Publicitate
Chestii

Povestea spionului rus otrăvit într-un oraș din Marea Britanie

Când un agent rus și fiica sa au fost otrăviți la începutul anului trecut, orașul a simțit repercursiunile luni întregi.

de James McMahon; translated by Irina Gache
04 Ianuarie 2019, 5:00am

Sergei Skripal fotografiat în 2006. Foto: ITAR-TASS News Agency / Alamy Stock Photo

Oamenii obișnuiau să vină în Salisbury ca să se holbeze la faimoasa catedrală. Mai erau și cei care treceau o oră sau două pe lângă Arundels, fostul oraş natal al lui Ted Heath, bărbatul care a condus negocierile ce au dus la introducerea Marii Britanii în Comunitatea Europeană. Casa lui Heath este momentan închisă pentru renovare, dar mai mulți turiști fac fotografii de la distanță, aparent detaşaţi de acuzațiile de satanism care i-au pătat numele prim-ministrului britanic, de când acesta a murit în 2005.

Turismul continuă în Salisbury, însă e cam şubred după otrăvirea lui Sergei Skripal, un fost militar rus de 66 de ani, agent dublu pentru serviciile secrete din Anglia, și a fiicei sale în vârstă de 33 de ani, Yulia. Asta s-a întâmplat pe 4 martie 2018. La începutul lunii decembrie anul trecut, Consiliul Wiltshire a relatat că numărul vizitatorilor orașului a scăzut cu 12 la sută față de cât se aștepta să fie în perioada asta a anului. Pentru începutul lui 2019 sunt planificate mai multe campanii de publicitate în valoare de 3,7 milioane de lire finanțate de guvernul britanic ca să stimuleze profilul orașului.

La trei luni după atacul asupra familiei Skripal, pe 30 iunie, au mai fost otrăviți doi britanici; Charlie Rowley, în vârstă de 45 de ani, care a supraviețuit și Dawn Sturgess, în vârstă de 44, care a murit la o săptămână mai târziu. Rowley a descoperit o sticlă de parfum într-un container cu donații, care acum se crede că a fost lăsat acolo în ajunul atacurilor asupra Skripalilor. I l-a dat partenerei sale, iar ea s-a dat cu el pe încheietură. Conținea neurotoxina Novichok cunoscută sub numele de A-234.

Novichok – dezvoltat de Rusia și Uniunea Sovietică între 1971 și 1993 – acționează prin inhibarea enzimei acetylcholine. Celor infestați li se contractă musculatura și apoi intră în șoc respirator și cardiac. Majoritatea victimelor mor prin sufocare.

La începutul lui decembrie, Rowley – descris incorect de presă ca boschetar în ajunul incidentului – a spus pentru Sunday Mirror, „Mă chinui să văd și să merg. Mă simt de parcă am otrăvit-o pe Dawn și toată lumea mă blamează. M-am gândit la sinucidere. Aș fi preferat să mor eu, nu Dawn, pentru că m-am simțit ca și cum eu aș fi omorât-o”. A continuat: „A trebuit să fac față la asta fără niciun fel de susținere. Sistemul e corupt. Am nevoie de consiliere”.

Orașul Wilshire a fost luat pe neașteptate de acest eveniment. Adormit, bizar, cu o populație de doar 40 de mii de oameni, este locul de oprire pentru cei care vizitează Stonehenge, la doar câțiva kilometri distanță de centrul orașului. Acum, unii oameni vin în oraș ca să se holbeze la locurile unde au avut loc otrăvirile. E o perioadă înfloritoare pentru „turismul întunecat” până la urmă; Salisbury este materialul adecvat pentru sezonul al doilea al serialului lui David Farrier de pe Netflix. Ghizii învață noi replici cu care să farmece turiștii: glumă ciudată despre cum să nu ridici gunoiul de pe podea și câteva poante despre președintele Vladimir Putin.

Se pare că această catedrală este destul de cunoscută în Rusia. În septembrie, doi bărbați au apărut pe postul tv rusesc RT, Alexander Petrov și Ruslan Bishirov (deși poliția britanică a spus că numele erau probabil pseudonime și că cei doi bărbați erau agenți secreți ruși – în octombrie site-ul de investigații Bellingcat a zis că cei doi erau de fapt Alexander Mishkin și Anatoliy Chepiga), ca să explice de ce camerele de supraveghere din oraș i-au surprins atât de aproape de casa lui Sergei Skripal. A fost un interviu ciudat. La un moment dat, redctorul-șef de la RT, Margarita Simonyan, a încercat să-i convingă să-și confirme sexualitatea.

„Am venit să vedem catedrala”, au spus ei, „faimoasă nu doar în Europa, dar și-n toată lumea”. A doua zi, echipa Catedralei Salisbury a scris pe Twitter: „Turla catedralei Salisbury este cea mai înaltă din Marea Britanie! Nu-i de mirare că poate fi văzută de la distanță și joacă un rol important în peisajul oraşului”. Guvernul britanic nu a fost atât de subtil și a expulzat 23 de diplomați ruși, după cum au făcut și alte 20 de ţări din Europa, iar SUA a alungat alți o sută, în semn de solidaritate.

Cât despre Sergei și Yulia, după ce au fost într-o stare critică mai multe săptămâni și două luni în tratament, amândoi au ieșit din spitalul din Salisbury. Locația curentă a celor doi este necunoscută, iar experții cred că s-au mutat la unul dintre aliații „Five Eyes” ai Angliei – SUA, Canada, Australia sau Noua Zeelandă. În Rusia, nepoata lui Sergei, Viktoria, în vârstă de 44 de ani, crede că perechea a fost reținută împotriva voinței lor. În noiembrie anul trecut, colonelul general Igor Korobov, bărbatul despre care se crede că a orchestrat atacul din Salisbury, a murit de o boală nespecificată, la 63 de ani.

1545398867979-PJADEH
Alexander Petrov și Ruslan Boshirov, suspecții din spatele atacului asupra lui Sergei Skripal

Salisbury face tot ce poate ca să revină la normal. Echipajele televiziunii au plecat. La fel și reporterii care erau în oraș la momentul incidentelor. „Este mai bine așa”, spune un bărbat despre piață, „dar mi-e dor de banii în plus”. Intervine și un client: „Cu toții avem nevoie de ceva normalitate acum. A fost cea mai ciudată perioadă”. În noiembrie, magazinul Zizzi care a fost închis după atacul asupra Skripalilor s-a redeschis. „Unul dintre cele mai mișto lucruri pentru mine este să lucrez din nou cu colegii mei”, a spus managerul Joe Pegg pentru The Guardian în ziua redeschiderii. „Este drăguț. Suntem fericiți să fim aici.”

Singura amintire reală despre ce s-a întâmplat sunt porumbițele. În mai, instalația artistului Michael Pendry „Les Colombes” s-a deschis în catedrală. Era formată din trei mii de porumbițe albe din hârtie ce atârnau de naosul clădirii ca să simbolizeze pacea. A fost creat și un hashtag, #salisburycityofdoves. Copiilor li s-a cerut să le facă la școală. Diferite grupuri din comunitate s-au alăturat. Unele mai pot fi găsite pe pervazurile ferestrelor, în copaci și în vitrinele magazinelor. Deși Salisbury a fost ca o tablă de șah într-o partidă de spionaj internațional, probabil că nu va mai vedea vreodată o asemenea dramă.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.