Cum să-ți transformi casa într-un palat (Indiferent câți bani ai)

Bine ați revenit la Luxury Rules, o nouă rubrică despre stiluri de viață pentru persoanele cu bun-gust, care trebuie, însă, să se uite și la buget. Azi, sofisticata rezidentă, Dodai Stewart, te consiliază pe tema unuia dintre marile adevăruri ale vieții: luxul pleacă de acasă.

Salut, scumpilor! Dodai sunt. Scriu, editez și aspir să mă perfecționez în arta trăitului bine… fără să rămân complet falită. În trecut, am oferit câteva sfaturi despre cum să te îmbraci ca să impresionezi, pentru divele cu buget redus; azi, am sugestii despre cum să-ți faci casa mai paradisiacă – chiar dacă locuiești într-un bordei.

Nu-ți trebuie un penthouse cu priveliște la oraș și băi de marmură ca să te simți răsfățată, iar un cont bancar într-un paradis fiscal nu e o condiție esențială pentru un pic de opulență. Mai jos, ai câteva sugestii care vor aduce eleganța chiar și-n cele mai înghesuite case, cele mai dezordonate camere și pe cele mai pătate canapele.

Nu te bate la funduleț – dă doar un pic mai mulți bani pentru hârtia igienică „bună”. N-aș vrea să te dădăcesc, dar ori de câte ori ai ocazia, ar trebui să-ți tratezi părțile intime cu respect și tandrețe și, să fim sinceri, hârtia igienică ieftină te face să te simți ca și cum faci caca într-o școală de stat. Când am început să stau singură într-o garsonieră care se ducea de râpă, am tăiat multe cheltuieli și mi-am făcut cumpărăturile la magazinul unde totul costa 99 de cenți, dar am descoperit rapid că hârtia aspră pur și simplu nu merită durerea în știi-tu-ce. Poate că n-o să înțelegi niciodată matematica hârtiei igienice, dar ai încredere în mine când îți zic că un anus iritat e egal cu o personalitate iritată. Valurile, texturile și moliciunea sunt bune.

Asta s-ar putea să nu te coste nimic (și nu trebuie s-o încerci decât dacă te simți comod și în siguranță pentru așa ceva): găsește o modalitate de a te asigura că ușa de la intrare se încuie doar dacă o încui tu cu cheia. Așa o să-ți fie foarte greu să te încui din greșeală pe din afară. Multe uși de intrare au niște mici butoane sau un comutator basculant, acolo unde se ating șurubul și glaful, ca să poți să-l setezi când ai nevoie. Când comuți sau apeși butonul, broasca e setată pe descuiat – ușa o să se închidă în continuare, dar broasca o să se descuie când apeși pe clanță și o să se încuie când comuți înapoi sau când folosești o cheie.

Îmi place să las butonul în poziția „descuiat” când ies foarte puțin: pot să ies afară să duc gunoiul sau să iau corespondența, apoi să mă strecor înapoi înăuntru – fără să-mi iau cheile. E o senzație sinistră, că-ți stă inima în loc, când se trântește ușa în spatele tău în timp ce pleci din apartament și-ți dai seama că ai cheile înăuntru. Da, există lăcătuși care lucrează non-stop și, da, sunt scumpi. Trucul ăsta – să-ți modifici ușa astfel încât să nu se poată încuia decât dacă o încui – nu te poate împiedica să-ți pierzi cheile. Dar măcar n-o să te confrunți cu o ușă încuiată în spatele căreia se află niște chei. Se cheamă pace sufletească – unul dintre cele mai prețioase lucruri din lume.

Locurile luxoase, unde se oferă masaje, împachetări corporale și tratamente dermatologice, au un lucru în comun: apa de la spa. Curată, revigorantă, rece, delicioasă – chiar ai senzația că te răsfeți. Însă. Există ceva ce s-ar putea să nu conștientizezi: apa de la spa e doar apă normală cu un fruct sau o legumă în ea.

Feliază o lămâie sau un castravete de 99 de cenți și transformă-ți cana-filtru plictisitoare de la Brita în apă decadentă de la spa. Nu trebuie decât să arunci câteva felii fix în cană. Voilà! Sorbi ceva sublim.

Dormi absolut în fiecare zi. Chiar dacă ai o saltea de căcat, o pernă confortabilă poate face o diferență uriașă. Somnul în sine e un lux, futu-i, și să nu lași pe nimeni să-ți spună altceva. Eu folosesc o aplicație care se numește Sleep Cycle, care nu e doar un deșteptător blând, ci îți și monitorizează somnul/dispoziția, iar datele dovedesc ce era deja evident: cu cât dormi mai bine noaptea, cu-atât ai o dispoziție mai bună. În plus? ADOR SĂ DORM.

Unora le plac foarte mult cearșafurile și albiturile scumpe – dar noi avem un buget de respectat. Nu te stresa dacă nu-ți permiți una luxoasă, dar, te rog, ia-ți o singură pernă mișto și o singură față mișto de pernă. Ce înseamnă „mișto” e la latitudinea ta – perna ta ideală ar putea să fie moale sau fermă sau ai putea să potrivești două perne de zece dolari.

Poți să-ți iei un set de fețe de pernă moi, luxuriante, fără să te ardă la buzunar de un set întreg de lenjerie de pat. Toată chestia cu numărul de fire poate fi foarte încurcată, iar uneori, un număr mare de fire (peste 400) nu înseamnă neapărat că cearșaful e mai moale. Mie una îmi plac senzațiile de prospețime, răcoroase (bumbac percale) mai mult decât cele satinate sau mătăsoase (clar nu vreau să agăț cearșafurile cu călcâiele mele uscate!), dar unora le place tricotul din jerseu sau flanelul. Nu știi ce să alegi? Du-te la Bed, Bath and Beyoncé, atinge niște cearșafuri și vezi ce-ți place.

Întrucât unii experți susțin că fețele de pernă de calitate sunt mai bune pentru ten și păr, nu e doar o investiție pentru somn, ci și parte dintr-o rutină de îngrijire a tenului. Ideea e că textilele aspre pot să-ți producă cute de somn și, în consecință, riduri, așa că, cu cât e mai fină fața de pernă, cu atât e mai bine. Apropo, un truc ciudat pentru un ten mai curat? Schimbă fețele de pernă des. O dată pe săptămână! În fiecare noapte, te culcușești cu propriile tale uleiuri din piele/păr, iar dacă dormi pe o parte, îți zac obrajii în ele ore-n șir. Îh. Cu siguranță nu face parte din regimul tău impecabil de îngrijire a pielii!

Pe scurt: schimbă-ți perna și fața de pernă pentru o îmbunătățire ieftină în dormitor, dar care îți va îmbunătăți viața. Bonus: după cum spunea memorabil Debbie Harry, e gratis să visezi.

Sfatul meu? Ia-ți un prosop mare de baie. Un prosop normal de baie are de obicei o lungime de 140 de centimetri; un prosop mare de baie poate să aibă 172 sau chiar 178 de centimetri lungime. Cu cât mai mare, cu-atât mai bine. Să te înfășori într-un prosop uriaș și moale e una dintre cele mai bune metode de a încerca să reproduci experiența de a sta la un hotel de lux. Așa cum hârtia igienică ieftină seamănă cu școlile publice, a fi forțată să te confrunți cu un prosop subțire, care zgârie și e și prea mic, astfel încât nu se închide în jurul corpului, e ca și cum ai face duș la un motel fără nicio stea. Când ies din duș, goală, lucitoare și vulnerabilă, vreau să îmi înfășor tot corpul într-o îmbrățișare pufoasă și moale – iar ca femeie non-mignonă, am nevoie de un prosop non-mignon.

Îmi cam plac culorile vii și grosimea ca de pluș a prosoapelor mari de baie din bumbac turcesc, care pot fi monogramate la comandă, dacă chiar vrei să te arunci/asiguri că nu ți-l fură colegii de cameră sau partenerii. (Sugestia de monogramă: „Al meu.”)

O să se întâmple ceva. O să cunoști pe cineva. O să te promoveze la muncă. O să te dea afară de la muncă. Prietena ta o să-i dea papucii prietenului ei de căcat. O să îți iasă bine analizele de BTS-uri. O să fie marți. Ideea e (indiferent ce-o fi acel „ceva”) o să se întâmple și o să vină momentul să sărbătorești.

În situații de genul ăsta, o să ai nevoie de un pahar de spumant. Să ai mereu o sticlă la îndemână, indiferent ce se-ntâmplă. Poate să fie și-un prosecco ieftin. Apa de la spa nu se poate compara cu pocnetul și clipoceala sărbătorească a unui vin spumant. Asta e viața de lux.

E la mintea cocoșului, dar aș simți că nu-mi fac treaba până la capăt, dacă nu ți-aș spune că o lumânare parfumată de la farmacie e o minune multifuncțională. Aruncă grămada aia de pantaloni într-un colț. Lasă la vedere desuurile dantelate, aruncate pe undeva, pentru o tentă de obrăznicie pe flirt. Stinge plafoniera. Aprinde o (trei?) lumânări Glade „Angel Whispers™” și un dormitor jegos poate să treacă de la a puți a șosete și a arăta ca un episod din Hoarders la a mirosi și a arăta ca un budoar senzual. Parfumul e delicat floral, ca un parfum roz, dar nu înnecăcios de dulce. (La nevoie, merge și aroma „Clean Linen™”.)

Ai grijă – nu da foc la nimic – dar când le pui pe un birou, o chiuvetă din baie, o noptieră, lumânările conferă o lumină flatantă, blândă și, în același timp, ascund rotocoalele de praf și cearcănele.

Toată lumea are nevoie de un pahar. Preferatul. Poate că e o cană. Poate că e un pahar de vin. Poate că e o cupă de șampanie.

Pentru mine e un pahar mare, de 600 de mililitri, pe care îl folosesc când lucrez, pe care am dat trei dolari, în care încape destulă apă de spa ca să pot lucra de acasă și să mă simt bine hidratată, dar fără să fie nevoie să mă ridic prea des să-l reumplu. Într-o după-amiază nasoală, are dimensiunea perfectă să torn în el o doză întreagă de Cola cu o tonă de gheață, ceea ce e o soluție bună la lipsa de energie de pe la ora 4 după-amiaza. După o după-amiază foarte nasoală, încape în el destul de mult gin tonic. Hai noroc.

Din nou, o să se întâmple ceva. N-o să regreți niciodată că ai ascuns un Kit Kat în congelator și apoi ai uitat de el, până în clipa aia când ai simțit că o să mori de sindrom premenstrual fără el. Eu chiar cred că hotelurile au descrifat codul adevăratului lux – mă simt atât de bine-îngrijită și, fără îndoială, ciocolata face parte din acea ecuație.

Se tot aruncă pe-aici cu expresia „grijă de sine” și se menționează o grămadă de chestii de „wellness”, gen quinoa, meditație și măști de față, dar când mă simt în mod special fragilă și mă doare uterul, vreau să fiu răsfățată și mângâiată într-un fel cum doar un Ritter Sport poate s-o facă. E posibil ca versiunea ta pentru asta să fie Häagen-Dazs sau Halo Top sau altceva. Doar asigură-te că te tratezi cum te-ar trata un hotel de patru stele: cu ceva (la propriu) dulce.

Ca persoană săracă, care se chinuie, poate că folosești bolduri și scotch ca să agăți postere și pagini smulse din reviste și zici că ai decorat. Just! Colajele haotice au un șarm pe ideea de lipsă de griji și îmi place enorm să am straturi și straturi de inspirație pe o ușă sau un panou magnetic. Dar dacă îți alegi un lucru pe care îl adori – o carte poștală, o poză, un fluturaș de salariu – și îl pui într-o ramă ieftină de la IKEA sau de la magazinul local de decorațiuni, o să fii surprins de cât de bine arată și cât de bine te face să te simți. Și asta-i toată treaba cu luxul.

Asta-i tot! Fă-ți de cap: înfășoară-te într-un prosop, aprinde o lumânare, deschide șampania și bucură-te de viața ta luxoasă. Pe data viitoare…

Articolul a apărut inițial pe VICE US.