Vacanța ta de vară o să pară plictisitoare după ce vezi fotografiile astea

Articolul a apărut inițial pe i-D.

„Personalitatea unui artist se reflectă inevitabil în lucrările sale”, a spus Li Hui pentru i-D. Fotografa din Shanghai se descrie ca fiind „destul de timidă”, iar lucrările ei, deși expun momente de intimitate, sunt ușor trecute cu vederea: corpuri încâlcite în cearceafuri șifonate, o fesă mușcată, corpuri vizibile doar prin ușa aburită a dușului, degete amplasate sugestiv pe fructe coapte și frunze perfecte.

Cu simțul estetic spectaculos al lui Hui pentru lumină, cu inspirație din cinematografie, fotografiile par spontane, de parcă au existat doar pentru câteva secunde. „Pentru că am mai puțin contact cu societatea pe care mulți nu o întâlnesc în viața de zi cu zi”, a mai spus Hui, „sunt mai sensibilă la detalii și lucrurile mici care sunt deseori ignorate”.

Un lucru pe care nu-l vezi pe contul de Instagram al lui Hui sunt fețe, fapt care confirmă ceea ce introverții știu de mult: nu ai nevoie de contact vizual pentru a forma o intimitate, care poate chiar distrage atenția. Deși ea plănuiește să-și extindă perspectiva fotografiind fanii care o contactează, i-D a stat de vorbă cu fotografa despre influența naturii moarte, misticismului și a greșelilor făcute.

VICE: Ce te-a atras la fotografie ca mediu de exprimare?
Li Hui: Prima oară când m-a atras fotografia pe film a fost când am văzut online lucrări cu dublă expunere. Mereu am fost înnebunită după suprarealism și am descoperit că fotografia era mediumul perfect pentru a realiza cu succes toate ideile care-mi treceau prin cap. După ce am realizat că asta îmi doream să fac, am primit primul meu aparat pe film.

Cum au evoluat sau cum s-au schimbat lucrările tale de-a lungul anilor?
Cred că cea mai mare schimbare vine din toate tipurile diferite de echipament pe care le-am încercat. Diferite camere și lentile m-au provocat să experimentez, cu diverse efecte vizuale rezultate. Însă principalele teme mereu s-au rezumat la natură, tinerețe și sentimente de intimitate.

Voi continua să caut diferite modalități de a explora aceste subiecte, dublă expunere, natură moartă, orice funcționează. Încerc să insuflu însemnătate în lucrurile care mă interesează și să explic aceste teme din punctul meu de vedere. Mereu am fost determinată să obțin imaginea ideală.

Se pare că cinematografia ți-a influențat estetica. Ce alte lucruri te inspiră ca artist?
Îmi plac și muzica, în special cea ambientală, dar și pictura. Poate pentru că sunt o persoană relativ timidă, m-am folosit de propria înțelegere și imaginația pentru a vizualiza lumea înconjurătoare, cu scopul de a crea idei noi și interesante.

Am studiat misticismul și optica, care m-a ajutat în lucrările mele. De exemplu, eu am experimentat în compozițiile mele cu lumini, umbre, apă și forme, mereu gândindu-mă cum diferite culori se potrivesc. De asemenea, misticismul are niște concepte interesante despre semiotică. E o modalitate de a explora și de a găsi semnificații mai profunde.

Spune-mi despre oamenii din fotografiile tale. Sunt persoane pe care le cunoști personal? Dacă, nu, cum conturezi intimitatea și vulnerabilitatea?
Sunt prietenii mei. De obicei fotografiam aceleași două persoane (uneori auto-portrete). Noi avem încredere unii în ceilalți, deci e mai ușor să capturez momentele intime. Dar mă limitează să fotografiez doar persoanele pe care le cunosc, deoarece sunt interesată de atâtea subiecte. Nu vreau să rămân doar la stadiul actual, așa că mă motivez să ies afară, să cunosc oameni noi și să capturez ceva fresh și interesant.

Am început să lucrez cu străini care apreciază arta mea, care e o experiență complet diferită. Cu prietenii nu prea dau de obstacole în procesul de fotografiere, deoarece e mai ușor să dai instrucțiuni clare și să obții rezultatul dorit. Cu oamenii necunoscuți trebuie să-ți adaptezi personalitatea și să găsești o altă abordare.

Ce te-a determinat să nu prezinți fețele subiecților în lucrările tale?
Da, nu prea există fețe în lucrările mele anterioare, în parte deoarece rareori făceam contact vizual, iar ochii mei se concentrau pe limbajul corpului. Aveam un obicei doar să observ și uneori se simțea nenatural să le fotografiez fețele. Prin observație am descoperit că, deși câteodată o expresie facială poate masca cu ușurință stările trăite, acțiunile fizice subtile le dau de gol.

Cred că lucrările mele s-au schimbat odată cu personalitatea mea. Am început să acumulez informații despre diverse tehnici din fotografie. Unele sunt doar portrete care prezintă fața subiectului și am început gradual să-mi extind limbajul vizual. Cu toate astea, indiferent de schimbările stilului meu, vreau să fiu sinceră față de mine însămi și de lucrările mele.

Ce anume te fascinează la fotografia de natură moartă și detaliile din viața de zi cu zi?
E normal ca la început să începi cu viața de zi cu zi. Toate lucrurile care ne înconjoară sunt deseori prea familiare, iar oamenii tind să uite natura specială a existenței. Vreau să înregistrez aceste complexități interesante prin propriul limbaj vizual, și să reamintesc de aceste detalii neglijate oferind o nouă explicație și simbolistică pentru toate lucrurile frumoase și fragile pe care universul este capabil să le creeze.

Felul în care folosești lumina naturală necesită o doză de spontaneitate. Consideri că greșelile pot duce la o fotografie frumoasă?
Categoric. Uneori sunt uimită de felul în care greșelile se pot transforma în cele mai frumoase fotografii. Dar nu ești la fel de norocos de fiecare dată, deci e important să triezi cadrele nereușite.