Votează penibilul săptămânii: Vio biciclista, Barna cel urât de presă sau Paleologu monarhist?

E sfârșit de octombrie, suntem în mijlocul unei campanii electorale pentru șefia statului, dar nu prea se simte. Iohannis e absent, are altele pe cap: un guvern de pus, niște vacanțe pe următorii cinci ani de planificat. Doar o anchetă care s-arate că ascultă 5GANG neironic ar mai putea răsturna un deznodământ ce se anunță inevitabil. Dăncilă încearcă și ea tot ce poate pentru a mai urca un procent-două în sondaje. Și îi cam iese. Barna? De la ancheta RISE încoace, țopăie dintr-un scandal în altul, unul mai ridicol decât celălalt. Restul candidaților? Sunt și ei p-acolo.

Acestea fiind introduse, iată un scurt rezumat al celor mai ridicole momente de campanie din ultima săptămână.

Candidatul Alianței USR-PLUS pare că dacă ar sta închis în casă ar avea mai multe șanse la turul doi. E oficial, presa îl urăște. Cine s-ar fi așteptat ca o campanie electorală să se soldeze cu atacuri? Să luăm, de pildă, cazul întâlnirii istorice cu Emeric Ienei, omul aflat la cârma Stelei când a câștigat Cupa Campionilor în 1986. Ei bine, potrivit unor publicații de anvergură - știripesurse.ro, de exemplu, același site care scria despre Dăncilă că a salvat un om de la moarte - Barna nu l-ar fi recunoscut pe titratul selecționer, în timpul unei plimbări electorale pe străzile Oradei. Ba mai mult, ar fi avut și neobrăzarea de a-i oferi un autograf!

După apariția unor filmări mai clare de la fața locului, s-a dovedit că, de fapt, șeful USR l-a recunoscut pe Ienei. Ce ușurare! Dar fatala a fost că Barna i-a propus lui Ienei un schimb de autografe. Corul de apărători al USR-ului spune c-ar fi fost o glumă, dar așa ceva nu se face. Cu fotbalul românesc nu se glumește, e treabă serioasă.

Mă rog. O altă furtună într-un pahar cu apă s-a iscat când, în timpul unei vizite la Arad, Barna a fost primit de filiala locală cu o reinterpretare tefelistă a șlagărului folcloric „Cântă cucu-n Bucovina”. Iată ce bine sună:

Internetul s-a ofuscat din varii motive. Că întâmplarea a amintit prea tare de chermezele PSD-iste. Că USR trebuia să fie altfel. Că de ce n-a fost primit pe acorduri de Robin and the Backstabbers (sau ce o mai asculta lumea bună în ziua de azi). O voi spune cât se poate de răspicat: nu vreau ca la Cotroceni să șadă un manelist care-i dă autografe lui Ienei!

Foarte curios mi se pare că ambele episoade par să fi stârnit mai multă vâlvă decât adevărata știre ce l-a privit pe Barna săptămâna trecută: DNA a deschis un dosar penal în rem după dezvăluirile celor de la RISE. Asta înseamnă că, momentan, se cercetează dacă fapta există sau nu, Barna nefiind pus sub acuzare. Dar tot e mai de impact decât un rahat de primire cu onoruri lăutărești.

Pentru a nu spune lumea că stă și ea degeaba, ca Iohannis, Dăncilă s-a plimbat cu bicicleta pe centura încă neterminată a Bacăului. Memele și glumele s-au scris singure, după cum era de așteptat. Doar că miștourile nu prea par s-o afecteze. Dimpotrivă, ultimele sondaje spun că va prinde turul doi.

Asta deși, zi de zi, în spațiul public apar noi dovezi ale dezastrului lăsat în urmă de administrațiile PSD. Săptămâna asta, după ce Libertatea a publicat filmul primelor minute de intervenție la Colectiv, am avut ocazia de a ne reaminti de ce guvernul Ponta a trebuit atunci să plece. Dar și că nu s-a schimbat mai nimic în ultimii patru ani. PSD continuă să rotească incompetenți mitomani la cârma Ministerului Sănătății, spitalele arată aproape la fel, corupția încă e liberă pe străzi și ucide. Arafat, poreclit și „avem de toate”, e pe același scaun ca atunci.

Culmea e că PSD-ul de atunci, cel din 2015, încă reușea să mimeze, ocazional, competența. Astăzi, candidatul partidului pentru președinție este Viorica Dăncilă, omul gafelor zilnice. Când Barna face glume proaste și Iohannis tace, ea îl încurcă pe Ludovic Orban cu premierul Ungariei și dă cu limba mumă de pământ. Și apoi, după o săptămână de perle, un scandal Tarom băgat sub preș și amintiri dureroase de la Colectiv, își spală imaginea cu ture de biclă pe centură și promisiuni de mărire a salariului minim sau de măsuri „foarte bune pentru populația romă”.

Dintre toți intelectualii încă-n putere ai dreptei, Theodor Paleologu, candidatul PMP la prezidențiale, îmi e cel mai simpatic. Fiul tatălui Paleologu e la ani lumină de Neamțu sau Papahagi. Doar că tocmai aici se întrezărește o primă problemă: e prieten la cataramă cu amândoi. Cel dintâi este chiar purtător de cuvânt al campaniei.

Apoi, PMP e orice, dar nu un partid frecventabil. PMP înseamnă Băsescu, zis Petrov, un om cu prea multe păcate ca să le înșir pe toate aici. PMP a însemnat și colaborare la nivel local cu PSD, lucru pe care mulți intelectuali ai bulei conservatoare par să-l ignore.

Ei bine, din partea acestui partid a hotărât Paleologu să candideze. Strategia campaniei? Să dea tare-n Barna și să plângă pe Internet că nu vrea nimeni să stea la dezbateri cu el. Dezbateri pe care sunt convins că domnul Paleologu le-ar câștiga fluierând, nu degeaba are cursuri de oratorie și retorică la școala sa privată. Pe lângă aceste două tactici cheie, uneori mai auzi și propuneri, promisiuni. De pildă, săptămâna asta a zis că vrea să redea atât „substanța funcției prezidențiale”, dar și să readucă în discuție „chestiunea monarhiei”. Carevasăzică, întâi facem președintele mai puternic, apoi întrebăm lumea dacă nu cumva vrea rege. Mi se pare corect.

Pe lângă asta, a avut și o declarație foarte interpretabilă în privința Rusiei:

Poate nu sună a mare brânză, dar sunt puțin surprins s-aud o teză atât de împăciuitoare din partea celui ce ar fi trebuit să reprezinte votanții conservatori și super (euro)atlantiști ai neamului. Dacă venea de la cineva obișnuit să stea cu fundu-n cu două luntri, ca Ponta, n-aș fi zis nimic. Dar tocmai dumneavoastră, domnule Paleologu?

Bun, acum e timpul să votezi, la fel ca săptămâna trecută. Fie ca cel mai bun să ajungă-n turul doi.