Am fost urmărit săptămâni întregi de un tip care mi-a furat identitatea și 30 000 de euro din cont

Era luni seară când mă sună tata să mă întrebe dacă mi-am pierdut cardul de credit. Verific, e acasă, așa că îi spun că nu. Apoi îmi atrage atenția că apar niște tranzacții frauduloase pe contul meu și că lipsesc șase mii de euro. Evident, nefiind o sumă mică mă panichez instant.

E ora 22:43 și toate tranzacțiile din weekend încep să-mi apară în contul bancar. Mă duc la secția de poliție împreună cu colegul de apartament. În momentul ăsta nu e nimeni care așteaptă să depună o plângere. Suntem primiți imediat. Polițiștii sunt foarte calmi, aproape prea calmi, și-mi înmânează un formular pe care să-l completez înainte de plângere. Totul durează câteva minute, cât rămân la recepție să completez documentul. Mă asigură și-mi povestesc că asta e o tehnică de phishing destul de comună. Mă duc acasă și-mi spun că e ceva normal și că mi se vor returna banii. 

Doar că a doua zi dimineață observ alte operațiuni din weekend. Încep să mă panichez. Sun la bancă, imediat cum se deschide la nouă și jumătate. Când intră bancherul în contul meu începe și el să se panicheze și-mi explică cum acele cumpărături au fost făcute de pe alt card. Nu înțeleg. Repetă încontinuu: „Nu înțeleg cum e posibil așa ceva.” Nu știm de unde este celălalt card. Bancherul meu mă întreabă dacă confirm achiziția unei mașini de 20 de mii de euro, care apare ca tranzacție în așteptare. Nici măcar n-am permis de conducere.

Începem să ne uităm la tranzacțiile care au fost aprobate: patru sute de euro la o cramă de vinuri, alte patru sute de euro la farmacie, mai mult de trei mii de euro într-un magazin Apple și multe alte retrageri și cumpărături. 

Suntem la 12 mii de euro în achiziții frauduloase. Încep să mă cert cu banca mea, unde trebuie să demonstrez că nu eu sunt în spatele tranzacțiilor. Mă sună bancherul și-mi spune că a fost depusă o cerere pentru un alt card cu două săptămâni înainte de tranzacții. 

Departamentul de fraudă analizează toate înregistrările apelurilor făcute în numele meu la bancă și realizează că i-a sunat un număr ca să ceară un nou card și că s-a dat drept mine. Persoana asta avea toate informațiile necesare: numărul meu de cont, data și locul nașterii, adresa și numărul meu de telefon. Și acea persoană și-a ridicat cardul din căsuța mea poștală.

Înțelegem că a avut loc un furt de identitate. Mă simt derutat de consilierul meu fiindcă a comandat un card fără ca eu să primesc măcar o notificare. Îl fac în toate felurile și începem să ne certăm. Știu că pot să-l dau în judecată și pe el și banca dacă vreau. Directorul agenției mă contactează să mă calmeze și mă anunță că-mi va înlocui consilierul bancar. 

Sunt în situația asta de zece zile. Tata îi transferă colegului meu de apartament bani pentru mine. Și cum sunt descoperit, plătesc și rata de schimb. La o tranzacție de 12 mii, plătesc câte o sută de euro. 

Persoana care mi-a furat identitatea a mărit toate limitele de pe noul card și a autorizat toate descoperirile de cont. A făcut asta în weekenduri ca să scoată bani nelimitat fiindcă banca este închisă. Cei doi directori de la bancă au decis să facă propria investigație, lucru total ilegal. 

Îmi intră în viață și încep să-l considere suspect pe colegul meu de apartament. Îmi pun întrebări de genul: Cum te raportezi la coleg? De cât timp îl știi? Care e primul și al doilea lui nume? Ce job are? Ai încredere în el? Ai avut vreodată bănuieli în ceea ce-l privește? Tu plătești pentru mâncare?

Deja împrumutase bani de la mine, părinții lui erau decedați, din când în când doar eu plăteam chiria, așa că era într-o situație financiară care-l făcea vinovatul perfect. La un moment dat i-am rugat să înceteze fiindcă era prea mult pentru mine. Nu pot să-mi suspectez cel mai bun prieten. Deja începusem să nu prea dorm noaptea și să am insomnie. 

Eram pe minus cu 16 mii de euro fiindcă în fiecare zi apăreau tranzacții de pe noul card. După o săptămână am realizat că erau achiziții care se fac cu cecuri, numai că eu nu îmi foloseam carnetul de cecuri. Problema e că, atunci când am fost taxat pe conturi, am primit automat în poștă un nou carnet de cecuri. Tipul s-a dus la cutia mea poștală la o săptămână după ce mi-a fost furată identitatea ca să ridice noul carnet de cecuri și să-l folosească. Stau într-o zonă liniștită, probabil că a profitat de asta. 

Face achiziții de mii de euro cu carnetul de cecuri și eu cheltui nu mai puțin de 25 de mii de euro. Simt că înnebunesc când banca îmi spune că mi se va rambursa până la șapte mii de euro fiindcă aia e suma maximă acoperită de asigurare. Încep să mă sperii foarte tare, dorm și mănânc foarte puțin, sunt într-o stare de stres imposibilă. 

Încep să caut pe internet să văd cum pot să recuperez toți banii. Găsesc sfaturi despre procedurile pe care trebuie să le urmez și modele de e-mail-uri pe care să le dau. Trimit totul și după trei zile de negocieri, banca îmi spune că mi se vor returna toți banii. În sfârșit pot să respir.

Toate conturile îmi sunt blocate, nu am voie să mă conectez la computer sau la telefon fiindcă persoana care-mi folosește identitatea poate avea acces la ele și se pare că mi-ar fi intrat și în apartament. A fost înfricoșător să mă gândesc că m-am întâlnit de câteva ori cu tipul ăsta. 

După investigație, poliția realizează că tipul mă urmărește de trei săptămâni ca să afle cât mai multe informații despre mine. Dar fiindcă am simțit că poliția nu avea timp să afle cine era în spatele operațiunii, am decis să-mi fac propria investigație. După ce am verificat toate extrasele de cont, am realizat că a cheltuit patru mii de euro la crama de vin de pe strada mea. 

Sun la cramă imediat și patronul își amintește de un tip ciudat, care a cumpărat niște sticle scumpe de curând. Mi-a descris cum arăta, ba chiar are și înregistrările de pe camerele de supraveghere unde îl putem vedea. Problema e că legal nu e posibil să-mi arate înregistrările. Numai poliția le poate accesa, iar imaginile pot fi stocate numai timp de o lună. Trebuie să acționăm rapid.

Fug la secția de poliție, foarte entuziasmat că l-am descoperit pe tip și va fi ușor să-l prindem. Numai că polițistul se uită la mine condescendent cum am intrat pe ușă. „Nu va fi posibil”, îmi spune el. Îmi arată un teanc de dosare cu cazurile în lucru. „Înainte de poveștile tale despre furtul de identitate, sunt cazurile de viol.” Bineînțeles că n-am ce comenta, știu că alea sunt mai importante decât mine. Mă duc acasă și încerc să închei povestea asta.

Poliția nu m-a mai ținut la curent cu cazul, însă recent mi s-a spus la o altă secție despre genul ăsta de furt de identitate. Practic, preț de câteva săptămâni, m-a urmărit, mi-a accesat cutia poștală și s-a conectat la toate conturile mele online ca să aibă toate informațiile despre mine. Ce m-a speriat a fost că tipul mă urmărea fizic. Ba chiar a scos bani de la un bancomat de pe strada mea și a folosit cardul meu într-un magazin din zonă. 

La câteva săptămâni după ce s-a încheiat toată povestea, m-am mutat fiindcă am vrut să trec peste. M-am gândit mult la asta. Ce mi se pare nebunesc este că tipului nu i-a păsat. Ba chiar și-a cumpărat o cafea ieftină în suburbie. Tipul și-a cumpărat cafea cu banii mei. Era calm și-mi cheltuia banii.

Două luni am stat fără card de credit, aveam niște bani cash, dar tot nu puteam să fac ce voiam de teamă că persoana asta încă mă urmărea. Am trecut și printr-o fază de paranoia când îmi verificam contul bancar zilnic. Și fiindcă știam cum arăta tipul, imediat cum vedeam pe cineva care se potrivea descrierii mă uitam obsesiv și urât la acea persoană. Eram furios pe acea persoană când probabil că nici nu era tipul respectiv. Apoi, încetul cu încetul, m-am liniștit, însă mi-am pierdut din nou cardul, deci nu o să mai fiu traumatizat.

Articolul a apărut inițial în VICE Franța.