Am vorbit cu tipa care a fost înjurată de români pentru că are păr pe picioare

De-a lungul istoriei, inclusiv cu câteva mii de ani înaintea Domnului nostru Iisus Hristos, părul de corpul femeii a avut diferite semnificații. Prezența lui era un semn de frumusețe, așa că era lăsat liber; sau absența lui era un semn de noblețe și femeile recurgeau la cele mai dubioase metode de a scăpa de el. Arheologii au descoperit diferite tipuri de pensete, cu care femeile își smulgeau părul, care datează încă din timpul civilizației mesopotamiene.

Indiferent de cum arată corpul feminin în realitate, estetica lui s-a schimbat în funcție de percepția bărbaților asupra femeilor. În arta renascentistă, de exemplu, femeia n-are păr nicăieri. Dar de la Nașterea lui Venus încoace, mai multe valuri de feminism au lovit omenirea și femeile încearcă să repare relația abuzivă cu propriul corp, moștenită din mamă în fiică.

Cu toate astea, încă ne e rușine să ieșim în public cu păr pe picioare, la subraț sau pe mâini și plătim ca să ni-l smulgă cineva, deși doare ca dracu'. România e pe ultimul loc la consumul de săpun, în Europa, dar parfumul se vinde ca pâinea caldă. Românii sunt pedanți în mizerie și îi interesează mai mult de cum ar trebui să arate femeia, decât de propria igienă.

„Beșniță păroasă/ La subraț nerasă,/ De ce apari pe wall-ul meu/ Cu fața aia de bideu?” comentează unul la postarea Alexandrei Myth, vloggerița care și-a pus părul de pe picioare pe internet. Mii de oameni au comentat la poza cu pricina și, pe scurt, bărbații repetă la nesfârșit că n-ar face sex cu o femeie cu păr, iar femeile o fac împuțită, dezgustătoare și se jură că ele sunt curate și epilate.

Alexandra are 31 de ani, locuiește în Londra, unde are două joburi ca să se întrețină, a trecut prin depresie și încearcă să-i ajute și pe alții, atunci când își împărtășește experiențele ei de viață. Niciuna dintre chestiile astea n-a contat când a văzut românul „flocii” ei. A devenit virală, a fost înjurată, jignită, admirată și lăudată. Acum, că s-au mai calmat apele, am vorbit cu ea despre impactul pe care îl are genul ăsta de reacții și relația cu propriul corp.

VICE: În comentarii reacțiile au fost agresive. Ai spus într-un clip că înainte te afecta asta, dar acum lași oamenii să scoată totul din ei fără să te mai implici emoțional. Cum ai ajuns în punctul ăsta?
Alexandra: Eram afectată de comentariile oamenilor pentru că nu înțelegeam cum funcționează lumea online. E o lume virtuală și nu trebuie confundată cu realitatea. Câți oameni întâlnești pe stradă, în magazin sau la o petrecere, care te văd și îți zic, „Ce nas mare ai”, „Ce țâțe lăsate ai”? Aproape zero, excepție fac unii oameni beți. În online toată lumea are opinii, idei și nevoia de a-și vărsa frustrările, de a fi băgat în seamă cu orice preț sau nevoia de a-i fi validate calitățile. Experiența celor trei ani de online m-a făcut să înțeleg și de ce lasă ei comentariile, dar și de ce ajung să mă doară. Așa că am lucrat să devin puternică mintal.

Ce au avut de spus cei care au simțit nevoia să îți scrie și în privat?
Mi-au scris că sunt dezgustătoare, că sigur nu mă mai dorește niciun bărbat cu flocii ăștia și că o să rămân fără viață sexuală. Ah! Și că sunt urâtă și proastă, dar asta e la ordinea zilei.

Ce crezi despre români, în funcție de reacțiile pe care le au în situații de genul ăsta?
Problema majoră a românilor este că sunt foarte indiferenți când vine vorba de propria sănătate fizică și mintală. În Anglia se fac campanii de awareness în permanență. Astfel, oamenii își văd de viața și igiena lor, de nivelul lor de fitness și confort financiar. Nu le pasă de capra vecinului. Un om civilizat înțelege că ce face altul cu viața lui e treaba lui.

Te așteptai la genul ăsta de reacții sau credeai că postarea va genera o discuție mai serioasă pe tema asta?
Mă așteptam la reacții negative, dar nu și ca poza mea să devină virală. Nu știam că atât de mulți oameni consideră o femeie dezgustătoare doar pentru că a luat o pauză de la epilat. Calitățile pe care mi le lăudau cu o zi înainte au fost anulate de simplul fapt că sunt om și că îmi crește păr pe corp. Nu totul se rezumă la a fi sexy și frumoasă. E sexy ca o femeie să fie capabilă să-și exprime opinia pe un anumit subiect, să fie deșteaptă, hotărâtă, capabilă, ambițioasă, puternică și curajoasă. Sunt mai multe femei ca mine, decât ca cele promovate în media ca etalon de frumusețe. Sunt mame a câte doi, trei copii, cu o profesie, soț, casă, masă și o mie de responsabilități, care uneori nu au timp să arate ca scoase din cutie. Asta nu le face dizgrațioase și vreau să le reamintesc ca sunt sexy cu sau fără păr.

Cum le răspunzi oamenilor care ți-au comentat nasol la postare?
Le pot spune asta: mi-ar plăcea să ajungeți să simțiți măcar pentru o zi libertatea despre care eu vorbesc. Acel sentiment plăcut de a ști cine ești, ce calități sau defecte ai, încotro te îndrepți și ce sacrificii ești dispus să faci.

Ești plecată de mai mulți ani din țară. Traiul într-o altă cultură te-a făcut să îți înțelegi altfel relația cu corpul, ca femeie?
În țară, mergeam la muncă, veneam acasă într-o relație care știam că nu merge, ieșeam în club, beam, fumam, mă plictiseam și o luam de la capăt. Țipa ceva în mine, „Alexandra, poți mai mult!” Și am plecat. Nicidecum n-a fost mai bine, că în străinătate am dat de alte probleme. Singurătate, depresie, mâncare nesănătoasă, iarbă. Aceeași stare de nefericire de acasă. M-am îngrășat 20 de kilograme, nu mai aveam încredere în mine nici cu bărbații, nici că aș fi capabilă să realizez ceva cu viața mea.

Până într-o zi, când șefa mea mi-a zis: „Cred că ești depresivă, mergi la doctor. Nu te îngrijora, toată lumea are depresie și există tratament.” Am zis că trebuie să iau măsuri și am făcut-o. Am citit, am investit în cameră video, laptop, cursuri online, cărți, haine de sport, mâncare sănătoasă, m-am concentrat pe mine, dar tot a fost greu. Foarte greu. Aveam luni când mă țineam de treabă și luni când voiam să dispar de pe fața pământului. O luptă continuă cu mine însămi, cu propria ambiție și propria lene. Încă e, dar punctul în care mă aflu acum e unul bun. Am slăbit cele 20 de kilograme, am renunțat la țigări, iarbă și alcool. Am viziune, direcție, pasiune. Și vreau să împart cu oamenii experiență asta și optimismul meu.

Vrei să folosești vlogul ca pe un canal de empowerment pentru femei?
Vlogul meu nu se adresează doar femeilor. Sunt bărbați care îmi scriu, „Alexandra curajul tău mă inspiră”. Curajul și puterea interioară nu țin de gen, de părul de pe picioare pe care îl epilezi sau nu.

Ce alte subiecte tabu legate de a ne simți bine în corpul nostru, fix cum vrem noi, intenționezi să abordezi prin vlogul tău?
Deja am vorbit despre nasul mare, dinții strâmbi, despre kilogramele în plus. Dar până acum nu am intrat adânc în vreun subiect pentru că înțeleg că oamenii sunt reticenți la nou. Știu doar că mai urmează să șochez. Însă cu scopul de a inspira, de a motiva și de a amuza.