Unele nume îți sunt probabil cunoscute: Sangin, Gereshk, Kajaki, Garmsir, Nawzad. Sunt cele mai violente districte din cea mai violentă provincie a Afganistanului, Helmand, iar bătăliile duse aici de soldații britanici și americani au intrat deja în folclorul militar, deși nu se menționează aproape niciodată ce s-a petrecut aici: Toate teritoriile sunt acum controlate din nou de talibani, iar insurgenții au mai multe teritorii decât au avut vreodată de când au fost doborâți de la putere în 2001.
Publicitate
Când am vizitat Helmand în noiembrie anul trecut, doar Lashkar Gah, capitala provinciei, era încă necucerită, dar era atacată din toate părțile. Atacurile sinucigașe cu bombă și atacurile aeriene erau la ordinea zilei, iar moralul trupelor afgane era foarte scăzut. Numărul dezertărilor era foarte mare. Doar numărul mare de raiduri aeriene americane și operațiunile forțelor speciale, dirijate aproape în întregime în secret, împiedică instalarea catastrofei absolute. Acesta e rezultatul unui război britanic și american care a durat 15 ani și a costat aproape un trilion de dolari.
Procesul de revenire a talibanilor era în desfășurare încă înainte ca Statele Unite să ofere securitate forțelor afgane prost echipate și adesea necivilizate. Ca să nu cadă de tot guvernul, americanii au mărit numărul atacurilor aeriene. Toți acești factori au dus la o creștere continuă a numărului de victime civile. Până acum au murit peste 31 000 de civili afgani; 1,2 milioane și-au pierdut locuințele, iar țara e a doua după Siria ca număr de refugiați. Aproape jumătate din țară e controlată sau contestată de talibani, iar ISIS e și ea prezentă aproape de granița cu Pakistan.
Liderii militari locali și străini toarnă comunicate de presă despre cât de bine arată viitorul, dar fac asta din spatele unor ziduri înalte care au devenit caracteristica principală a capitalei Kabul. Elicopterele lor survolează continuu orașul ca să transporte ambasadorii de la aeroport la birouri. Nu pun piciorul pe pământul afgan decât de la avion până la elicopter.
Aproape toți afganii pe care îi cunosc au fugit – legal sau cu ajutorul traficanților – sau au în plan să facă asta. Mulți dintre cei care și-au permis, s-au mutat deja cu familiile în Dubai, Europa sau Statele Unite. Restul vor avea o vară sinistră. Situația tot mai proastă a securității înseamnă că marile promisiuni americane despre justiție, educație, drepturile femeilor și stoparea corupției sunt mai îndepărtate ca niciodată.
Soldați din armata afgană în prima linie de front în Dasht-e Archi.
O rodie pe marginea străzii între Kabul și Nangarhar.
Soldații descarcă din mașină cadavrul unui coleg, pe care l-au recuperat după patru zile în care a fost blocat într-o facilitate încojurată de talibani.
Bărbații aceștia au așteptat întoarcerea mașinii și tocmai au realizat că bărbatul mort era prietenul lor.
Maiorul Hamid Saifi de la ANA, care a luptat nouă ani în Sangin, cel mai violent district din Afganistan, se roagă lângă linia de front cu talibanii în Dasht-e Archi. Sangin a căzut pradă talibanilor anul trecut, la scurt timp după plecarea lui Saifi.
Femei care au fugit de acasă după ce talibanii au cucerit Kunduz a doua oară în 13 luni. Cum guvernul nu face nimic să le ajute, se bazează pe tabere improvizate înființate cu donații din partea prietenilor influenți ai guvernatorului local. Provincia Takhar, Afganistan.
Publicitate
Chirurgii dintr-un spital din Kabul, construit de ONG-ul internațional Emergency, tratează o rană cauzată de o armă de foc.
Soldații ANA patrulează pe linia de front.
Un soldat se uită în zare la munții Spin Ghar, care marchează granița dinte Afganistan și Pakistan. Acolo e frontul de luptă cu ISIS, care folosește tunelele din minele locale de sare în avantajul său. Aceste tunele au fost atacate recent de forțele aeriene americane.
