asigură-te înainte că ți-ai făcut profilul cât mai privat posibil. Altfel, s-ar putea ca orice fotografie să fie carne de tun pentru bărbații-anonimi de pe internet care abia așteaptă să te hărțuiască și să îți facă propuneri indecente, fără niciun fel de consecință.

Nici măcar un deget pe inel nu-l poate opri pe acest domn. Poate credea că glumesc când îi spuneam că sunt măritată.

El e genul de bărbat care sigur iubește atât de mult femeile, că nu le-ar lovi nici cu o floare, dar nu le suportă când deschide vreuna gura. Oricum, știm cu toții că femeia e isterică de la problemele ei hormonale. Poate voia să spună că oi fi fost la menstruație în ziua aia. Altfel, stau bine cu glanda tiroidă.

În topul comentariilor misogine se află acest individ care mi-a zis să nu mai fac analize politice (sunt jurnalist pe politic) și să îmi caut un gagiu (sunt măritată) că am probleme de „nervozitate”. Vorba aia: femeia nefutută inventează povești de agresiune asupra ei. Nu m-a mirat că omului i s-a alăturat rapid un grup de susținători la fel de misogini. Feminism mi-a trebuit în anul domnului 2020!

Ai crezut că mai rău de atât nu se poate? Uite că am devenit pericol public printre șoferii din București. Acest tip mi-a postat pozele pe un grup de ridesharing din București și i-a avertizat pe șoferi să nu accepte curse cu mine. Se pare că, în România, să reclami un abuz te face o persoană periculoasă, cu care nu vrei să ai de-a face. Că așa gândește orice om cinstit.

În doar două zile, oamenii s-au mișcat destul de rapid. Mi-au făcut și un cont pe un site de matrimoniale în care au folosit fotografii cu mine. Treaba asta poate fi pedepsită prin lege, pentru hărțuire online. Nu m-aș amuza atât de tare în locul lor.

În acest caz, cei care îmi oferă suport juridic m-au sfătuit să depun plângere la DIICOT pentru a identifica persoana care a făcut contul fals pe site-ul de matrimoniale, iar ulterior pot să acționez în instanță atât pentru eliminarea conținutului aferent, în temeiul art. 73 din Codul Civil, cât și pentru răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat, respectiv obținerea de daune materiale și morale. Sper să nu fie cazul să ajung până acolo.

La hărțuire online intră și postările sau mesajele denigratoare care aduc atingere drepturilor la demnitate, imagine și onoare ale unei persoane. Dacă cineva postează ceva care să-ți denigreze imaginea fără consimțământul tău, poate să-ți plăteasca daune morale și să fie obligat să-ți ceară scuze public pentru încălcarea drepturilor victimelor.

Ca să închei într-o notă pozitivă, deși au fost multe mesaje negative, pline de ură la adresa mea, am primit și sute de comentarii și mesaje de la oameni care mi-au arătat susținerea lor. Am citit despre situații asemănătoare, despre femei care au fost abuzate și inclusiv despre șoferi care au reclamat că sunt multe probleme cu aplicația și că nici ei nu se simt în siguranță.