Mi-am căutat iubirea pe aplicații ca Tinder, dar făcute pentru vegani

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.

Site-urile de dating pentru erbivori au apărut de câțiva ani, însă de abia recent am auzit de ele de la prietenii mei vegani. La fel ca restul lumii, și ei foloseau la Tinder sau Bumble sau apelau discuții reale cu oameni în carne și oase.

Deoarece și eu sunt vegană, m-am întrebat dacă numărul de oameni care aparent se țin de provocarea „ianuarie vegan” de anul ăsta ar propulsa traficul de pe aceste aplicații. Pentru a investiga fenomenul, m-am înscris pe mai multe aplicații de genul, în speranța că voi găsi un partener mai compasional și prietenos cu animalele sau pentru ce naiba mai folosesc oamenii aplicațiile astea.

Prima aplicație descărcată a fost Hunny Bee, care în esență e un Bumble mai nasol. Mi s-a părut ciudat că au numit aplicația după un aliment pe care veganii îl evită activ, însă mi-am adus aminte că nici eu nu sunt ușă de biserică vegană și câteodată mai mănânc miere, așa că am trecut cu vederea și am continuat.

Din moment ce aplicația este monetizată, ești încurajat să-ții umpli „Hunny Potul” cu jetoane, la costul de cinci dolari pentru 500. Poți cheltui o sută de jetoane ca să dai un „superlike” unei persoane sau 200 ca să activezi opțiunea de „read receipts” și să fii dezamăgit de oamenii necunoscuți care nu ți-au scris înapoi.

Din moment ce am descărcat aplicația ca să fac rost de o întâlnire, nu să-mi contabilizez finanțele, m-am apucat să-mi completez profilul.

Nici nu ar fi trebuit să mă sinchisesc, deoarece aplicația asta e folosită aproape deloc, lucru de care mi-am dat seama după ce am petrecut zece minute holbându-mă la o fotografie cu mine în timp ce algoritmul căuta, fără succes, persoane în apropierea mea

Până la urmă au apărut patru tipi, pe care i-am acceptat de dragul experimentului, dar niciunul nu mi-a trimis mesaj. Probabil că au mirosit că sunt mâncătoare de miere.

PROBABILITATEA DE A-ȚI GĂSI DRAGOSTEA VIEȚII: Zero barat. Sunt șanse mai mari să fur o friptură de la Tesco și să o mănânc crudă în parcare, decât să găsesc pe cineva pe aplicația asta.

Următoarea pe listă a fost site-ul Veggie Romance, a cărui design e la fel de atrăgător ca interiorul unei măcelării. Arată mai bine ca o farmacie online care vinde Xanax fără rețetă, decât un forum pentru potențiali parteneri romantici.

Aveam nevoie de ceva de băut ca să trec prin procesul de înregistrare a contului, din moment ce-ți impun să scrii un doctorat despre viața ta, înainte să poți să te uiți pe ofertă. Dacă-mi place catifeaua? Am vreo problemă cu aleile pietruite? Ce părere am despre grapefruit și am de gând să mănânc așa ceva? Ăstea sunt aspecte esențiale despre mine, care stârnesc curiozitatea oamenilor.

Era clar că majoritatea tipilor peste care am dat s-au chinuit să completeze rahaturile astea și tot ce-am putut să fac ca să nu-mi pierd de tot cheful de viață a fost să trec rapid prin profilurile lor. Asta m-a învățat că tot felul de bărbați apelează la dating vegan, nu doar activiștii drepturilor animalelor care practică Qigong și arată ca și cum au o plantație de E.coli în dreduri.

Am dat de bărbați cu joburi mai obișnuite: îngrijitori la zoo, veterani, climatologi, biologi moleculari, muzicieni și joburi mai puțin obișnuite: doctori, ingineri spațiali, tehnicieni în știința calculatoarelor, economiști și chiar campioni la jiu-jitsu.

Niciunul dintre bărbații cu joburi cool nu păreau a fi activi, punct în care mi-am dat seama că Veggieromance.com e locul unde cei pensionați și infirmi vin să se împerecheze. Majoritatea care s-au băgat în seamă cu mine erau bătrâni. Atât de bătrâni încât îmi spuneau chestii de genul: „Sper ca acest mesaj să te binedispună.”

Alții erau dubioși. Unul arăta de parcă urmărea să mă ademenească în văgăuna lui și să mă tranșeze pentru un burger cu vegetarian. Altul era mult prea îngrijorat să nu ajungă „pe lista pedofililor” decât orice altceva. Dacă sursa etică ți se potrivește, atunci, prietene…

PROBABILITATEA DE A-ȚI GĂSI DRAGOSTEA VIEȚII: Foarte mică. Dacă ești pe moarte și mai ai câteva zile să citești o tonă de aiureli, atunci poate ai noroc.

Chiar când eram pe punctul de a renunța, am descoperit o experiență de dating vegan care nu era complet tragică. Grazer e la fel ca Tinder, dar fără bani și nimeni de aici nu voia să ingereze ceva sacrificat la măcelărie.

Cu sute de profile de analizat, am descoperit destul de rapid că toți tipii de pe aplicația asta sunt înnebuniți după animale. Câini, pisici, vaci, capre, iepuri, șoricei, chiar și reptile, iar atât timp cât poți să te apropii de animalele astea și să faci un selfie cu ele pentru poza ta de profil, i-ai cucerit.

Celelalte pasiuni par a fi legumele, cu alimente perisabile mai prin toate fotografiile de pe profiluri.

Tipul ăsta probabil că s-a gândit să evite veganii nesănătoși, care trăiesc pe o dietă de 60% biscuiți Oreo. M-a dus cu gândul la seri triste, cu supă care-ți face urina să miroasă a asparagus.

Am vrut să cred că tipul cu ochi de avocado era doar un fan al fructelor, deghizat într-o salată și nu încerca să-și înflorească identitatea deoarece deja avea o prietenă. Însă aici e vorba de dating online, așa că merge.

Aparent mănâncă o salată întreagă, leguma, nu felul de mâncare. Asta ca să nu uit pe ce aplicație am intrat.

Într-un fel, l-am admirat pe domnul Quaker Oats. Dacă un tip și-a băgat fața într-un castron de terci și apoi și-a gândit să-și facă un selfie, atunci știi că are tupeu și niciun pic de rușine.

Toată lumea știe că bărbații de pe aplicațiile de dating urmăresc un singur lucru, iar cei de pe Grazer nu sunt cu nimic diferiți. Aproximativ unul din trei bărbați de care am dat era obsedat de humus.

Fetișurile ciudate pentru mâncare au continuat cu tipul ăsta, care voia să-și îmbăieze iubitele în lapte de ovăz.

Am dat și de o grămadă de profiluri care să-mi aducă aminte că tipii vegani sunt tot tipi, iar prin urmare în niciun fel imuni în a fi libidinoși sau scârboși pe internet.

Tipi care nu mănâncă animale, dar nu au nicio problemă să se înfrupte cu niște păsărică și funduleț. Un profil des întâlnit. Când am început să primesc match-uri, am fost bombardată de replici de agățat. Veganii sunt surprinzător de creativi cu replicile de băgat în seamă. Probabil de la omega-3 din tot avocado-ul consumat.

Toți erau interesați să știe un lucru: de cât timp eram vegană? Cam ăsta e etalonul, iar cu cât ești de mai mult timp vegană, cu atât ai șanse să fii o soție sau o mamă mai bună. Poftim logică.

Apoi mi-ai cerut să le spun felurile de mâncare vegană preferate. De fiecare dată când menționam un restaurant de care nu știau, urma o invitație la cină din partea lor. Când am încetat să mai răspund, unii au devenit cam irascibili. De fapt, ce-și doreau cu adevărat era doar niște fake fried chicken de la Temple of Seitan.

Eu tot ce voiam să știu de la ei e de ce au recurs la aplicații de dating cu oameni care au același regim alimentar. Veganii chiar trebuie să se combine doar cu vegani sau putem conviețui armonios cu mâncătorii de carne și să vociferăm de fiecare dată când se incinerează la cuptor un animal sau când nu curăță spatula de grăsime?

Niciunul din băieții ăștia nu considerau că ar merge a doua combinație.

Unii nici măcar nu voiau să discute asta cu persoane noi.

Alții nu ar putea să facă schimb de fluide și sucuri de animale moarte.

Iar tipul ăsta a spus clar că el nu este excitat de cruzimea față de animale.

PROBABILITATEA DE A-ȚI GĂSI DRAGOSTEA VIEȚII: Ca să fiu sinceră, ai șanse mari. Există o abundență de oameni pe Grazer, toți dornici să iasă la restaurante vegane. Ai opțiuni mult mai groaznice de a-ți petrece timpul.

Cam așa stă treaba. Datingul vegan e aproape la fel ca cel normal, cu bonusul de a avea un stil de viață major în comun. Îmi place să cred că veganii care sunt iubitori de animale se poartă frumos și cu partenerii romantici, dar știu că sunt prea optimistă.

Totuși, dacă nu vrei să te vezi cu vreun carnivor, atunci veganii te-așteaptă pe aplicația de erbivori.

@nyferjay