Oare vom trece la canibalism când mâncarea va deveni un lux din cauza schimbărilor climatice?

În câțiva ani, să-ți gătești o masă bună va fi mult mai scump și mult mai complicat decât în prezent. Dincolo de inflație, deja anumite ingrediente încep să se diminueze și, prin toată lumea, sabia lui Damocles atârnă deasupra noastră. Albinele sunt pe moarte, deși joacă un rol vital pentru 80 la sută dintre plantele cu inflorescențe. Aproape toate fructele și legumele depind de ele, la fel și condimentele, cafeaua și cacaua. 

Dacă nu reușim să stopăm acest proces, câteva albine care vor supraviețui vor face aceste produse să fie bunuri de lux inaccesibile oamenilor de rând. Câteva companii vor decide să facă ele polenizarea, la un cost considerabil și la prețuri exorbitante pentru alimente. Așa cum arată efectul domino, va avea un impact și asupra animalelor, iar carnea va fi mult mai rară. 

Ce soluții sunt în cazul unei crize alimentare? Vom ajunge să ne mâncăm vecinii? Ipoteza asta pare absurdă, dar știința deja s-a gândit la ea. În special Magnus Söderlund, profesor și specialist comportamental, care consideră canibalismul ca pe o salvare a planetei. 

Acest cercetător de la Stockholm School of Economics a făcut un studiu numit Can you imagine eating human flesh? și a chestionat un grup de suedezi. Scopul: să analizeze capacitatea lor de a mânca alimente cu care nu sunt obișnuiți ca să reducă consumul de carne. 

Este canibalismul soluția pentru sustenabilitatea alimentară în viitor? Sau suntem prea egoiști ca să trăim sustenabil? s-au numărat printre întrebările la care au trebui să răspundă participanții. Apoi trebuiau să dea o notă de acceptabilitate pentru consumul a diverse produse: insecte, animale de companie, păr sau carne umană.

Și cercetătorul a fost obligat să răspundă la întrebarea mult așteptată despre canibalism: „Am ezitat, dar ca să nu par prea reactiv, aș spune că sunt deschis măcar să gust. Precum Söderlund, opt la sută dintre respondenți au spus că ar fi dispuși să încerce carne de om dacă persoana e deja decedată. 

Bineînțeles, scopul cercetătorului nu este să promoveze canibalismul, ci mai degrabă să înțeleagă limitele impuse adesea de tabuuri și religii. „Suntem în general mai reticenți când vine vorba de lucruri pe care nu suntem obișnuiți să le consumăm, cum ar fi insecte în cazul occidentalilor.”

Dar să mănânci coapsa unchiului tău de Crăciun chiar poate să salveze planeta? Mai mulți oameni de știință au devenit interesați de canibalism, iar unul dintre ei a venit cu ideea de a calcula valoarea nutritivă a cărnii de om. Rezultatele au fost dezamăgitoare. În comparație cu alte prade din paleolitic, oamenii nu sunt bogați în calorii în ciuda dimensiunii lor. 

James Cole, antropolog și cercetător la Universitatea din Brighton, și-a propus să calculeze aspectul nutrițional, fără a fi nevoie de studiul cadavrelor. „Pentru că e deja publicată compoziția chimică a corpului uman, m-am concentrat pe proteinele detaliate și valorile de grăsime. Proteina și grăsimea pot fi convertite în calorii cu o ecuație simplă.”

Academicianul recunoaște că a fost deranjat de acest calcul care l-a forțat să-și imagineze canibalismul în viața de zi cu zi. Pentru aceeași cantitate (o porție de 500 de grame), carnea de mistreț sau de castor are aproximativ 1 800 de calorii față de 650 în cazul cărnii de om. 

Cum se explică atunci că am consumat carne de om o perioadă în timp ce vânam animale mult mai mari a căror carne era mai nutritivă? Arheologii au descoperit dovezi de canibalism care datează de cel puțin opt sute de mii de ani pe baza oaselor tăiate sau roase, deși motivațiile nu pot fi deduse. Multe rămășițe găsite astfel sugerează că practica era destul de comună. 

Din moment ce carnea de om era adesea amestecată cu cea de animale, James Cole a dedus - ca alți antropologi - că nu era vorba despre o urgență de alimentație, ci o alegere conștientă de a-și devora semenii. Ipoteza la care s-au gândit ar fi că era un supliment în dietă sau că oamenii mâncați nu erau membri ai grupului, ci necunoscuți de care trebuiau să se păzească, așa că, se ospătau cu ei. 

Dacă lui James Cole i-a plăcut să studieze canibalismul, omul de știință recunoaște că a fost copleșit de natura istorică a cercetării sale. Aspectul slab nutritiv al cărnii nu indică de ce avea loc această practică. Strămoșii noștri nu numărau caloriile cum facem noi azi și mâncau carne pentru a se hrăni, fără alte alegeri. 

În unele triburi indiene, canibalismul era folosit ca persoana iubită să poată să trăiască după moarte și ce înmormântare mai bună decât să consumi pe cineva drag? Antropologul a scris în în 1972 despre subiect în Chronicle of the Guayaki Indians: „Tratamentul rezervat cadavrului în endocanibalism indica dorința de a nega procesul morții și de a perpetua decedatul în circuitul vital. Canibalismul afirmă o continuitate între viață și moarte și între generații. Materializează într-un fel datoria plătită strămoșilor.” Această masă face parte dintr-o fantezie de supraviețuire și imortalitate pentru care plătești cu rămășițele fizice. O practică ce ar putea fi ancorată într-o criză climatică. 

Deși canibalismul există în întregul regn animal și nu există nicio excepție a acestei practici, a devenit gradual cea mai îngrozitoare crimă. În ciuda interzicerii, canibalismul încă persistă în prezent și n-ar fi surprinzător să revină. „Când creștinii participă la Euharistie, are loc unul dintre cele mai mari acte metaforice de canibalism prin consumul trupului și sângelui lui Hristos. În mod similar, când oamenii consumă placenta după naștere, este tot un act de canibalism. Deci cred că este o practică mult mai comună în societatea modernă decât am vrea să recunoaștem.”

Dar canibalismul nu vine fără pericole. Între 1950 și 1965, 2 500 de membri ai unui trib din Papua Noua Guinee au murit din cauza unei boli degenerative a sistemului nervos. Motivul acestor decese rapide: o proteină infecțioasă descoperită în țesutul cerebral al morților pe care i-au mâncat și care a contaminat tot grupul. Ca orice altă carne, carnea de om trebuie mâncată cu grijă pentru a evita genul ăsta de dezastru. 

Dacă nu vom salva planeta mâncându-ne unii pe alții, șansele sunt să o facem ca să reducem populația. Asta deja se întâmplă la unele animale care se chinuie să supraviețuiască. În Arcticul Rusesc, de exemplu, canibalismul este în creștere printre urșii polari. 

Din moment ce au fost afectați de efectele schimbărilor climatice, urșii polari sunt mai predispuși decât în vremurile normale să se devoreze unul pe altul ca să supraviețuiască.

James Cole speră la o trezire rapidă și globală pentru a preveni această practică în cazul oamenilor: „Sper ca liderii lumii să ia măsuri serioase rapide ca să combată aceste schimbări climatice care deja afectează mulți oameni. Avem nevoie de un viitor mai verde, în care acest scenariu de coșmar al canibalismului să nu devină o realitate și o opțiune nutritivă de bază.”

Articolul a apărut inițial în VICE Franța.