Copii din Ferentari mi-au povestit ce mai înseamnă un erou în România

Că viața în Ferentari se împarte între infracțiuni, droguri și prostituție stă deja scris în mințile celor mai mulți dintre bucureșteni. În realitate, e mai dură decât o să știi tu vreodată, indiferent cât de hardcore te crezi pe internet. Tocmai d-aia au apărut tot felul de proiecte, de la jurnaliști la ONG-uri, care încearcă să-ți romanțeze un pic lumea asta din Ferentari, ca să mai spargă din prejudcățile vărsate pe pereți de micii fasciști români.

Sigur, poți să te rupi de râs cu poveștile astea tragicomice din Ferentari sau să răsfoiești proiectul Ferentari Lux ca să înțelegi cum i-a abandonat statul pe oamenii ăștia. Sunt voci supărate că s-a ajuns la hipsterizarea favelelor Bucureștiului și că exotismul ăsta vinde bine în rândul stângiștilor care petrec în Macaz. O fi sau nu așa, atenția acordată oamenilor și, mai ales, copiilor care trăiesc acolo a dus la implicarea mai multor români în diverse proiecte educaționale care să mai schimbe, pe ici-colo, ce se mai poate, din segragarea etnică și ura față de săraci.

Unul dintre proiectele astea este despre eroi. Se numește „The New Storytellers" și vrea să-i ajute pe copiii romi să se identifice cu personajele dintr-o carte cu ilustrații pe care să o creeze chiar ei. Adică e o treabă pe pozitiv, chiar dacă știu că ura te intrigă mult mai tare. Oamenii ăștia de la Asociația „Cu Alte Cuvinte" și-au pus în cap să strângă zece mii de euro, până la final de aprilie, cu ajutorul cărora să publice cartea asta, în cinci sute de exemplare, pe care să le distrbuie în ONG-uri și în școlile din zonele defavorizate. Nu doar Ferentari.

Am fost la Școala nr. 136 din Ferentari, acolo unde au loc mai multe ateliere de creație, ca să-i întâlnesc pe copiii care vor inspira cartea asta cu poveștile lor. I-am întrebat ce este un erou pentru ei.

Am urcat la etajul trei din Școala 136 și un puști de zece ani mi-a zis direct, fără să-l întreb nimic: „Aici e Clubul", arătând înspre o ușă. Am intrat și-am dat peste o sală care nu era o clasă obișnuită cu bănci convenționale și copii țepeni în ele. E o sală de educație alternativă, cu desene pe pereți, cărți, jocuri, câteva mese și scaune și un spațiu larg dedicat activităților copiilor.

„Aici au loc tot felul de spectacole, scenete, dans, povești", îmi spune Maria Militaru, asistent educațional și persoana care-i cunoaște cel mai bine pe copiii Ferentariului cu care lucrează.

I-a adunat pe câțiva dintre ei la o masă să povestim despre eroi și puteri supraomenești care să salveze lumea. Copiii au făcut deja o simulare de atelier de creație când s-a filmat și clipul care să promoveze proiectul „Noii Povestitori".

„Un erou este un rol care-și face bine treaba." E probabil definiția perfectă a oricărui erou.

„Copiii vor fi o sursă de inspirație pentru cele două autoare (Adina Rosetti, scriitoare, și Irina Dobrescu, ilustratoare), dar și pentru a le dezvolta abilitățile de storytellers", îmi spune Cristina Pîrvu, coordonator de proiect.

Practic, cartea va avea personaje rome, cât și ne-rome, eroi pozitivi, puternici, astfel încât „copiii să-și vadă imaginea în cărțile ilustrate, să se poată identifica" și treaba asta să le crească încrederea în ei, mai povestește Cristina. E o inițiativă de empowering, la finalul căreia, de ce nu, un copil să poarte un tricou cu: „Mândru că sunt rom".

Asta îmi amintește - nu, nu de un partid politic, deși Vanghelie și-a bătut joc timp de patru mandate de Sectorul 5 - de o imagine care a circulat pe la finele lui 2016 pe internet: discriminarea la grădiniță, în care un copil negru era egal cu o girafă într-un exercițiu menit să arate „intrusul" din familia tradițională.

Sau cum gândesc românii care au făcut manualul ăsta.

La Clubul de Educație Alternativă organizat de Fundația Roma Policy Center for Roma and Minorities (PCRM), lucrurile se întâmplă fix pe dos. Adică, firesc pentru românii care n-au fost luați de valul creștinopat.

Stau la masă cu șase copii care îmi povestesc, pe rând, sau (de fapt) laolaltă despre eroii lor preferați. Cei mai mulți sunt inspirați, normal, din desene animate (sau benzi desenate): Batman, Spiderman, Elsa, prințese și supereroi care ajung la cam toți copiii cu televizor acasă. Sau internet.

Maria Militaru îi încurajează pe copii să-și lase imaginația să treacă mai departe de eroii deja construiți de alții și le zice: „Eu mi-am dorit, când eram mică, să am putere să vindec pe toată lumea. Și să-i ajut pe oameni."

Copiii prind curaj să povestească și ei despre puterile pe care ar vrea să le aibă ca să salveze lumea:

La un moment dat, apare și Bianca, 11 ani, care se așază la masa noastră cu ghiozdanul în spate. E într-a patra și abia a terminat orele. Copiii vin la Club după cursurile la zi și petrec între două și patru ore aici, până când pleacă acasă.

Bianca e dornică să povestească despre eroul ei: „să aibă o pelerină, o brățară pe care să apeși și să sară apă, și neapărat să zboare". „E fată sau băiat eroul ăsta?" o întreb eu. „Poate să fie orice, pot să fiu și eu. Doar că eu nu pot să zbor, dar îmi pot pune un ghiozdan în spate cu o rachetă care să mă poarte și să salvez lumea". M-am gândit la jet pack-ul din Worms când mi-a zis asta.

De fapt, Bianca visează să fie o eroină în viața reală: să devină procuroare. Ca să-i condamne pe oamenii care au greșit și, „dacă merită, să se ducă la pușcărie". Un erou al dreptății, zice ea.

N-am întrebat-o dacă a influențat-o vreun personaj din lumea reală, dar părea că știe destul de bine ce-și dorește de la adultul care va fi peste ani.

Acum, însă, lumea lor reală se învârte, de fapt, în jurul unei singure eroine: mama. E răspunsul pe care l-au dat toți copiii când i-am întrebat cine este eroul din viața lor de zi cu zi.

„Mama pentru că îi ajută pe alți oameni când au nevoie. Odată, eram pe stradă, și o mașina a dat peste o fată și mama s-a dus să o ajute", îmi povestește Raluca.

„Vreau să fiu ca mama. Sau chiar să fiu mai mult decât mama", spune ea.

Au sărit apoi toți copiii de la masă: „Mama petrece cel mai mult timp cu mine, că tata e plecat la muncă"; „Mama are grijă de mine și de ceilalți trei frați ai mei"; „Mama îi ajută pe alți oameni".

Copiii ăștia, 12 la număr, vor participa la 12 atelierele de storytelling, în Ferentari, pentru a crea o literatură altfel, care să promoveze diversitatea culturală, incluziunea socială și binele din sânul unor comunități pe care oamenii o arată mai mereu cu degetul.

I-am întrebat pe copii dacă știu povești cu eroi de etnie romă și am primit un răspuns care m-a pus pe gânduri: „Eu mă uit la Jackie Chan, cu tata", îmi spune Raluca.

„E rău, dar îi bate pe oamenii și mai răi."

Nu știu dacă avea vreo legătură cu minoritățile, dar am zâmbit la gândul că, pentru copii, eroii n-au etnie. Probabil că o astfel de carte i-ar ajuta cel mai mult pe adulți.