Am dat o avere pe cursuri online și n-am rămas cu nimic

Îmi introduc datele contului bancar și aștept e-mail-ul de confirmare. În timp ce mă lovește valul inițial de entuziasm, încep să mă gândesc la cât de diferită o să fie viața mea după această achiziție. Tocmai am cumpărat un alt curs online și am cheltuit aproape patru mii de lire pe acest gen de cursuri în ultimii trei ani.

Și atunci de ce simt că sunt o impostoare?

Am făcut cursuri de orice, de la scriere creativă la negocierea salariului. Cea mai scumpă achiziție a fost un curs de o mie de lire care îmi promitea că mă învață să-mi fac și să-mi vând propriile mele cursuri. Asta a fost acum doi ani. Încă n-am produs niciun curs. Oricâte cărți aș citi, oricâte podcasturi aș asculta și oricâte cursuri online aș cumpăra, nu mă simt suficient de deșteaptă ca să-mi pot monetiza cunoștințele.

Cel mai ieftin curs – și cu cele mai puține șanse să mă ajute să progresez în carieră – a fost ăla care m-a făcut să realizez că am o problemă. Când am plătit 29 de lire ca să obțin acces pe OMGyes, o platformă devotată științei plăcerii feminine, am știut că lucrurile scăpaseră de sub control. De obicei reușesc să mă masturbez și să am orgasm în maximum două minute; de ce dracu dădeam bani ca să îmi îmbunătățesc tehnica?

Nu sunt singura obsedată de a deveni o versiune mai bună a mea. Conform unui sondaj, 94 de procente dintre mileniali dedică timp investițiilor în propria persoană și sunt dispuși să plătească peste trei sute de dolari pe lună în acest scop.

Milenialii sunt mai educați decât generațiile anterioare, așa că de ce suntem atât de dornici să învățăm, din moment ce multă lume ar argumenta că suntem deja destul de deștepți? În mare parte, din cauza competiției. Zilele în care o diplomă te diferenția de mulțime s-au dus. Acum, angajatorii te judecă după productivitatea din afara muncii în loc de cea din timpul programului.

Emma Shearwood, 29 de ani, a cheltuit cam 2 500 de lire pe cursuri online anul acesta, în special pe unele de business și social media.

„Mereu simt că trebuie să îmbunătățesc ceva – ceea ce înseamnă că nu sunt niciodată mulțumită de mine. Cred că societatea le spune adesea femeilor că nu sunt de ajuns așa cum sunt și așa ajungem să cheltuim bani ca să devenim mai bune decât suntem deja. Cam cum face și industria frumuseții”, a zis ea.

Cum rețelele sociale îți arată mereu că prietenii și colegii sunt promovați, scriu romane și devin campioni la diverse sporturi, te simți presat să investești mereu mai mult în tine. Dar cum există atâtea resurse gratuite, de la videoclipuri de YouTube la cărți, e cumva suprinzător că oamenii sunt atât de dornici să cheltuie bani pe cursuri online.

Jurnalista Jia Tolentino, de la New Yorker, scrie în cartea ei, Trick Mirror: „Plătim prea mult pe lucruri care ni se par prețioase, dar problema e că începem să credem că lucrurile sunt prețioase dacă cineva ne cere mulți bani pe ele.” În programele care îi învață pe oameni să-și facă propriile cursuri, există mereu presiunea de a pune prețuri mari pe ele, ca potențialii studenți să le considere valoroase. Și chiar funcționează! Dacă găsesc un curs gratuit, am impresia că nu e prea bun. Dacă văd unul de 499 de lire, încep să am fantezii despre cum o să-mi schimbe viața.

Lauren Hutchinson, 34 de ani, a cheltuit cinci mii de lire pe cursuri online în ultimii câțiva ani și și-a deschis recent propria afacere. Cursurile au inclus digital marketing, fotografie și vindecare cu cristale. Lauren crede că creatorii lor știu să profite de nesiguranțele altora și oferă soluții scumpe pentru ele.

„De multe ori, te simți foarte vulnerabil pe rețelele sociale când vezi realizările altora. Începi să te compari cu ei și te scufunzi într-o spirală a nemulțumirii. După care vezi o reclamă la un curs care te poate ajuta să fii mai bun”, a zis ea.

Dar realitatea nu corespunde fanteziei. Investițiile în educație online nu mi-au dat încredere în mine, nu mi-au crescut veniturile și nu m-au ajutat să avansez în carieră. Am pierdut atâta timp cu ele și totuși n-am reușit să creez nimic. De multe ori, un curs duce la altul și îmi provoacă nesiguranțe pe care nici nu le aveam înainte.

Sian Melonie, 35 de ani, vânează, în prezent, joburi în Londra după ce a călătorit timp de cinci luni prin India, Bali și Vietnam. A cheltuit aproximativ două mii de lire pe cursuri online.

„Pentru mine e o chestie de încredere și presiune să evoluez constant. Fac cursuri când nu am încredere în mine. Un curs mi-a dat încrederea să-mi caut un job nou, dar apoi mi-am luat alt curs. E un cerc vicios”, a zis ea.

Am luat legătura cu Jess Baker, psiholoagă de business și antrenoare de leadership pentru femei, ca să-i pun marea întrebare: de ce suntem așa?

Baker crede că obsesia pentru cursurile online are rădăcinile în sindromul impostorului, termenul care îi descrie pe oamenii care nu au încredere în realizările lor și care își fac griji că toată lumea se va prinde la un moment dat că sunt niște impostori.

„Sindromul impostorului e alimentat de frică. Îți dă niște standarde nerealiste care, de multe ori, nu pot fi îndeplinite, pentru că persoanele care suferă de sindromul impostorului sunt perfecționiste.”

Baker a explicat că multe cursuri online pot fi incredibil de valoroase și utile, dar numai dacă aplici lecțiile pe care le înveți. A adăugat: „Ducem mereu lupta asta inconștientă între cum suntem acum și cum ne vedem în viitor. Când cumperi un curs înseamnă că vrei să evoluezi, dar trebuie să fii și realist. Cunoștințele noi nu sunt echivalente cu acțiunile.”

Lauren termină greu cursurile pe care și le cumpără și crede că ADHD-ul cu care a fost diagnosticată în luna aprilie anul acesta joacă un rol important în asta. De multe ori, se înscrie la aceste cursuri impulsiv și își pierde interesul înainte să le termine.

În 2018, Lauren a cumpărat un program de coaching pe care nu l-a putut începe din cauză că și-a pierdut tatăl. „Nimeni nu m-a întrebat de ce n-am început cursul, dacă am probleme.”

„Principala problemă cu cursurile astea e lipsa responsabilității de a le încheia. Când ai de obținut o diplomă, ai un deadline și un profesor care te bate la cap. Cei care le-au creat ar trebui să se asigure că îți completezi cursurile și să înțeleagă de ce nu ai făcut-o, în caz că se întâmplă asta.”

Cei care se înscriu la astfel de cursuri și nu mai găsesc motivația să le termine trebuie să se întrebe dacă nu cumva caută o soluție externă la o problemă internă.

Profesorul Binna Kandola a făcut cercetări aprofundate despre cum afectează sindromul impostorului cariera. Deși cursurile online te pot face să te simți productiv, cei cu sindromul impostorului tot nu reușesc, de multe ori, să facă schimbările de care au nevoie în viața lor.

A zis: „Cunosc pe cineva care are o colecție cu feedback-uri pozitive pe care le-a primit de-a lungul anilor și, atunci când se simte impostor, scoate fișierul și îl citește.”

Multe persoane cu care stau de vorbă recunosc că sindromul impostorului face parte din ei și poate n-o să scape de el niciodată. Totuși, poți micșora efectul pe care îl are asupra vieții tale, tratându-l ca pe un prieten critic.”

Am întrebat-o pe Lauren dacă regretă că s-a înscris la atâtea cursuri. Mi-a zis: „Nu regret că m-am înscris, regret că nu le-am terminat pe toate. Am învățat multe din ele, dar dacă aș fi implementat măcar jumătate din cât am învățat, nu m-aș mai chinui să-mi plătesc facturile, cum fac acum.”

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.