De ce cred veganii că-i urăște lumea

„Am văzut mult prea multe comparații cu Holocaustul și sclavia.”

|
aug. 23 2018, 4:00am

Imagine via Shutterstock.  

Mulți vegani din Toronto sunt destul de supărați pe mine din cauza unui articol pe care l-am scris pe tema controversei despre Vegandale – un grup de afaceri vegane care a răsărit în Parkdale. Am publicat articolul „Veganii capitaliști distrug acest cartier din Toronto”, după ce am participat la un forum numit Parkdale nu e Vegandale, într-o grădină comunitară, sâmbăta asta. Deși organizatorii au spus clar că forumul nu își propune în niciun fel să fie un referendum despre meritele veganismului în sine, mulți participanți au spus că îi jignește brandingul Vegandale. Sloganul Berăriei Vegandale este „moralitate la draft”, în timp ce restaurantul Doomie’s transmite mesaje de genul: „Pașii mici sunt pentru copiii mici. Fii adult. Fii vegan.” Unii dintre veganii care au participat au spus că, după părerea lor, atitudinea negativă față de veganism e parte din motivul care stă în spatele reacțiilor negative.

Am vrut să explorez senzația asta într-un articol ulterior, așa că am postat pe un grup de Facebook pentru veganii din zonă și am fost aproape instantaneu certată pentru articol și acuzată că sunt un senzaționalist anti-vegan și „un scriitor de căcat”. Din fericire, câțiva oameni au vrut, totuși, să vorbească și cu mine. Așa că i-am întrebat de ce cred că veganii sunt detestați atât de rău și dacă reacția negativă la adresa Vegandale li s-a părut justificată.

Mathusha, 26 de ani

VICE: Ce părere ai despre reacția negativă la adresa Vegandale?
Matusha: Mi se pare că reacția negativă e corectă și de înțeles, comunitatea e îngrijorată. Nu e prima dată când bate gentrificarea la ușa Parkdale-ului și, din nou, doar pentru că e o versiune veganizată a gentrificării, nu înseamnă că nu e gentrificare. Așa că, firește, e de înțeles de ce sunt supărați oamenii și cred că asta stă în spatele reacției negative. Sincer, nu e nimic vegan în faptul că gonești oamenii din cartierele lor și protejezi capitalismul și instituțiile lui.

Ce părere ai despre sloganul „Moralitate la draft”?
Sunt complet de acord că sloganul ăla e enervant. Chestiile de genul ăsta m-au îndepărtat de veganism ani de zile, până când am cunoscut alți vegani intersecționali, de culoare, care mi-au asigurat un spațiu sigur, la propriu (în mod special ca femeie de culoare), pe care să-l explorez fără judecată, fără să se cace nimeni pe cultura mea sau să mă vâneze la modul enervant.

Poți să elaborezi un pic pe tema rasismului pe care l-ai descoperit în cadrul veganismului?
Am remarcat statusuri insensibile [pe Facebook] (de exemplu: „asiaticii mănâncă orice!”), iar postările astea sunt, în general, pline de comentarii care le aprobă, iar cele una-două persoane care ridică glasul să-i condamne sunt, de multe ori, reduse la tăcere. În plus, deseori sunt persoane de culoare. Am mai văzut și mult prea multe comparații cu Holocaustul și sclavia și orice încercare de a le spune de ce nu e bine să folosești chestii de genul ăsta ca să demonstrezi că ai dreptate a fost întotdeauna întâmpinată cu o reacție puternic negativă. Din nou, întotdeauna din partea veganilor albi. Mai există și o lipsă de compasiune care pare să vizeze oamenii care trăiesc în sărăcie, se luptă cu o adicție etc. Și limbajul anti-dizabilități e o chestie des întâlnită, motiv pentru care există grupuri precum Vegani Intersecționali Canada, ca să filtreze mizeriile.

Simți că oamenii consideră că e „ok” să-i urască public pe vegani?
Veganismul are, deja, o reputație proastă, din cauza anumitor vegani extrem de enervanți și a atitudinilor lor „superioare moral”. Am descoperit o grămadă de rasiști de tipul neonaziștilor în lumea vegană și mulți care, de fapt, nu extind veganismul la *toate* ființele vii, printre care se numără și ceilalți oameni. Deci, da, cred că o parte din reacția negativă *din ce în ce mai puternică* s-ar putea datora unui „dispreț” față de veganismul de mase, dar, în general, simt că reacția negativă se datorează mai mult gentrificării.

Alec Bosse, 42 de ani

Ce te-a făcut să devii vegan?
Alec: Am văzut filmul Earthlings. Am simțit că nu mai pot să contribui la exploatarea aia inutilă a animalelor.

Reacția negativă la adresa Vegandale are de a face cu mai mult decât gentrificarea?
Am mai văzut și alte semne de gentrificare când lucram [în Parkdale]. Compania la care lucram făcea multe chestii care li se cer acum afacerilor din Vegandale... Ce făceau era să le ofere angajaților doar salarii de subzistență – eu primeam 10 dolari pe oră, plus bacșiș, produsele erau locale și peste 60% dintre angajați erau din Parkdale.

E considerat acceptabil din punct de vedere social să-i urăști pe vegani?
Văd că, în momentul ăsta, e considerat acceptabil din punct de vedere social să disprețuiești și să iei la mișto mișcarea etică a veganilor. Văd asta frecvent. E ușor să judeci când indivizii abordează veganismul ca pe o alegere de regim alimentar și nu recunosc că e o mișcare de dreptate socială. Nu e vorba de alegeri când există o victimă. Oamenilor nu le-a plăcut când li s-a spus că femeile nu sunt egale. Oamenilor nu le-a plăcut când sclavia a devenit o problemă mai cunoscută. Oamenilor nu le-a plăcut când homofobia a devenit o problemă mai cunoscută. Dacă am aplica aceeași logică și scuze folosite astăzi împotriva veganismului asupra acelor mișcări, gândește-te cât de nelalocul lor ar fi.

Darren Chang, 28 de ani

E adevărat că oamenii sunt răi cu veganii?
Darren: Da, chiar simt că e adevărat că oamenii se iau de vegani și că a devenit acceptabil din punct de vedere social să urăști veganii. Cu toate astea, cred că e important să nu consideri „ura” față de vegani același lucru.

Există mulți care pur și simplu îi urăsc pe vegani, când simt că veganismul le chestionează opiniile asupra lumii și obiceiurile, în baza eticii și moralității și încearcă să anihileze veganismul pentru că sunt defensivi, în loc să-și deschidă inimile și mințile față de posibilitatea de a trăi cu compasiune și nonviolent față de alte animale. Multe ecofeministe intersecționale vegane au mai atras atenția și asupra faptului că disprețul față de empatia veganismului pentru alte animale are rădăcini adânci în misoginism, neonazism, discriminare împotriva celor cu dizabilități etc. pentru că a simți dragoste și grijă față de alte animale, care sunt considerate mai puțin capabile și inteligente decât oamenii, prin stiluri de viață bazate pe plante, des întâlnite în multe culturi non-albe, non-occidentale, e considerată o formă de slăbiciune și inferioritate.

Care e celălalt tip de „ură”?
N-aș considera-o ură, ci, mai degrabă, o critică întemeiată la adresa mișcării de mase vegane capitaliste, care e dominată de oameni preponderent albi, din clasa de mijloc superioară, care au arătat foarte puțină înțelegere sau îngrijorare pe teme legate de justiție alimentară, sărăcie, rasism sistemic etc. Veganismul alb are tendința să anuleze existența multor vegani de culoare, precum și a organizațiilor vegane care fac o treabă bună și pun probleme de justiție socială dincolo de superioritatea oamenilor față de animale sau dominarea animalelor non-umane, pentru că asociază problemele legate de animale și cu alte forme de oprimare. Food Empowerment Project, un grup de lobby non-profit, pe teme alimentare vegane, cu sediul în California, e un exemplu minunat de organizație condusă de persoane de culoare, care face genul ăsta de muncă prin sprijinirea muncitorilor imigranți de la ferme și lupta pentru accesul la o hrană sănătoasă a comunităților neprivilegiate și sărace.

Paige, 36 de ani

Ce părere ai despre Vegandale?
Paige: Numele nu mă atinge prea tare, e doar marketing, evident că orașul n-ar schimba niciodată pe bune numele cartierului. Eu, în mod cert, nu-mi numesc așa cartierul. Cu toate astea, dacă mă întrebi ce părere am despre faptul că, în sfârșit, am opțiuni în ce privește locurile în care pot să fac cumpărături și să mănânc în cartier, asta mi se pare foarte tare.

Care crezi că unt motivele din spatele reacției negative?
Cred că oamenii sunt frustrați de starea orașului nostru în general. Cred că atunci când oamenii sunt frustrați, își varsă furia pe ținta ușoară, pe cea pentru care pot să adune ușor sprijin. E greu să provoci schimbări pe temele mari, cum ar fi apariția în cartier a apartamentele de lux și a [magazinului alimentar] Metro. Mai cred și că dacă deții un restaurant în zonă și servești în principal feluri de mâncare bazate pe carne, probabil n-o să te prea bucure genul ăsta de atenție la tine la ușă. Evident, regimurile alimentare bazate pe plante sunt pe trend în perioada asta. Probabil și eu aș fi un pic iritată dacă aș avea un restaurant cu carne în zonă și-aș fi nevoită să aud oamenii vorbind peste tot despre mâncare vegană.

Înțelegi de ce oamenii consideră că sloganurile, respectiv „moralitate la draft”, sunt enervante sau ți se par perfect nimerite?
Nimănui nu-i place să citească despre faptul că fac ceva ce altora li s-ar putea părea greșit. Numai că e un bar, nu un centru comunitar. Nu e ceva ce-ar lua în serios majoritatea. E evident că e marketing șugubăț. Dacă e enervant? Clar, dar majoritatea reclamelor memorabile sunt așa.

Crezi că oamenilor li se pare OK să-i urască public pe vegani?
E mai acceptabil din punct de vedere social decât ar trebui să fie, dar evident că există și chestii mai nasoale pe care să le urască oamenii, gen etnia, genul, orientarea sexuală... deși raționamentul (sau lipsa acestuia) din spatele urii față de acele grupuri și vegani seamănă. Nu m-ar surprinde dacă o persoană care urăște veganii mai urăște și alte minorități – oamenii de genul ăsta nu sunt rezonabili.

Jason To, 31 de ani

Ce crezi că se ascunde în spatele controversei cu Vegandale?
Jason: Cred că Vegandale e o problemă și că, într-adevăr, contribuie la gentrificare. Cred că în cazul unora, e vorba de niște ipocrizie și dublă măsură. Cred că oamenii care locuiesc în apartamente de fițe din Parkdale mor să se ducă la Parts and Labour, se plâng de cartier în moduri stigmatizante; cred că există niște ipocrizie și niște inconsecvență la mijloc.

Crezi că veganii sunt urâți nejustificat?
Nu cred că veganii sunt un așa-zis grup oprimat, dar cred că oamenilor le place la nebunie să-i urască pe vegani. Ca un comentariu complet, cred că există și vegani enervanți; nu ne ajută. Cred că uneori provine din vinovăția de a fi, să zicem, un iubitor de animale autointitulat, dar care nu e dispus să devină vegan. Când există șansa să-i prinzi pe vegani cu ipocrizie pe bune sau nu, te simți victorios.

Caitlin Brubacher, 35 de ani

De ce sunt oamenii atât de duri cu veganii?
Caitlin: Întrebarea adevărată este dacă noi, la nivel de cultură, putem accepta veganismul ca mișcare legitimă de justiție socială, fără să devenim defensivi? Dacă recunoaștem experiențele individuale ale animalelor, impactul uriaș pe care îl are agricultura asupra climei și pe care îl are schimbarea climei asupra comunităților vulnerabile, putem să înțelegem nevoia de a ridica tonul, ca gest politic asumat. Dacă nu cred în asta ca mișcare de justiție socială, dacă li se pare un stil de viață sau o religie care li se impune, în loc de strigăt legitim de luptă, se simt defensivi.

Interviurile au fost condensate pentru claritate.

Articolul a apărut inițial pe VICE CA.

Mai multe de la VICE
Site-uri VICE