Șase persoane pansexuale mi-au explicat care-i faza cu orientarea lor

Ce orientări sexuale cunoști? Probabil îți sunt familiare doar două și atât: heterosexualitatea, când ești atras doar de persoane de sex opus – iar asta e considerată naturală – și homosexualitatea, în care ești atras doar de persoane de același sex –, iar asta e încă stigmatizată de multe sectoare ale societății.

În prezent, bărbații și femeile gay sunt mai acceptați, dar nu în toate spațiile, și doar dacă se conformează cât mai mult normelor. Seriale precum Modern Family au adus diversitatea sexuală în mainstream: Cam și Mitchell sunt gay, dar seamănă cu multe alte cupluri hetero de la TV – sunt căsătoriți, monogami, albi și cu bani. Au o fiică și, mai important, sunt bărbați cărora le plac exclusiv bărbații.

De aceea bisexualitatea și pansexualitatea generează niște reacții de respingere atât de viscerale, pentru că oamenilor le e greu să conceptualizeze o orientare care nu se potrivește în niciuna dintre categoriile stabilite. De aceea, auzi des: „Dacă ești gay, pot înțelege, dar dacă îți plac și bărbații, și femeile, ba chiar și persoanele care nu se identifică drept bărbați sau femei, atunci confunzi libertatea cu depravarea!”.

Pansexualitatea trece peste aceste valori demodate și se concentrează pe fluiditate, deschidere și ideea de a-i plăcea pe oameni pentru cine sunt. Genul are un rol secundar, e doar o caracteristică a persoanei pe care o placi.

Am vorbit cu șase persoane pansexuale despre interesele lor romantice și sexuale.

Pentru mine, pansexualitatea e o orientare în care genul persoanei pe care o placi nu e decisiv pentru dorința de a relaționa cu ea, iar asta nu înseamnă că „nu vezi genul”, ci doar că genul nu e o condiție pentru care îți place sau nu de cineva.

M-am întrebat mult timp dacă sunt bi sau pan.

Dar de fapt nu e o mare diferență între bisexualitate și pansexualitate, ăsta e un război inventat. Felul în care te autodefinești are legătură cu istoria personală și cu ce termen te face pe tine să te simți confortabil. Aceste două orientări au multe mituri în comun: se spune că suntem persoane promiscue – cu conotație negativă – sau că ne e mai ușor să fim infideli pentru că avem mai multe opțiuni sau că ne plac doar persoanele trans dacă suntem pan, iar bisexualii nu au nicio atracție față de persoane trans. Suntem invizibili și adesea batjocoriți, și de aceea am vrut să vorbesc despre asta.

Cred că felul în care ești atras de oameni se poate schimba în timp, pentru că oamenii se transformă mereu. Nu merge să te ancorezi în mod rigid de un termen. Acum zece ani, mă consideram bisexual și acum mă consider panromantic, ceea ce înseamnă că orientarea mea sexuală e demisexualitatea, adică simt atracție pentru o persoană doar după ce am o legătură emoțională profundă cu ea, iar din perspectivă romantică sunt pan, de aceea mă autodefinesc astfel. 

Când îmi place o persoană, mă interesează ce meme-uri îmi trimite, cum se poartă cu mine, cum mă face să mă simt, cum gândește. Nu mă interesează ce sex are sau cu ce gen se identifică. Am știut de mult că sunt atrasă și de persoane care nu se identifică drept bărbați sau femei și am început să-mi exersez pansexualitatea când am avut o relație cu o persoană non-binară.

Această orientare are o dimensiune politică foarte mișto, pentru că nu poate fi definită fără să iei în calcul alte persoane; privește identitatea ca pe ceva colectiv. Dacă tu te definești așa, cine sunt eu în relație cu tine?

Din punctul meu de vedere, bisexualitatea înseamnă că ești atras de bărbați sau de femei. De aceea am optat pentru termenul pansexuală, pentru că vreau să includ tot spectrul de identități de gen.

Pansexualii nu sunt reprezentați deloc în media, așa că mi-a luat ceva să îmi definesc orientarea, pentru că nu simțeam că mă potrivesc nicăieri. Am auzit oameni care spuneau că pansexualitatea nu există, că e, de fapt, bisexualitate. Dar nu cred asta. Bisexualitatea e mai limitată, înseamnă că ești atras doar de bărbați sau femei.

Această etichetă mi se pare mai deschisă și fluidă decât toate. De exemplu, dacă sunt cu o femeie, nu înseamnă că am redevenit heterosexual, ci că e doar una dintre multele posibilități pe care le am.

Prima oară am auzit termenul pansexual la o petrecere, când cineva a zis că unui profesor îi plac și caii, deci e pansexual. Ăsta e unul dintre cele mai nasoale mituri despre pansexuali, că dacă îți place absolut orice, atunci probabil ești atras și de animale.

Orientarea asta nu înseamnă cu nu poți avea preferințe de gen. Eu mă definesc ca 50 la sută pansexuală, 40 la sută bisexuală și zece la sută lesbiană. De asta îmi place termenul-umbrelă „lencha”, pentru că le cuprinde pe toate.

M-am definit ca bisexuală de mică, după care m-am definit ca heterosexuală, pentru că am simțit multă presiune în Monterrey când îmi plăcea de câte un bărbat și îi spuneam că sunt hetero. Mai târziu, când m-am combinat cu o femeie, i-am zis că sunt lesbiană, după care am avut o relație cu o persoană non-binară și i-am zis că o iubesc indiferent ce gen are. Așa am realizat că sunt, de fapt, pansexuală.

Mă atrage ideea de a elimina toate orientările sexuale, pentru că nu prea are sens să le categorisim atâta. Dar cred că trebuie să le categorisim atât de mult până își pierd sensul și devin absurde.

Am crezut că sunt hetero până la vârsta de 18 ani, după care, câțiva ani n-am mai fost atrasă de bărbați, ci doar de femei. Mai târziu, am realizat că aș putea fi atrasă de oameni în general. E amuzant, pentru că acum mă identific ca persoană non-binară și îmi exprim masculinitatea mai mult și sunt atrasă tot mai tare de bărbați.

Prima oară am auzit de pansexualitate când Miley Cyrus a anunțat că e pansexuală. Până atunci credeam că sunt lesbiană și că îmi plac doar femeile.

Știu că etichetele pot fi foarte utile, de asta am ales-o pe aceasta, ca să le explic prietenilor cine sunt. Dacă n-ar fi trebuit să mă explic nimănui, aș fi ales termenul queer și atât.

Nu mă pot defini ca bisexuală, pentru că nu cred în binaritatea de gen. Genul e un spectru larg. Dar mi se pare ok dacă alții vor să se identifice drept bi. Pentru mine contează cel mai puțin genul, fizicul și organele genitale ale unei persoane, dacă îmi place de ea.

Pentru mine, pansexualitatea înseamnă că poți fi atras emoțional, fizic și sexual de o altă persoană, indiferent de sexul sau genul ei. Unii pun semnul egal între pansexualitate și incapacitatea de a lua decizii. Oamenii vor să alegi un gen de care ești atras și să te ții de el, dar uite că nu funcționează așa pentru persoanele pan. Uneori, nu suntem luate serios nici în comunitatea LGBTQ+ și ne e greu.

Bineînțeles că orientarea mi se pare fluidă și cred că o să mă transform pe parcursul vieții. Nu sunt împotriva altor etichete, dar deocamdată mi se potrivește asta.

Articolul a apărut inițial în VICE în spaniolă.