„Am știut că e piază rea de când am pus ochii pe el." Bineînțeles că ai auzit asta până acum sau ai zis-o chiar tu. Și auzim multe despre importanța primei impresii, acele secunde cruciale care influențează în bine sau în rău un interviu de job sau o întâlnire romantică. Prima impresie ne face să ne postăm cele mai bune fotografii în CV-uri, pe Tinder și pe rețelele sociale. Lucrurile pe care le gândesc oamenii când ne văd prima oară ne pot schimba viața.
De aceste lucruri e interesat, în cercetările lui, Alex Todorov, profesor de psihologie la Princeton și autor al cărții Influența irezistibilă a primelor impresii. Studiază interacțiunile umane de ani de zile – primele impresii, cum considerăm unii oameni demni de încredere, cum ne răzgândim – iar cercetările lui au niște rezultate uimitoare: se pare că, de multe ori, primele impresii sunt greșite. De ce? L-am rugat pe Todorov să-mi explice.
VICE: E bine că facem acest interviu prin telefon, ca să nu ne facem impresii unul despre altul în funcție de cum arătăm.
Todorov: [Râde] E adevărat, n-am idee cum arăți.
Iar asta e bine. Dar e fascinant că ai descoperit cât de mult ne înșelăm când analizăm pentru prima oară fața cuiva.
E o poveste foarte complexă, evident, dar motivul pentru care avem încredere în primele impresii e că le simțim corecte. Motivul pentru care greșim e că aceste impresii nu redau nimic despre caracterul unui om. Sunt situații în care sunt adevărate, din când în când. Ne facem primele impresii din expresiile emoționale. Percepem fețele care par vesele ca fiind de încredere. Pe cele supărate le percepem ca fiind nedemne de încredere. Într-un capitol din carte, prezint fotografii cu persoane care au dormit bine și persoane care n-au dormit aproape deloc. Majoritatea oamenilor sunt de părere că oamenii nedormiți sunt proști, când le arăt fotografiile. Au ochii căzuți, colțurile gurii în jos, pielea palidă. Evident că asta nu spune nimic despre nivelul de inteligență al persoanei.
Citește și: Prieteniile tale cu bărbați sunt mai mult decât băiețeală și duc chiar la iubire
Deci zici că suntem tâmpiți când ne bazăm pe primele impresii?
Cam da. Nu ne testăm niciodată riguros bănuielile. Dacă mergi la o petrecere și hotărăști că prima persoană pe care o vezi pare neprietenoasă, nu vorbești cu ea toată seara. N-o să afli niciodată dacă ai avut dreptate sau nu pentru că niciodată nu ne spunem: „Hmm, ia să văd, oare am bănuit corect sau nu?" Dimpotrivă, căutăm chiar dovezi care să ne confirme că am avut dreptate.
Și când te gândești cum scrolăm profilele oamenilor pe site-urile de dating sau pe LinkedIn… Absolut. Suntem o cultură digitală saturată de imagini. Oamenii trag concluzii când îți văd fotografiile. În mod ideal, pe LinkedIn postezi imagini diferite față de Facebook. Îmi amintesc de un studiu care arăta că angajatorii verifică profilele de Facebook ale potențialilor angajați, iar asta e o chestie foarte problematică. Dacă nu ai setările de intimitate corecte, imaginile pe care le postezi pentru prieteni nu sunt diferite față de imaginile pe care le va vedea angajatorul. Am scris și despre asta în carte. Imaginile diferite cu o persoană pot genera impresii total diferite. Persoana poate părea atrăgătoare și competentă într-o fotografie și prostuță sau caraghioasă în alta.
Tocmai de asta nimeni n-a văzut vreodată o persoană fotografiată de poliție despre care să spună: „Mi-ar plăcea s-o cunosc. " Exact! Oamenii fac asta mereu, dar dacă ar vedea o fotografie diferită cu aceeași persoană? Vorbesc despre Jared Loughner, tipul care a încercat s-o asasineze pe congresmena Gabrielle Giffords și a ucis șase persoane. Arăta total nebun în fotografia de la secția de poliție. Și fotografia a apărut în toate ziarele. Părea întruchiparea răului. Dar The Guardian a publicat o altă imagine cu el și eu am preluat în cartea mea ambele fotografii. În a doua pare un om ca oricare altul.
Citește și: Bârfele îți întăresc psihicul mai tare decât gândirea pozitivă stupidă (măcar atât)
Ai zice că primele noastre impresii dezvăluie mai multe despre noi decât despre persoana judecată?
Da, ne reflectă propriile noastre prejudecăți. Ar trebui să fim măcar un pic sceptici în privința primei impresii pe care ne-o facem despre cineva. Să n-o luăm de bună. Și e greu, pentru că mulți oameni presupun că primele impresii pe care și le fac sunt corecte, că știu să discearnă oamenii buni de cei nașpa, dar dovezile sugerează că nu e cazul. Și că au multe prejudecăți. Există dovezi că tindem să ne placă fețele care ne sunt familiare, care ne par tipice. Dar tipic depinde de zona din care vii. Masculinitatea și feminitatea afectează și ele primele impresii, deci trebuie să fii conștient de stereotipurile de gen.
Deci ar trebui să dăm o șansă unei persoane chiar dacă ne vine să fugim de ea? [Râde] În majoritatea situațiilor, da. Dacă ești la o petrecere și ai instinctul să te îndepărtezi de cineva, poți trece pe lângă dragostea vieții tale. Vezi un vecin nou și hotărăști că e enervant și o să trăiești ani de zile în preajma lui, e și păcat. Dacă-l tratezi urât din prima din cauza primei impresii, creezi conflict inutil și după aia te plângi că ești nefericit.