Călătorii

Care-s cele mai dubioase lucruri pe care le poți face în Amsterdam

„TREBUIE SĂ MI-O TRAG! TREBUIE SĂ MI-O TRAG! TREBUIE SĂ MI-O TRAG!”
IG
translated by Irina Gache
Fotografie: VICE 

Săptămâna asta, Amsterdam a anunțat că va începe să amendeze turiștii care se încăpățânează să fie idioți. Urinatul într-un canal te va scutura de 140 de euro, iar bețivăneala în public te va costa 95 de euro – amenzi făcute pentru a calma comportamentul scandalos pe care Amsterdamul îl trezește în unii oameni.

Campania Enjoy and Respect se adresează în special bărbaților britanici și olandezi cu vârsta cuprinsă între 18 si 34 de ani – aparent cei mai nesimțiți turiști – cu anunțuri online și fizice și prin trimiterea unor mesaje pe telefon când aceștia intră în Red Light District, în gara centrală și în zonele cluburilor de noapte, avertizându-i să nu se comporte ca niște idioți.

Publicitate

Ca să îți faci o idee asupra lucrurilor pe care Amsterdam vrea să le elimine, am rugat oamenii să ne trimită poveștile lor despre vremurile când s-au comportat ca niște mârlani în capitala olandeză.

NICK

Călătoream prin Europa cu trenul împreună cu niște prieteni după ce am terminat școala, iar ultima destinație era Amsterdam. Am băgat cu toții niște ciuperci și am fumat fiecare câte un cui din cea mai puternică iarbă pe care am găsit-o, pentru că eram niște tâmpiți, și am început să ne prostim prin oraș făcând ravagii – ne puneam în fața tramvaielor, vomitam în canale, intram direct în bicicliști. Eram prototipul genului ăla de idioți pe care ți-i imaginezi când te gândești la turiștii drogangii ai Amsterdamului cu tot pachetul de șepci New Era, adidași Nike și optimism exagerat pentru nivelul de prăjeală.

ABDI

Am intrat in Red Light District, furios peste putință și am început să urlu: „TREBUIE SĂ MĂ FUT! TREBUIE SĂ MĂ FUT! TREBUIE SĂ MĂ FUT!”. Un comportament groaznic.

JOHN

Câțiva dintre noi am fost la celebrarea Zilei Regelui anul ăsta și ne-am apucat de băut de pe la prânz, de tras cocaină pe la ora 14 și până la ora 16 dansam și țopăiam cu toții în barca unui amărât. A ieșit la noi și era într-un mod bizar chiar calm. Nu ne-a izgonit, sau ceva de genul, doar ne-a spus să fim atenți. Când privesc în retrospectivă, probabil că se temea de cum vor reacționa șase bărbați incredibil de beți. Săracul de el!

Fotografie: Stuwdamdorp / Alamy Stock Photo

Publicitate

CHLOE

M-am afumat foarte tare și am plecat la supermarket cu amicii mei să luăm niște snacksuri și băutură înainte să ne întoarcem la hotel. Când ne uitam după sucuri în frigidere, prietenul meu a început să cânte „super juicer (super storcătorul)” pe piesa de la Abba „Super Trooper”. M-a apucat chicoteala și am râs încontinuu până la raionul de ronțăieli. Apoi m-am pișat pe mine. M-am pișat pe mine la propriu. Din fericire purtam o rochie, deci nu puteai să îți dai seama, dar a trebuit să iau tramvaiul spre casă la ora de vârf cu chiloții uzi pe mine.

PASQUALE

Într-un weekend al burlacilor băgasem o mulțime de pastile de ecstasy, mă simțeam foarte prietenos, așa că am mângâiat un tip chelios pe cap. El și amicii lui erau ultrași Ajax (echipă de fotbal). S-au enervat foarte tare. Unul din ei și-a scos tricoul și astfel am văzut că avea o armă la el. Lucrurile nu erau tocmai ok, dar eu eram foarte optimist în privința lor. Ba chiar am mai stat în bar pentru încă o jumătate de oră în timp ce tipul își aduna mai mulți prieteni. Într-un final amicii mei m-au convins că era momentul să plecâm altundeva.

KARA

M-am accidentat în trafic de trei ori în Amsterdam în aceeași vacanță – cel mai nasol a fost când m-am băgat pe banda motocicletelor uitându-mă în altă parte. Cinstit vorbind, având în vedere că sunt trei benzi și o grămadă de turiști prăjiți, sunt sigură că asta se întamplă destul de des.

ALEX

Cincisprezece dintre noi am plecat acolo când aveam 16 ani și am avut cu toții cele mai nasoale tripuri. Amicul meu, Eddie, a halit un spliff într-un magazin și l-am abandonat fiindcă ne panica la greu. Apoi a încercat să se urce la bordul unei șalupe țipând în ceea ce el credea că este olandeză, dar evident că era o limbă de căcat inventată pe ciuperci magice, pentru că, să fim serioși, nimeni întreg la minte nu vorbește olandeză. Oricum, toată ziua a fost un adevărat coșmar și de atunci n-am mai ascultat The Dark Side of the Moon pentru că îmi aduce aminte de fazele astea. La dracu cu Amsterdam!

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.