Să slăbești nu trebuie să devină mai greu odată cu vârsta

„Metabolismul nu încetinește, oamenii o fac.”

Ăsta a fost răspunsul concis al antrenorului meu, Ngo Okafor, când l-am întrebat dacă e mai greu pentru mine acum la 41 de ani să fiu mai sănătos și în formă decât dacă m-aș fi apucat de antrenament acum cinci, zece sau chiar 15 ani. Până la urmă nu ar fi trebuit să fiu surprins. Virtual tot ce iese pe gura dublului campion de Golden Gloves Heavyweight este o mustrare caustică la adresa unei prejudecăți despre fitness. În primele două antrenamente cu tipul, am renunțat la atât de multe idei preconcepute încât am strâns destule sfaturi cât să scriu acest articol. Mai mult, nu a fost foarte greu să trec dincolo de știința transmisă pe cale orală și să găsesc niște studii care justifică pozițiile ferme ale lui Ngo.

Nu am inclus ideea asta la începutul acelui articol despre miturile din fitness pentru că eram destul de sigur că metabolismul chiar încetinește odată cu vârsta. Știam că, deși cercetările păreau să îi dea dreptate lui Ngo din nou, ar trebui să aibă mai mult spațiu ca să fie dezbătute.

În primul rând, o mică clarificare: Deși pentru majoritatea oamenilor, metabolismul pur și simplu înseamnă măsura prin care mâncarea devine combustibilul pe care îl folosești imediat sau îl stochezi sub formă de grăsime corporală, o definiție mai cuprinzătoare este că metabolismul este suma proceselor chimice care au loc într-un organism viu ca să mențină viața. În această descriere amplă, metabolismul servește trei scopuri principale: transformarea mâncării în energie pentru desfășurarea proceselor celulare; conversia mâncării pentru crearea proteinelor, lipidelor, acizilor nucleici și a câtorva carbohidrați; și eliminarea deșeurilor.

În ultimii o sută de ani, americanul obișnuit a trăit îndeajuns de mult și bine încât să realizeze că o cantitate de mâncare de care avea nevoie în tinerețe este un surplus față de ce are nevoie mai târziu. De obicei se zice că un metabolism în scădere ar fi motivul pentru care stocăm mai multă energie – sub formă de grăsime – decât folosim ca să ne întreținem corpul mai mult timp, prin digestia alimentelor și punerea în practică a oricărui exercițiu sau unei activități non-sportive.

„Odată cu vârsta, metabolismul încetinește și până la vârsta de 40 de ani poți deja să vezi semnele”, spune endocrinologul din Great Neck, New York, Isabela Romao, care explică că rata metabolismului este determinată în special de cantitatea de masă musculară pe care o ai. „Pierderea musculaturii face parte din procesul de îmbătrânire și deci o rată scăzută a metabolismului este un rezultat al acesteia.”

Autorii unui studiu din 2017 publicat în Journal of Endocrinology susțin că măsura grasimii corporale pe care o au indivizii începe să crească la începutul anilor 20 și să continue până la mijlocul anilor 60, chiar dacă nu există nicio creștere în consumul alimentar. Odată cu scăderea masei musculare cu fiecare an, energia din alimentație este stocată pentru cât mai mult timp și nu e folosită imediat. Ei observă că, deși această creștere e importantă, mai importante sunt redistribuirea grăsimii pe zona abdominală și pe organele viscerale, și de asemenea infiltrația ei în mușchi și oase. Concluziile studiului par nu numai să dea peste nas pozitiei lui Ngo vizavi de subiect, ci și stabilesc începutul slăbiciunii mult mai devreme decât mi-am imaginat.

Gândul că procesul ăsta debilitant și marmorat a început înainte să ne apucăm să plătim împrumuturile studențești ar fi fost unul al dracului de deprimant dacă nu mă intersectam cu câțiva clienți mai vechi de-ai lui Ngo la sală. Un tip era îmbrăcat foarte la modă, cu o freză ridicată aproape de scalp și un corp proporționat precum David al lui Michelangelo, deși puțin mai musculos, cu vene care arătau ca niște cabluri curgându-i pe brațe în jos. Fața lui, totuși, părea să aparțină unui domn puțin mai în vârstă. Când Ngo mi-a spus că trecuse deja de 60 de ani am cerut să aflu cum de rata lui metabolica a sărit peste încetinirea despre care Romao și alte studii au spus că este inevitabilă.

„Așa a făcut”, a spus Ngo, când îmi spunea că atunci când a început să-l antreneze cu câțiva ani în urmă, tipul avea de-a dreptul un corp de tătic. Primul plan de acțiune al lui Ngo a fost să creeze mediul propice ca să aibă loc hipertrofia. (Hipertrofia este definită ca mărirea unui organ sau țesut prin creșterea în mărime a celulelor și este aplicat de obicei la creșterea musculară deoarece mușchiul este țesutul a cărui masă vrem de obicei să o menținem sau creștem.) „Așa că am început să punem niște mușchi pe el ca să-i încărcăm metabolismul, să-i creștem testosteronul și hormonul de creștere în proces. Toate astea au condus la sporirea musculară. Acum arată mai bine ca majoritatea tipilor la o treime din vârsta lui.”

Succesul lui Ngo de a-i readuce clientului său tinerețea și un trup gata de etalat în vacanță la vârsta trecută de 50 de ani, a fost uluitor pentru mine, dar studiile au arătat că pierderea musculară datorată vârstei – sarcopenia – și încetinirea metabolică pe care o implică pot fi inversate relativ mai târziu în viață.

Un studiu publicat în Journal Of Gerontology arată că irosirea musculară la bătrânețe poate fi remediată prin exerciții de rezistență care s-au demonstrat că pot să crească „acut și dramatic” rata sintetizării proteinelor musculare la bărbați și femei în vârstă de 76 de ani și mai mult.

„Oamenii se mișcă mai puțin cu cât înaintează în vârstă”, spune Ngo, în timp ce facem cu schimbul tracțiuni. Am priceput. Muncesc mult, vor să se relaxeze, vor să se bucure. Și sunt încurajați să fie mai puțin activi. „Încetinește, ia-o mai ușor, meriți o vacanță” – dar nu este inevitabil; asta vreau să zic.

După părerea mea, să capitulezi în fața inevitabilității de a avea mai puțini muschi și mai multă grăsime în fiecare an seamănă puțin cu a te obișnui că ți se murdărește casa sau ruginește mașina. Dacă le lași neatinse, lucrurile astea se vor întâmpla cu siguranță. Dar dacă nu-ți place ideea de a avea o casă prăfuită și o mașină ruginită știm exact cum să abordăm și să inversăm starea lucrurilor. Așa este și cu corpurile noastre.

Articolul a apărut inițial pe VICE US.