Ginecologul nu mi-a luat în serios problemele doar pentru că sunt „grasă”

Când zici „grasă” sau „gras” ca o insultă ești grasofob. Gândește-te când ai folosit ultima dată termenii ăștia și în ce fel.

Academia Regală Spaniolă definește insulta drept o acțiune care ofensează sau umilește o persoană, adică dacă râzi de o persoană că e grasă sau îi spui că ar fi mult mai frumoasă dacă ar fi mai slabă. Asta e grasofobia. Rasismul, xenofobia, clasismul, machismul sau grasofobia sunt greu de recunoscut și tocmai de aceea e important să vorbim despre cum se manifestă ura față de persoanele grase în domeniul medical. Deși se manifestă și la job sau în viața sentimentală, în articolul ăsta mă voi concentra pe aspectul sănătății.

Am citit multe povești despre cazuri de grasofobie pe Twitter, dar m-am oprit la o situație care mi-a sunat foarte familiar. „Anul trecut am fost la ginecolog pentru că am avut ciclul neregulat. Mi-a zis că e din cauză că sunt grasă. Mi-a făcut o ecografie transvaginală și a descoperit că am un uter ciudat, dar tot mi-a zis să slăbesc”, povestea Maria Dolores Sanchez. Are 26 de ani, locuiește în Albacete, Spania, și pe Twitter apare ca @warholgrrrl.

„Mie nu mi se întâmplase niciodată, dar auzisem de experiențele neplăcute ale altora. Experiența mea cu grasofobia în domeniul medical a avut loc în februarie sau martie 2021, când am fost la medic să văd de ce aveam ciclul neregulat. Doctorul a legat toate problemele mele de sănătate de greutate, fără să-mi facă nicio analiză”, mi-a povestit Maria.

„După ce mi-a făcut ecografia, mi-a zis că am pereții uterului îngroșați, iar asta poate duce la endometrioză. Dar tot mi-a zis că trebuie să slăbesc. Când am plecat din cabinetul ăla, nu mă mai gândeam la problemele cu menstruația, ci doar cum să fac să slăbesc și să mănânc mai puțin.”

Experiența Mariei nu e unică. Magdalena Piñeyro, cofondatoarea platformei Stop Gordofobia, a pregătit un ghid alături de Instituto Canario de Igualdad (ICI) ca să stopeze grasofobia în toate domeniile, inclusiv în cel al sănătății. Ghidul vorbește clar despre grasofobie la școală, la job sau în timpul unei consultații medicale.

„Ideea ghidului e să informeze populația despre grasofobie și violența estetică cu ajutorul unui limbaj simplu și ușor de înțeles”, a explicat Magdalena Piñeyro, autoarea ghidului. Ghidul a fost dezvoltat în 2020 și a fost distribuit la începutul lui 2021 prin intermediul Instituto Canario de Igualdad. „E gratuit și are scopul să ajute populația să identifice normalizarea acestui tip de violență în orice domeniu”, a zis Magdalena.

După cum spune acest ghid, prejudecățile îi fac pe oameni să creadă că persoanele grase sunt așa din cauză că vor să fie grase sau din lipsă de voință. Din cauza acestor prejudecăți, mulți doctori le fac pacienților grași recomandări de dietă fără măcar să știe ce probleme au și fără să îi consulte.

Magdalena încurajează toate victimele cazurilor de grasofobie să reclame aceste situații centrelor medicale. „Ne confruntăm cu o discriminare care a fost normalizată și, de aceea, ne e greu să o recunoaștem”, a zis ea.

Dalia León e organizator de nunți și trăiește în León, Mexic. Are un podcast pe Spotify despre cazurile de grasofobie din societate și, după ce l-am ascultat, am vorbit cu ea despre cum i-a venit ideea. Mi-a zis: „De la primul episod pe care l-am urcat pe site, am primit multe comentarii de la prieteni și familie, pentru că nu aveau idee că sufeream de bulimie. Acesta a fost principalul motiv pentru care am început podcastul, ca să accept și să recunosc că sufăr de bulimie. Când societatea vede că ești gras, nu se gândește că ai problema asta”.

„Mi-au scris multe femei să îmi spună că se identifică cu mine, că mamele lor au încurajat astfel de comportamente grasofobe, că partenerii lor le disprețuiau, că doctorii le-au spus că nu merită să fie iubite. În schimb, n-am primit mesaje de la niciun bărbat.” Asta înseamnă că grasofobia e un comportament misogin? Păi gândește-te cum arată prezentatoarele TV și apoi gândește cât de variate sunt corpurile bărbaților pe care îi vezi la TV. Ghidul Magdalenei definește asta drept violență estetică.

Am vorbit despre grasofobie și cu doi experți în nutriție. Estefania Fernandez e nutriționistă și mi-a zis că nutriția e clar un domeniu important care te ajută să îți îmbunătățești sănătatea, dar mai sunt și alte domenii la fel de importante, precum sănătatea mintală. Estefania are 218 mii de urmăritori pe Instagram și promovează mesaje despre nutriție, fără să încurajeze dietele. Experta îmi spune că multe dintre cazurile de obezitate nu au legătură cu dieta: „Sunt mult mai mulți factori care influențează greutatea, cum ar fi situația socio-economică, stabilitatea locului de muncă, costul mai mare al alimentelor proaspete, lipsa unei educații nutriționale, lipsa de timp, discriminarea și stigmatizarea, iar aici intră în joc grasofobia”.

Când am întrebat-o pe Estefania care e ruta pe care trebuie s-o urmeze doctorii când au grijă de un pacient, mi-a zis: „Ar trebui să îi spună cum își poate modifica anumite comportamente care se pot ameliora, cum să gestioneze stresul, cum să aibă grijă de sine, nu să îl facă să se simtă prost din cauza greutății și nici să-i inspire o silă de propria persoană. Ar trebui ca un doctor să aibă empatie și să asculte experiențele cuiva înainte să dea sfaturi”.

Rubén Moreno e doctor în Barcelona și are o gândire diferită față de Estefania: „Nu putem ignora obezitatea unui pacient care vine la consultație. Bineînțeles, asta nu înseamnă că trebuie să-l umilim. Au venit la mine multe femei care se temeau de doctori din cauză că fuseseră tratate fără respect din cauza obezității”.

Dalia confirmă spusele lui Rubén. În jurnalul ei despre grasofobie, a menționat că s-a simțit umilită când a fost la ginecolog. „M-am dus să mă sfătuiesc cu el despre opțiunile contraceptive și mi-a vorbit foarte vag despre vreo trei. În schimb, s-a holbat la mine și m-a întrebat ce greutate am. I-am răspuns, iar el mi-a zis imediat, fără să se uite la mine, că trebuie să slăbesc”.

De ce trebuie să treacă femeile prin astfel de experiențe dureroase la ginecolog? Atât Maria, cât și Dalia, au avut exact aceeași experiență, deși au vârste diferite și sunt din țări diferite.

„Ne-au vândut ideea că sănătatea e echivalentă cu o anumită greutate”, a zis Dalia și a adăugat că, la un moment dat, a văzut postarea unei femei care își căuta un loc de muncă unde să nu fie discriminată din cauza greutății. „În modă nu există haine frumoase decât pentru anumite măsuri, locurile din avion sunt foarte înguste, la fel și scaunele din restaurante.”

În Spania, a devenit viral cazul Albei Nevado. Ea a anunțat pe rețelele sociale cum a fost concediată de la un job în prima zi pentru că nu a încăput în uniforma de stewardesă și nu aveau pantaloni în mărimea ei. După gestul ei, multe persoane au vorbit despre experiențe similare prin care au trecut și au protestat împotriva normalizării acestei discriminări în companii.

Maria și-a denunțat doctorul pe Twitter și a aflat și ea de cazurile similare ale altor femei. „Unele femei mi-au zis că au fost încurajate să slăbească, altele că li s-a zis să se îngrașe, ca să aibă forme. Cât de obsedată e societatea de greutatea femeilor!”

Timp de mai multe săptămâni, Maria a rămas cu o teamă de doctori. „Nu mai voiam să risc să merg la un doctor care să mă judece prin prisma aspectului”, a zis ea.

Am rugat-o pe Magdalena să-mi dea niște trucuri prin care să pot lupta cu grasofobia și mi-a zis că trebuie să lucrez la toate nivelele, să lupt împotriva culturii dietelor, a obsesiei pentru corpul perfect pe care ne-o vând rețelele sociale și reclamele, să nu mai urmăresc conturi care promovează mesaje nocive, să îmi îmbunătățesc relația cu propriul corp, să nu mai fac comentarii despre corpurile altor persoane, să nu le recomand diete persoanelor care nu mi-au cerut asta și să nu fac glume despre greutatea oamenilor.

Din tot ce mi-a zis Magdalena, mi-a rămas imprimată în minte chestia asta: „Relația noastră cu corpul se bazează pe ură din cauza societății”. De câte ori am auzit comentariile tipice că aș fi mai frumoasă dacă aș slăbi sau că n-o să-mi găsesc niciodată un partener dacă nu slăbesc. Ultimul combină misoginismul cu grasofobia.

În prezent, am slăbit treizeci de kilograme, pentru că așa am vrut eu, iar acum întrebările pe care le primesc au legătură cu relația mea cu mâncarea; dacă mă odihnesc bine, dacă am depresie. E clar că societatea are mereu de comentat și e timpul să rupem tăcerea și să-i dăm peste bot.

Articolul a apărut inițial în VICE în spaniolă.