Opt metode prin care îți ajuți copilul să aibă încredere în el, chiar dacă trăiește în România

Înainte să mă apuc de parenting, adică acum vreo zece ani, am activat mult timp în zona de leadership, unde am avut șansa să lucrez cu oameni care au avut succes în viața lor. Am constatat că toți aveau un numitor comun: stima de sine. Nu sunt prima și nici singura care spune asta. Cercetările arată că stima de sine, care nu trebuie confundată cu narcisism, validare exterioară sau frica de eșec, este un ingredient vital pentru o viață echilibrată, pentru felul în care trăiești sau cum te simți în propria piele. Succesul se poate măsura și așa.

Stima de sine este răspunsul la întrebarea: „Cât valorez eu? Cât de mult simt eu că merit?”. Problema apare atunci când încrederea în sine este jos, sub nivelul optim. Acest lucru are impact atât asupra individului, în particular, cât și la nivel de nație. Adică fiecare dintre noi influențează, în mod inconștient, viața celuilalt.

Psihologul Daniel David a condus un studiu important despre psihologia poporului român, iar concluzia e tristă: 67% din români au o stimă de sine mai scăzută decât a unui american de rând. Aceste statistici ne plasează pe locul 47, când vine vorba de încrederea în forțele proprii, din 53 de țări care au participat la studiu.

Și atunci îmi vine în cap o întrebare pe care o aud de foarte multe ori la seminariile pe care le țin sau în discuțiile cu părinții din jurul meu: „Dar, oare, pot eu să cresc un copil cu stimă de sine ridicată, dacă încrederea în mine nu e prea bună?”. Răspunsul este DA. Și poți face asta atât la nivel personal, cu copilul sau familia ta, cât și la nivel de comunitate. Prin copii se poate crea o generație cu o stimă de sine sănătoasă, prin care să înceapă vindecarea generațiilor din urmă.

Pentru a încerca schimbarea, am demarat împreună cu echipa All about Parenting, o campanie de conștientizare: #StimaDeSineContează – o campanie pentru sănătatea emoțională a României. Am încercat să ajungem la cât mai mulți părinți prin acest spot TV, dar și prin petiția #StimaDeSineContează, prin care strângem semnături pentru a transforma cauza într-o campanie de interes național. În plus, părinții din toate orașele pot participa gratuit și la Turneul Național de Seminarii de Parenting.

Dacă nu ajungi însă la nicio întâlnire de parenting, îți las aici opt tehnici prin care poți să-ți crești copilul, astfel încât să ajungă un adult echilibrat și fericit. O reparație și pentru generațiile care, de-a lungul timpului, n-au auzit decât „nu ești îndeajuns de bun”, „tu nu poți”, „de ce nu ai luat zece ca colegul X” sau alte expresii care te-au marcat pe viață.

Situație: Seară. Camera copilului este plină de jucării, cărți deschise peste tot și fiecare centimetru de podea este acoperit de piese de lego și de puzzle. Îi spui că este momentul să își facă curat în cameră. Te întorci după 15 minute și observi că au fost strânse doar o parte din jucării și cel mic desenează în loc să termine de strâns.

Ce să nu spui: „Ești un dezordonat și jumătate. Astea-s jucării strânse?”

Etichetele negative scad încrederea în sine că poate face mai bine data viitoare.

Ce să spui: „Am observat că ai reușit să strângi piesele de lego. Mă bucur că ai avut răbdare să faci asta. Văd că acum desenezi. După ce termini, strângi și restul jucăriilor? Ai nevoie să te ajut sau te descurci?”

Copilul va înțelege astfel ce a făcut bine și va vedea că apreciezi efortul. Astfel, șansele să facă din ce în ce mai bine cresc.

Situație: Ești la masă cu niște prieteni, care au la rândul lor un copil mai mic decât al tău, George, să-i zicem. El mănâncă cu poftă, pe când copilul tău mănâncă mai încet, se mai uită pe fereastră. Toată lumea a terminat, dar copilul tău mai are ceva de povestit și nu prea vrea să mănânce. Asta te enervează, mai ales când vezi că George e deja la desert.

Ce să nu spui: „Uite-l pe George. E mai mic și mănâncă tot din farfurie. Tu de ce nu poți?”

Ce să spui: „Fiecare om are nevoie de cantități diferite de hrană. Mănânci cât ai nevoie ca să te saturi.”

Nevoile de hrană diferă de la copil la copil. Dacă știi că al tău nu este prea mâncăcios din fire, lasă-l să aleagă cât mănâncă și, pe cât posibil, ce mănâncă. Bineînțeles, după meniul stabilit de tine. Nu îl compara cu alți copii, căci comparațiile scad încrederea în sine. Fiecare copil are nevoie să se simtă unic și valorizat exact așa cum este.

Situație: Ai o prietenă în vizită, iar copilul tău e plin de energie și aleargă peste tot. Mută scaune și vine întruna să îți mai arate ceva sau să te întrebe ceva. Nici nu puteți termina o propoziție, că cel mic mai face ceva care îți necesită atenția. Prietena spune, pe jumătate în glumă: „Mai poți cu el, draga mea?”.

Ce să nu spui: „Copilul ăsta nu are stare. E cuminte numai când doarme.”

Ce să spui: „Este un copil cu multă energie. Îi place mereu să descopere lucruri noi.”

Deși tendința este să faci o glumă sau să te folosești de ironie ca să-ți mai verși ofurile, evită să faci asta de față cu el. Mai degrabă, alege să spui un lucru evident, dar pozitiv, despre el.

Situație: Copilul e la măsuța lui de lucru și desenează cu pofta. Doar că, fiind absorbit de activitate, a făcut numai acuarele, bucăți de hârtie și sclipici peste tot.

Ce să nu spui: „Uită-te ce ai făcut pe birou! Nu ți-e rușine?”

Ce să spui: „Hmm… văd că te-ai distrat jucându-te și desenând. Mă bucur că te-ai simțit bine! Acum însă este momentul să strângi că să te poți juca și mâine pe o măsuță curată.”

Acționând așa, încurajezi atât actul creativ, cât și responsabilitatea lui. Dacă îl cerți sau îl faci să se simtă prost pentru că a făcut mizerie, nu faci decât să îi scazi dorința de a se exprima așa cum simte.

Situație: Mergi să iei copilul de la grădiniță și observi că este ud, a făcut pe el. El deja se fâstâcește și tu te simți rușinată că s-a scăpat pe el în public. Este în perioada în care încearcă să se obișnuiască fără scutec și deja a reușit asta vreo câteva zile. Doar că azi, nu s-a putut abține.

Ce să nu spui: „Iar ai făcut pe tine?! Așa să stai, să râdă lumea de tine…”

Ce să spui: „Am văzut că ai făcut pe tine. Cred că îți este greu fără scutec! Hai că mai încercăm și mâine și încet, încet o să îți iasă.”

Dacă în momentul în care copilul se murdărește sau face pe el, te folosești de umilire sau de vină pentru a scăpa de acel comportament, nu faci decât să produci durere, nicidecum să-l educi. Empatizează cu copilul, ajută-l să treacă peste acea situație, fiind alături de el cu căldură.

Situație: Ești în dormitor și aranjezi haine. Ai făcut deja două teancuri frumos împăturite și te pregătești să le pui în dulap. Apare cel mic și, dintr-o mișcare, îți aruncă hainele pe jos și începe să râdă. El se amuză, dar tu te enervezi teribil. Simți că fierbi și ești gata să răbufnești. Copilul vede că te-ai enervat și se sperie.

Ce să nu spui: „M-am supărat pe tine! Lasă-mă în pace!”

Ce să spui: „M-am enervat pe ceea ce ai făcut. Comportamentul tău m-a enervat, nu tu. Pe tine te iubesc.”

Explică-i ce te-a deranjat, spune-i exact cum te-ai simțit și ajută-l să înțeleagă de ce nu ai vrea să repete acel comportament. Comportamentul nu e identitar, el se educă. Copiii învață dacă nu sunt certați când greșesc, ci li se explică ce au făcut și cum să facă mai bine data viitoare.

Situație: Vine copilul, adolescent deja, acasă și îți spune că nu mai vrea să facă vioară. Îi plătești cursurile de câțiva ani buni și, deși ți-a mai zis de câteva ori că nu îl reprezintă acest instrument, tu ai insistat să mai încerce. Deja îl vedeai în concerte și erai sigură că o să îi asigure un viitor, dar copilul vrea să renunțe. Această decizie te doare.

Ce să nu spui: „M-am chinuit atâția ani să îți plătesc cursurile astea. Ești o dezamăgire!”

Ce să spui: „Indiferent ce decizie vei lua, indiferent ce alegeri vei face, eu te iubesc așa cum ești!” Copiii trebuie să simtă că sunt iubiți necondiționat, că sunt înțeleși și acceptați. Chiar dacă uneori nu suntem de acord cu unele alegeri, iubirea rămâne neschimbată.

Situație: Este seară, sunteți toți obosiți și fiecare așteaptă să meargă la el în cameră să se odihnească. După masă, de regulă, tu rămâi să cureți și să strângi. Doar că, de data asta, copilul s-a apucat să strângă după el și a dus și farfuriile la chiuvetă. Simți o bucurie văzând că te ajute și îți vine instinctiv să îi arăți asta.

Ce să nu spui: „Bravo!” (și doar atât)

Ce să spui: „Mulțumesc că ai dus farfuriile la chiuvetă și că ai strâns după tine. Îmi place că ai înțeles că fiecare trebuie să contribuie cu câte ceva ca să ne fie mai bine și mai ușor tuturor celor din casă.”

Înlocuiește lauda goala cu explicații și argumente descriptive. Vei reuși astfel să dezvolți în copilul tău responsabilitatea și îi vei crește stima de sine punând accentul pe comportamentele lui pozitive.

Situație: Copilul se trezește și își face patul singur. Doar că nu a pus și cuvertura, iar pernele sunt în mijlocul patului. Tu observi că nu e bine făcut și vrei să intervii.

Ce să nu spui: „Asta numești tu pat făcut?! Nici măcar atât nu poți să faci până la capăt?”

Ce să spui: „Ai adunat hainele de pe pat și ai întins bine cearșaful. Dacă mai pui și cuvertura și muți pernele sus, cred că ai terminat. Ai nevoie de ajutor sau te descurci?”

Evită critica și perfecționismul, arată-i că ai văzut pașii pe care i-a făcut bine. Criticat frecvent, copilului îi scade stima de sine și ajunge să aibă credințe nocive: „Eu nu pot să fac asta suficient de bine. Mama mereu mă corectează.”

Încearcă să pui în aplicare tehnicile de mai sus, iar în timpul acesta observă-te. Cât îți este de greu să îți schimbi limbajul? Posibil foarte greu, dacă ai crescut în România. E bine să-ți amintești mereu un fapt: copiii devin ceea ce li se zice că sunt. Iar pentru ei, cele mai importante cuvinte sunt rostite de părinți. O stimă de sine sănătoasă, echilibrul și iubirea necondiționată sunt moștenirea cea mai importantă pe care o primesc de la părinți.