City break în Tel Aviv de toți banii sau cum arată viața bună din Israel

Acest city break în Tel Aviv, aș putea spune, a fost o întâmplare. De ani buni încerc să organizez o plecare cu fetele. În primăvara lui 2023 stelele s-au aliniat și am reușit să ne punem la o masă cu un obiectiv clar: să alegem o destinație de vacanță.

Am pornit cu gândul să vizităm Malaga, orașul lui Pablo Picasso și renumit pentru plaja sa. Am renunțat rapid când am văzut că doar drumul până acolo ne costă în jur de 2.000 de lei de persoană. În cele din urmă, am ales vacanța în Israel. Un bilet de avion către Tel Aviv, dus-întors, l-am prins la 600 de lei.

Ce să zic, nu aveam în plan destinații turistice în Israel, dar prețurile dictează și inflația se simte din plin în călătorii. S-au dus vremurile în care găseam cu două luni înainte de concediu bilete cu 150–300 de lei (sau cel puțin nu le-am mai prins eu). 

Dacă te simți în bani și cu chef de stat toată ziua pe drumuri, odată ajuns în Tel Aviv te poți orienta și către Galileea, Masada sau Marea Moartă. Până la ele, să-ți zic însă de experiența mea în Israel.

Știam că e scump și nu e un alint. Tel Aviv a fost în 2021 declarat cel mai scump oraș din lume. În 2022 și-a pierdut locul, în fața New York și Singapore, dar asta nu înseamnă că s-a ieftinit brusc. Spre exemplu, am luat cazare într-un apartament cu 4.500 de lei pentru patru nopți, trei persoane. Asta a fost varianta „accesibilă” pentru o zonă decentă și care să arate okay.

Pentru călătoria noastră ne-am entuziasmat însă la gândul că este un loc pe care nu l-am mai explorat până acum. Și niște prieteni ne-au povestit despre cât de hipsteresc este și cum ne va plăcea la nebunie să-l descoperim. Așa că l-am descoperit.

Odată ce-ai bilet de avion pentru Tel Aviv, îți trebuie viză. Ți-o iei însă fără probleme de cum aterizezi, de la niște aparate unde-ți pui pașaportul și care apoi îți dau o hârtie cu fața ta pe care scrie „Border Control Clearance”. Mai treci printr-un control propriu-zis de pașaport, unde ești întrebat cât stai și ce faci în oraș. În cele din urmă ai liber la distracție.

Din aeroport mi-am luat și cartelă online de net, 5 GB cu 135 de shekeli (circa 170 de lei). 1 shekel e cam 1,25 lei. Am luat și trei mini pateuri cu brânză cu 70 de lei. Okay, ăsta e un șoc.

Există mijloace de transport în comun care te pot duce în centru, dar noi am rezervat un taxi dus-întors de pe Booking, și am plătit cam 40 de euro de persoană pentru toată treaba. Apropo de asta, nici n-am încercat tramvaiele sau autobuzele lor, dar seara am mai luat Uber, care costă între 35–50 de shekeli, în funcție de distanță.

Odată ajunse la cazare, am început să explorăm orașul care nu doarme niciodată pe toate străduțele și cotloanele sale. Asta în timp ce mă minunam de cât de frumos este și ce marfă ar fi să locuiești aici. 

Tel Aviv e un oraș nou. A fost construit pe la 1870–1880 de către imigranți evrei, din Europa de Est și din Orientul Apropiat, pe niște dune din preajma vechiului oraș-port Yafo (Jaffa din Tel Aviv, cum e cunoscut acum și e cartierul vechi). Atunci locuit în mare parte de arabi. 

Arhitecții s-au bucurat foarte tare să aibă un teren nou de joacă și, inspirați de mișcări din zona arhitecturală și artistică din Europa, au început să construiască masiv. Uite așa s-au adunat peste 4.000 de astfel de locuințe în stil Bauhaus, adică cel mai mare număr de clădiri din lume făcute așa. A fost inclus și în Patrimoniul Unesco drept „Orașul Alb”.

Tel Aviv are circa 430.000 de locuitori și un mix arhitectural spectaculos. Poți să te simți, în funcție de zona în care ajungi, în Londra, Italia, Spania, Grecia sau chiar America, datorită unui mic cartier care poartă numele de „Colonia americano-germană din Jaffa”. Acolo vezi case în stilul american de demult, construite între 1866 și 1868 de niște americani evlavioși neoprotestanți dintr-o sectă denumită „Biserica lui Mesia”.

Dat fiind că Tel Aviv e și la graniță cu Gaza, prin oraș vei observa tot felul de semne care-ți arată refugiile în caz de conflict armat. Însă atmosfera pe care am prins-o n-avea nicio legătură cu panica sau cu vreun sentiment de nesiguranță, ba chiar era relaxată și chill. Nici nu prea vezi poliție pe stradă, ceea ce m-a dus cu gândul că sunt foarte mulți undercoveri. Dar orice străduță și colț sunt packed cu camere.

Tel Aviv nu e doar LGBT+ friendly și oraș cu viață de noapte activă, ci e un fel de „Hipsterland”, open 24/24. În primul rând, pe lângă Istanbul, e singurul oraș unde toată lumea cu care am interacționat a fost extrem de bucuroasă să afle că sunt din România. Din start îți dă un feeling foarte mișto. Apoi, e un oraș plin de tineri cărora le place distracția și să iasă din case. Ah, și toată lumea vorbește engleză perfect. 

Aici și fetele (doi ani), și băieții (trei ani) fac armata obligatoriu, dar e așa de comună treaba, încât vezi tineri în uniforme la cafea sau cu prietenii în oraș. Dacă interesează pe cineva, oamenii arată foarte bine, fac sport, sunt îmbrăcați cool.

Orașul pare construit în jurul oamenilor, adică există foarte multe spații create pentru ei. Pe plaja din Tel Aviv, lângă plajă, în parcuri, bănci, hamace, aproape orice loc te invită să te relaxezi și să te bucuri de ce ai în jur.

Lumea e pe străzi de dimineață până noaptea târziu, ai sute de cafenele, baruri și terase hipsterești, cu design vintage sau modern, unde să-ți petreci timpul și să-ți cheltui banii.

Dacă tot am ajuns aici (îți zic în lei, că-i mai ușor), o cafea de specialitate și un produs de patiserie te vor costa în jur de 50–60 de lei. O masă în oraș te poate duce și la 150–200 de lei de persoană, adică un fel de mâncare, ceva de băut și un desert. 

Noi am share-uit în general diferite preparate pe la terasele pe unde am stat și plăteam în jur de 350–500 lei pe o masă, toate trei. 

La capitolul mâncare, ai toate opțiunile din lume (mai puțin porc, nu e voie porc în Israel), dar trebuie să încerci falafelul lor (o să-ți placă și dacă nu ești fan falafel), shakshuka (ouă cu sos de roșii la cuptor), shaorma, diferitele tipuri de brânză, salatele, dar și deserturile, cum ar fi knafeh, cataif sau babka, cozonacul lor care este ceva superb. 

Oamenii sunt top pe patiserie (croissante, checuri, prăjituri, cookies) și oriunde vei ajunge vei găsi un shop cu ceva bun de ronțăit sau mâncat. Au și o pasiune pentru pizza, aia cu blat subțire și crocant. Cam la orice terasă vei găsi pizza bună, iar locurile speciale care vând la felie au în general o coadă în așteptare.

Practic, am mâncat non-stop și n-am regretat o secundă.

La alcool lucrurile se schimbă puțin în Tel Aviv. Pe de o parte este foarte scump: o bere e în jur de 30–40 de lei, un cocktail în jur de 60–70 de lei, iar o sticlă de prosecco undeva la 180–200 de lei.

Pentru cei interesați, marijuana este tolerată în Tel Aviv și se fumează peste tot fără nicio panică. Dacă vrei să-ți cumperi, trebuie să accesezi niște grupuri de Telegram pe care le găsești pe Google. Ajungi să vorbești cu un profil anume și treci printr-o metodă de verificare (îți dai datele, faci un video în care zici data și screenshot cu profilul de Instagram). Se vând de la cinci g-uri în sus, la prețul de 250 de shekeli, și în scurtă vreme vine un băiat la adresa pe care i-o dai cu marfa, simplu și elegant.

Ziceam de vizite la Marea Moartă, dar Tel Aviv e poziționat la Marea Mediterană, mărginită de o faleză de la un capăt la altul și de diferite plaje unde poți să te bucuri de soare și apă și viață bună. Și pe timp de zi, și seara, se întâmplă lucruri la malul mării, de la terase unde se pune muzică, la oameni care se joacă cu paletele, fac picnic sau pur și simplu se bucură de plajă.

Cele mai ieftine lucruri din toată combinația asta sunt umbrelele de soare. Plătești în jur de 10–15 lei la un automat special, iei un bon și cu el mergi la băiatul de pe plajă. Îți iei umbrela și aia a fost. Dacă stai la plajă amenajată cu șezlong te ajută băiatul să-ți pui umbrela, dacă nu, te descurci singur.

Altfel, o bere e undeva la 50 de lei, iar un Bacardi mic te costă vreo 60 de lei. Dar ține cont că dacă faci un city break în Tel Aviv te poți baza pe magazine. Ai diferite supermarketuri de unde-ți poți lua alcool sau dulciuri sau diferite sucuri la prețuri mai okay – sunt cu vreo 20 de lei mai ieftine decât cele de pe plajă sau terase. 

Un alt lucru mișto este că soarele apune în mare, așa că n-ai cum să ratezi cel puțin un apus spectaculos, cu tot cu lumina aia bună de poze de pus pe Instagram. Portul este un loc bun să-l vezi, mai ales că au puse tejghele și scaune înalte lângă apă, special pentru asta, sau plaja de lângă hotelul Hilton, considerată și cea mai cool din oraș.

Adevărul este însă că oriunde pe plajă e un loc bun, chiar și la plaja special amenajată pentru câini, adică locul unde patrupezii au voie în apă și oamenii nu. Cât de mișto e treaba asta?

În Tel Aviv este trafic serios, dar foarte mulți oameni merg pe jos sau cu bicicletele. Da, au piste. Recomand să faci o tură cu bicla la apus dinspre Hilton, care-i în orașul nou, înspre Jaffa. E un oraș pe care-l poți descoperi cu plăcere la pas, dar hai să-ți spun și despre câteva dintre zonele și locurile care mi-au plăcut sau m-au impresionat. 

Jaffa în sine este un loc pe care merită să-l explorezi, unde vei găsi de la tot felul de buticuri cu produse locale (de la haine, la artă sau covoare), dar și multe magazine de antichități. Prietena mea Cătălina a găsit un tablou vechi din anii ‘70, pictat la Paris, pe care a dat 100 de lei. Pe lângă toate astea, alte zeci de cafele de specialitate, gelaterii și terase cool și hip.

Hayarkon Park e un parcul unde ai senzația că ai ajuns la New York, în Central Park. Vezi zgârie-nori, natură, frumos.

Rothschild Boulevard e parte crucială din Tel Aviv. Bulevardul se întinde pe mare parte din oraș și ascunde la clădirile Bauhaus de care-ți ziceam mai devreme, cluburi, baruri și restaurante. Imaginează-ți așa: trotuar, bandă de mașini, Rothschild, bandă de mașini, trotuar. Bulevardul este umbrit de ficuși imenși, are pistă de biciclete, zonă pietonală, bănci, dar și hamace, cât și tot felul de shopuri cu cafea, patiserie, cocktailuri sau sushi (recomand Jiro Sushi, merge la fix după 1 noaptea). Ai vrea așa ceva acasă, în București sau alte orașe.

Muzeul de artă contemporană din Tel Aviv este impresionant și merită să-ți petreci câteva ore bune aici. Intrarea costă 50 de shekeli și jurnaliștii cu legitimație pot intra gratuit, ha. A fost fondat în 1932, lume-i compară arhitectura geometrică cu Guggenheim din New York și are în interior colecții de artă și expoziții extrem de interesante.

Are două clădiri și e inedit modul în care galeriile sunt conectate între ele și se face trecerea dintr-una în alta. Poți să vezi aici de la Picasso, Dali și Van Gogh la Matisse, Monet, Renoir sau Klimt.

Dar știi ce mai vezi aici? Artiști români! De la suprarealistul Victor Brauner, descoperit și adorat recent de români (expoziția lui a fost intens apreciată la Timișoara, Capitală Europeană a Culturii) la Reuven Rubin, un pictor născut în Galați în 1893, și Nahum Gutman, născut în Telenești, în 1898.

Nu lipsesc nici expozițiile foto sau cele semnate de artiști israelieni. Așa l-am descoperit pe Guy Ben-Ner, un artist video care face tot felul de experimente nebune, cum ar fi că și-a construit o insulă din nisip în mijlocul bucătăriei și a stat acolo ca un naufragiat.

Cartierul Florentin din Tel Aviv și cartierul Neve Tzedek sunt cele mai recomandate în ceea ce privește nivelul de hipstereală prezent, deși, sincer, tot orașul e așa. Trecerea dintre ele o faci la pas și observi cum se schimbă arhitectura, casele, străzile, dar nu și vibe-ul. Și, da Tel Aviv e plin de graffitiuri, iar pe străzile din cartierul Florentin nu cred că vei găsi perete, stâlp, ușă sau clădire care să nu aibă un desen mișto, ironic, amuzant, social sau pur și simplu artistic.

În cartierele de care ziceam mai sus, la o căutare pe Google, vei găsi și recomandări de tot felul de baruri și terase mișto. În top este Teder și n-am cum să nu-l pun pe listă, mai ales după ce l-am experimentat.

Este o stație radio și un bar pop-up într-o curtea exterioară mare cu bănci din lemn, unde mai există și diferite terase și cluburi unde se țin și concerte live. Tot aici există și o pizzerie deschisă de un chef israelian renumit, Eyal Shani, unde poți să-ți iei ori o pizza imensă, ori o felie, la fel de imensă, cu 30 de shekeli (felia).

Mai pune pe listă fosta stație de tren HaTachana, în Neve Tzedek, la fel, cu restaurante și buticuri, dar în 1891 a fost prima stație de tren construită în Orientul Mijlociu, iar șinele de tren sunt încă prezente.

În fine, Carmel Market e cea mai mare piață în aer liber din oraș, locul unde vei fi luat prin surprindere de tot felul de lucruri, de la mulțimea de oameni la mirosuri, mâncăruri, produse, vibe-ul oamenilor, interacțiunea cu ei. Spre exemplu, la un falafel shop, cei care găteau puneau muzică veche și dansau cu oamenii din stradă în timp ce găteau. Nu există ceva ce să vrei și să nu găsești aici: fructe, legume, condimente, haine, oale, patiserie. E Oborul lor mai frumos, mai mare, mai inedit.

Ne-am dorit să vedem Ierusalimul fix cu o zi înainte de Shabbat (sâmbătă), ziua lor de odihnă, când nu fac nimic și mai totul e închis până la apus (nu chiar și în Tel Aviv). Am vrut să mergem cu autobuzul (e la o distanță de o oră și 15 minute), dar, cum întârziam, am zis să luăm un Uber până în stație. Așa l-am cunoscut pe Nori, șoferul nostru cu vorba la el, care ne-a propus să ne ducă la Ierusalim, să ne lase fix la poartă de intrare spre Mormântul Sfânt și tot așa.

Vorbea foarte bine engleza, avea opinii politice echilibrate, era amuzant, așa că i-am propus să ne ducă și la Betleem, în Palestina, la hotelul lui Banksy și apoi la Ierusalim.

Pentru 300 de euro (trei persoane) ne-a dus omul unde am vrut, ne-a arătat și Grădina Ghetsimani, ne-a povestit și istorie, a cumpărat și falafel, și apă, cinci steluțe. Toată lumea e conștientă că ne-a cerut mulți bani, dar întreaga experiență a meritat. 

În primul rând, The Walled Off, hotelul lui Banksy (deschis în 2017), dă în zidul care separă Palestina de Israel sau, cum zice Nori, „the ugly wall”. Pe zidul ăsta, încă din 2005, el a pictat unele dintre cele mai celebre murale ale sale: fereastra din zid care dă spre un peisaj senin, fetița care controlează soldatul, porumbelul alb al păcii cu bombă pe piept sau bărbatul care aruncă flori și nu bombe.

Zidul a devenit mijloc de expresie și pentru alți artiști și reprezintă un obiectiv în sine, dar și un simbol pentru lupta care se dă între aceste popoare și cum palestinienii sunt izolați de un zid de beton. 

Te poți caza la hotel, spațiul reprezintă și un muzeu, pe care-l poți vizita, și care adună tot felul de expoziții de artă contemporană, dar poți să stai și la terasa lui, în timp ce bei o cafea și te gândești la absurditatea vieții.

Ierusalim este cel mai mare oraș din Israel și adună credințele iudaică, creștină și musulmană. Aici am fost la Mormântul Sfânt, locul unde a murit Iisus, transformat într-o biserică, în mijlocul căreia stă această construcție unde se află mormântul, cât și o bucată din piatra care a fost așezată la ușa mormântului, înainte de Înviere.

Întreg locul este imens și impresionat și mii de pelerini și credincioși vin aici, dar merg și pe „Via dolorosa” (Drumul Crucii). Poate într-un altfel de cadru aș fi putut simți spiritualitatea locurilor, însă aglomerația, diversitatea de oameni (unii se rugau, alții mâncau, alții căscau), cozile, preoții care cântă, toate pot fi copleșitoare și dacă nu ești în mindset-ul potrivit te pot obosi. 

Altfel, până la punctul central al credinței, ai la dispoziție sute de tarabe și magazine cu tot ce-ți trece și nu-ți trece prin cap, de la fresh-uri, mâncare și prăjituri, la bijuterii, icoane, haine, jucării, suvenire. E o experiență și să te plimbi prin toate cotloanele acestor tuneluri de magazine și să observi cum vibe-ul modern se schimbă, la fel și modul în care oamenii sunt îmbrăcați sau se comportă. 

Am încheiat excursia la Zidul Plângerii, loc de rugăciune și mare însemnătate pentru evrei. Dacă în Tel Aviv nu prea vezi evrei ultraortodocși, îi vei găsi aici, cu outfit-urile lor speciale, pălăriile imense pe cap și cârlionții la vedere.

Mi s-a părut interesant și cum mare parte din zid era dedicată bărbaților, care aveau spațiu berechet să se închine liniștiți, în timp ce maximum 30% este dedicat femeilor. Printre crăpăturile din zid sunt sute de bilete prinse, iar majoritatea femeilor se roagă și plâng în hohote în dreptul lor, cu fețele lipite de piatră, una lânga alta, fiecare în lumea ei. 

Toate cuvintele astea multe de mai sus le-aș putea rezuma mult mai simplu. Tel Aviv mi-a plăcut la nebunie și m-aș muta aici oricând, m-am îndrăgostit iremediabil de el și abia aștept să-l revăd. E hipsteresc de la un capăt la altul, e mereu plin de oameni pe străzi, dar nu sufocant de aglomerat (cel puțin la mijloc de mai, când am fost eu), are mâncare bună, vibe bun, plajă marfă și apus în mare. Ce să vrei mai mult?

Localnicii sunt prietenoși, iarbă se fumează peste tot, pizza e de calitate, arhitectura îți fură ochii, e plin de flori pe străzi. Sincer, n-am ce să comentez. E scump și, dacă vrei să-ți faci poftele, vei simți și mai tare asta, dar merită să-ți cheltui parte din economii aici sau să strângi niște bani și să vii să-l vizitezi, oricum ar fi, sigur vreau revin.

Dacă vrei să-ți faci și tu vacanța, ai aici informații suplimentare despre Tel Aviv.