Am stat o noapte într-un bordel simulat

Stau în spatele unui mic depozit și mă uit la o mare de corpuri goale care se zvârcolesc în jurul meu.
La picioarele mele e o saltea gonflabilă, pe care stau două grupuri de oameni: unul dintre grupuri constă într-o femeie care stă în picioare și-i dă instrucțiuni unui bărbat care o stimulează cu degetul. În stânga ei, o altă femeie călărește feroce corpul unui bărbat mai în vârstă, care geme în extaz.

Mă documentez despre workshop-ul Bordello, care face parte din seria de evenimente sexuale din Australia cu scopul de a elibera și educa oamenii. Unele cursuri sunt spirituale și meditative, altele implică role play, iar altele acte sexuale reale.

În dreapta mea, o femeie în rochie roșie de satin călărește un bărbat într-o bluză de dantelă. Conform materialului promoțional, participanții pot alege să fie clienți sau lucrătoare sexuale. Există și o matroană și multe jocuri pe roluri care ajută oamenii să-și transforme fanteziile în realitate și să înțeleagă complexitățile diferențelor de clasă și gen.

Workshopul folosește bani din Monopoly, iar participanții sunt încurajați să se îmbrace în ținute provocatoare. În seara asta sunt prezente cam cincizeci de persoane, în diverse stadii de dezbrăcare. În jur sunt saltele gonflabile, canapele și o mică scenă pe care sunt aliniate bice. La începutul cursului, James, directorul workshopului, se prezintă și vorbește despre atelier. Acest curs va explora nuanțele sociale ale serviciilor sexuale, prin reproducerea structurilor lor între pereții acestui depozit.

Primim instrucțiuni să ne aliniem în funcție de statutul economic. Mă grăbesc direct spre centrul încăperii, convinsă că fac parte din clasa de mijloc. Femeia care s-a postat în ultimul rând insistă să ne arate tuturor pe telefon câți bani are în cont: 17,35 dolari; toată lumea izbucnește în aplauze.

Persoanele cu venituri mai mici sunt conduse pe scenă: ele vor fi lucrătoarele sexuale, iar noi vom fi clienții. Asta are scopul de a demonstra dezavantajele economice ale unei lucrătoare sexuale, dar avem totuși libertatea să schimbăm echipa dacă ne dorim asta.

În următoarea oră, clienții vor reuși să experimenteze actul de a cumpărea servicii sexuale, cu bani din Monopoly, de la lucrătoarele aliniate pe scenă. James ne-o prezintă pe Juliette, o femeie înaltă, dominatoare, îmbrăcată în corset. Ea va juca rolul matroanei.

Mă fac confortabilă pe canapea și mă uit cum clienții negociază servicii cu Madam Juliette. Primul care face asta e un bărbat de vreo șaizeci de ani care anunță că are nevoie de două femei care să-i satisfacă plăcerile. Două dintre „prostituate" se oferă bucuroase. Apoi, o tânără cere cu încredere doi bărbați. Se îndepărtează încântată cu doi dintre membrii de sex masculin ai grupului.

Pe măsură ce corsetul madamei Juliette se umple de bani, camera capătă din ce în ce mai mult atmosfera unui bordel. În stânga mea, doi bărbați îmbrăcați în hamuri de piele se lovesc unul pe celălalt cu biciul. În dreapta, o femeie în rochie de satin roșu călărește un bărbat în bluză de dantelă.

Între timp, un lucrător sexual se apropie de James să se plângă că a fost respins de client pentru că avea un penis prea mic. „Ce oribil", suspină grupul din jur. „Arată-ne!" Tipul scoate puța din pantaloni pentru inspecție și toți îl asigurăm că e ok.

David, un bărbat arătos de vreo patruzeci și ceva de ani care e observator, la fel ca mine, mi-a zis că soția lui a plecat mai devreme de la curs ca să aibă grijă de copilul lor. Mi-a spus că se simte inconfortabil să participe singur, deși a mai fost cu soția la astfel de evenimente.

În scurt timp, oamenii nu se mai duc la scenă și e clar că viziunea lui James s-a destrămat. Oamenii se alătură, pur și simplu, la orgie, fără să mai țină cont de banii din Monopoly. Pe canapeaua de lângă noi, doi bărbați țin de păr agresiv o femeie care le face sex oral.

Mi se pare incredibil cât de normal pare totul, cât de rapid se ajustează normele sociale în creierul uman. Calc peste gleznele unui cuplu care face sex ca să-mi găsesc telefonul și să-mi verific mesajele.
„Există temeri că acest workshop ar întări ideea că poți face bani ușor din prostituție și că oricine poate face asta, ceea ce e departe de adevăr", mi-a zis James când l-am întrebat ce reacții a primit de la adevăratele lucrătoare sexuale. Acestea se mai tem și că atelierul va pune în pericol eforturile făcute de lucrătoarele sexuale pentru a schimba atitudinile societății față de ele.

Tilly Lawless, lucrătoare sexuală, scriitoare și activistă, mi-a zis că urăște până și conceptul de bază al acestui workshop: noțiunea că oamenii se joacă de-a prostituția, în timp ce în Australia de Sud, lucrătoarele sexuale sunt arestate din cauză că prestează aceste servicii.

„Atelierul pare să romanțeze un job care nu există în lumea reală și uită că lucrătoarele sexuale duc o luptă continuă pentru drepturile lor", a zis ea.

„Când ții un astfel de atelier, trebuie să te gândești foarte serios dacă o faci ca să reduci stigmatizarea, să inițiezi conversații necesare despre industria sexului sau doar să te folosești de stereotipurile obosite și perverse despre lucrătoarele sexuale și să ajungi să trivializezi acest job."

În apărarea lui, James a zis că mereu a avut grijă să planifice și să dirijeze workshop-ul cu ajutorul unei lucrătoare sexuale, ca să se asigure că nu promovează stereotipuri negative și că doar încurajează oamenii să le examineze.

„Și te asigur că nicio lucrătoare sexuală cu care am colaborat nu s-a simțit jignită de atelier."