Am întrebat tineri clujeni de ce au turbat românii că au fost manele la un festival de film

Știi deja că a explodat Facebookul cu opinii care mai de care mai culte sau mai ofensatoare legate de documentarul „Regii manelelor" difuzat pe 7 iunie, la TIFF, unde au participat peste 800 de oameni și-apoi s-au rupt pe ringul de dans, cu Dan Bursuc și Kane Jambe. Că așa-i românul când dă de ritmuri balcanice și uită că n-are voie să-i placă manelele, că nu-i un construct social care să-i aducă cinste.

Unii au spus că a fost un scandal fals, în lipsă de alte subiecte la modă care să merite atenția viscelară a omului cu taste la cap, alții au rămas supărați că nici TIFF nu mai e ce-a fost. Eu un am participat la partyul ăsta spumos, deși am văzut documentarul acum ceva vreme, dar am vorbit cu mai mulți tineri clujeni despre cum se aud și se simt manelele în orașul lor. Știm că în București, trendul a revenit, oarecum, fie că le asculți ironic, fie că îți plac și ți le asumi, fie că e o modă pe care nu o înțelegi neapărat, dar dă bine că-i de stânga și te distrează și, uneori, mai creează o controversă din care se hrănesc șacalii internetului.

Așa că am agățat câțiva oameni să înțeleg și eu ce e pe val în Cluj și de unde atâta supărare, când la București, urlă regii în difuzoare, pe la Macaz, Club Sims și alte cârciumi centrale, în așteptarea fiului risipitor, Florin Salam, la Outernational Days 2. Am aflat, însă, că manelele n-au reușit să penetreze zidul carpatic.

VICE: După proiecția documentarului „Regii manelelor" a fost un party cu manele. Crezi că a fost potrivit în contextul unui festival de film de autor?
Alice: Înțeleg fenomenul ăsta în care folosim manelele ca fiind un fel de fetish ciudat și le ascultăm ironic. Mi se pare însă destul de nepotrivit în contextul acestui festival.

De ce?
Pentru că profilul cred că nu ar trebui să se preteze la un eveniment cu manele. Cred că oamenii care se consideră superiori cultural au făcut chestia asta cumva, la mișto, privind de sus.

Există locuri în care se ascultă manele, în Cluj, dar nu cele clasice în care te aștepți să se întâmple asta?
Sunt sigură că există locuri, dar nu locuri în care hipsterii ascultă manele. Cred că a fost o chestie forțată la TIFF.

Dar după petrecerea asta a existat un val de reacții resiste. Ți se pare firesc asta?
Mi se pare firesc pentru că sunt mereu oameni care vor sări cu opinii de tipul ăsta, dar nu sunt de acord cu ele.

Crezi că revine ura de acum 15 ani față de maneliști?
Nu cred că revine, fiindcă a fost mereu acolo, în substrat, doar că nu e neapărat exprimată de fiecare dată. Acum a fost doar un moment în care a ieșit din nou la iveală.

Înțeleg că tu nu asculți manele.
Nu, și nici la mișto. Dar nu-i judec pe cei care ascultă dintr-un motiv sau altul.

VICE: Ai auzit că a fost un scandal legat de un party cu manele la TIFF. Aveau ce să caute manelele acolo?
Claudiu: Eu nu am fost, dar s-au dus niște prieteni și mi-au spus că a fost ceva muzică lăutărească, un fel de muzica de la baza manelelor, și le-a plăcut foarte mult. Și chestia cea mai tare a fost că oamenii ăia chiar trăiau muzica și a fost cumva șocant, plăcut șocant.

Adică, nu ți se pare că ar fi fost ceva nepotrivit pentru un festival de film de autor.
Potrivit, nepotrivit… Nu știu. Cred că e vorba doar despre diversitate. Sau vrem numai să vedem niște chestii și pe altele nu, că nu ne plac nouă?

După petrecerea asta, lumea a răbufnit pe Facebook, în sensul că au aruncat cu ceva comentarii rasiste și diverse remarci.
Cred că erau cocalarii care nu erau maneliști și care discutau despre maneliști. Mă gândesc că dacă nu îți place maneaua, doamne ajută, fiecare ascultă ce vrea. Dar eu nu prea urmăresc polemicile de genul și, în orice caz, e o chestie care face buf!, apare alta, atenția se schimbă și tot așa.

Dar în Cluj se ascultă manele în cluburi?
Probabil că sunt, dar nu mă duc în ele. Habar n-am.

Niciodată nu asculți manele?
Aș minți dacă aș spune că niciodată. După ce beau ceva, de exemplu, parcă-mi plac manele, deci e un fel de prefăcătorie la mijloc, așa că nu mai zic nimic. Până la urmă cred că există manele bune - muzica e bună, nu contează cine o cântă, dacă piesa e bună e bună - și manele proastă calitate. E ca-n orice gen de muzică.

Poate nu-și dau oamenii voie să le placă manelele. E un fel de asociere socială pe care o fac?
Probabil, suntem toți plini de prejudecăți.

VICE: Știi despre documentarul „Regii manelelor" și de petrecerea aia care a urmat?
Mircea: Da, mi s-a umplut feedul de oameni care, din punctul meu de vedere, nu aveau nicio legătură cu treaba aia, dar s-au dus. Adică, nu sunt neapărat ahtiați după muzica asta, dar aparent au mers pentru a gusta un fel de exotism. Deci, până la urmă, asta face manelele să fie mainstream: ceva care nu se mai ascultă doar la marginea orașului, ci în centru.

Dar ți se pare potrivită asocierea asta dintre TIFF și manele?
Nu. Ce-au cu filmul?

Păi, a fost un documentar înainte, în aceeași cheie.
Dacă faci un film în care omori animale, nu trebuie să omori animale, neapărat, după film. Subiectul unui film nu trebuie să fie urmat de punerea lui, în scenă, reală. Un fel de piesă în care toată lumea din sală se transformă în actor.

Probabil a venit și prin prisma faptului că există un oarcare trend de manele?
Da, și acum a primit și certificarea TIFF-ului, e o chestie aproape intelectuală.

Nu sunt și intelectuali care ascultă manele?
Adi Schiop e singurul nume pe care-l știu.

Din câte știi tu, în Cluj, sunt locuri în care se ascultă manele în centrul orașului?
Nu, trendul ăsta a fost adus de la București. Deci, mulțumim și pe această cale.

Crezi că sunt manelele cel mai mare rău din muzica noastră?
Românii, în general, nu mi se par foarte talentați la muzică, mă refer la etno, pop, disco, trash etc. Nu e ca și când am dat noi mari valori universale. În schimb, avem DJi foarte buni.

Și de ce sunt manelele cele mai rele?
Păi, de ce se zice, de cum sună, de mesajele lor: fii bogat, ia niște prințese, dă-le în cap la dușmani.

Au existat foarte multe comentarii rasiste la adresa oamenilor care cântă și ascultă manele. Cum ți se pare treaba asta?
Până la urmă, ăștia cântă la nunți de polițiști, deci nu cred că diferența se face după culoare. Spectatorii lor sunt lumea pe care ei o cântă în muzica lor.

VICE: Ți se pare potrivită asocierea pe care a făcut-o TIFF cu petrecerea de manele la festival?
Raluca: Dacă ne gândim și la vârsta oamenilor care ar merge să vadă un documentar din ăsta, nu cred că depășește 35 de ani. Cred că e un curent în plină dezvoltare, e un trend, și lumea nu mai e atât de dramatică. Cel puțin generația noastră merge foarte deschis la un astfel de concert. Eu, personal, nu sunt împotriva manelelor, dansez la un party cu specific, deci nu sunt nici pro, nici împotrivă. Cred că a fost binevenit, pentru că despre asta e vorba la TIFF, de diversitate și atunci ce facem cu stereotipurile astea?

Crezi că așa se sparg stereotipurile?
Păi, difuzezi un film asiatic, un film hindus, dar ceva gypsy reprimi pentru că așa am fost învățați, să punem la zid ce se întâmplă în propria țară. Cred că oamenii ar trebui să fie mai deschiși, unii dintre ei să vadă și dincolo de o piesă, de o bâțâială.

Există în Cluj un trend de a asculta manele, mai mult sau mai puțin ironic?
Să zicem că e cumva new-entry, dar consider că majoritatea folosește un fel de mască de a se bucura să asculte o manea, la o băutură cu prietenii, și acum zic că fac partyuri kitsch, dar în fond este tot o mască socială. Nu pot să recunoască: „Da, mă, îmi place să ascult o manea. Nu înseamnă că sunt mai prost sau că nu sunt educat pentru că fac asta".

Deci, nu crezi că se va întâmpla ca în București?
Probabil că or să fie câteva, dar nu cred că la aceeași intensitate și nici cu o durată foarte mare.

Au existat reacții destul de dure, pe marele Facebook, la adresa oamenilor care s-au distrat pe manele la TIFF. Cum ți se pare asta?
Mi se pare îngrijorător pentru că, totuși, vorbim de TIFF unde merge lume foarte deschisă. Și e și mai mai grav dacă au existat reacțiile astea din partea generației noastre, deși eu nu am resimțit lucrurile așa.

VICE: Ți s-a părut OK că a fost un party de manele la TIFF?
Roxana: Mi se pare că orice e posibil la TIFF. Eu sunt fost voluntar, am lucrat nouă ani la TIFF, îi cunosc pe oamenii care fac festivalul, chiar aseară am fost la concert la Loredana, unde a venit taraful și s-a transformat totul într-o petrecere balcanică. A fost foarte fain. Iar la partyul de închidere tot timpul vine un taraf, în ultimii ani, au avut înclinație spre chestia asta, pentru că asta ne place.

Înseamnă că, până la urmă, nu a fost o treabă extraordinară că s-a lăsat cu un party cu manele.
Nu, fiindcă ei au intrat mereu în zona asta și înspre popular, tradițional, balcanic, latin. Mă aștept la orice din partea lor pentru că sunt foarte deschiși și consideră că toate categoriile de public ar trebui să ajungă la TIFF. Mie nu mi s-a părut vreun mare scandal.

Au fost unele opinii care au ajuns virale pe Facebook și care judecau asocierea culturii cu manelele.
Salam a cântat la Opera Național, a cântat și cu Bregovic, și cu Paula Seling. Asta-i cultura, trebuie să o exploatăm și noi, dacă avem ceva special, așa cum o fac și alții în țările lor.

Crezi că în Cluj există trendul ăsta adus de la București?
Aici nu se ascultă manele nici în cartierele proaste. Mai sunt petrecerile kitsch la care se pune muzica aia de la începutul anilor 2000, însă eu n-am auzit manele nici măcar la nunțile din Cluj.

VICE: Cum ți se pare ideea de manele la TIFF?
Silviu: Cred că înainte să discutăm despre asta, vreau să-ți spun puțin despre backgroundul meu și feelingul meu legat de treaba cu manele și etnia romă. Eu sunt din Onești, județul Bacău, m-am născut într-un cartier de lângă gară, unde eram înconjurat de țigani și am luat multă bătaie de la țigani în viața asta. Am fost traumatizat destul de tare. Mai târziu, am devenit și rocker și atunci am luat și mai multă bătaie de la țigani.

Adică ai avut multe experiențe negative cu romii și acum îi urăști?
Da, am avut traume și frustrări care să mă facă să-i urăsc destul de tare și să resping, mult timp, treaba asta cu manelele. Dar au mai trecut anii și acum, dacă revin, la întrebrea ta, cred că tot timpul când sunt evenimente de genul ăsta, vor fi păreri pro și contra și cred că, cu cât este evenimentul mai special - o serată cu manele la TIFF - cu atât vor exista mai mulți oameni care abia așteaptă să iasă în față și să-și exprime punctul lor de vedere atât de contrar.
Nu cred că ar trebui să fim atât de extremiști.

Deși, cumva, și tu ai trecut prin extremism din câte înțeleg, după batăile primite de la romi.
Îmi pare rău că zic asta, dar mie mi se par românii foarte de căcat, ca nație. Eu am gustat ani de-a rândul diverse perspective. Am zis: hai să fim de dreapta și mi-a plăcut curentul creștin cu Noua Dreaptă, am trecut peste când mi-am dat seama că era mult extremism și multă falsitate. Am intrat în zona socialistă, am încercat și asta și tot mi s-a părut aiurea. Dacă pui un român în orice curent de genul ăsta nu iese nimic bine.

Românii sunt nașpa peste tot, inclusiv eu îmi deplâng statutul de român. Am perspective destul de clar definite fiindcă am crescut în cultura asta: tind să judec oamenii foarte mult, e prima chestie pe care o fac și înainte să ajung într-o situație pe care nu o cunsoc foarte bine, emit o judecată, de obicei negativă. Și cred că foarte mulți români sunt așa. Dar mai rău mi se par românii care încearcă să nu fie așa, care sunt falși. Deci cred că trebuie să-ți accepți statutul ăsta și poate doar așa să începi să te schimbi.

Nu asculți manele, nu?
Mie îmi place foarte mult Taraf de Haidouks, dar îmi plăceau când nu erau așa populari și, din nefericire pentru mine, au devenit populari. Și-am mai ascultat Raze de Soare.

Ai zis că nu mergi la evenimente, prin oraș, dar din Facebook ai observat să se organizeze petreceri de manele în Cluj?
Eu abia acum am auzit că există oameni care nu fac parte din curentul ăsta, al manelelor, și nu au nici nunți sau botezuri, dar care merg la partyuri de manele. Cred că Florin Salam a fost acum o lună în Cluj, și am trecut pe acolo, din întâmplare, și am văzut la intrare genul de oameni care pe mine m-ar fi făcut să nu merg la partyul ăla pentru că arătau destul de dubios și amenințători.