Chiar dacă ai mai fost în târguri din București, uită de Valea Cascadelor, căci târgul ăsta din Craiova este de cinci-șase ori mai mare. Orașul ăsta a început ca un târg imens între niște moșii boierești și aspectul ăsta îl face unul dintre cele mai autentice locuri din zonă. Și cred că bate și cele 9 motive invocate de tipul de aici pentru care Craiova ar fi un oraș nasol.
În prezent, târgul de second hand din Craiova a tot fost mutat dintr-un loc în altul al orașului, a ars de vreo două ori, a fost desființat și apoi re-înființat. Presa locală spune că acest târg este una dintre cele mai controversate afaceri ale administrației craiovene, în mandatul 2012-2016.
Publicitate
Târgul a ars grav în 2015, un incendiu despre care vânzătorii își aduc aminte și astăzi îngroziți. Unii dintre ei chiar consideră că a fost pus intenționat și, deși ține de primărie, încă sunt discuții dacă locul are sau nu autorizație de incendiu. Mesele inițiale de acolo s-au transformat în construcții în toată regula, care ar putea foarte ușor să ia foc din nou.Tarabe cu maldăre de haine, care mai de care mai colorate, puse la dospit unele peste altele, ocupă aproape o jumătate din târg. Totul pare destul de bine compartimentat; dacă vrei eclectism, faci dreapta și te apuci de căutat prin marfa fiecărui comerciant, întinsă pe jos, pe țoale, pe o suprafață de aproape 2 000 de metri pătrați. Electronice și electrotehnice, scule, obiecte de colecție, vechituri sau vintage.
Fotografii de Dragoș Rusu și Delia Gavrilă
Am dat peste câteva lăzi de discuri în care am găsit un 7’’ cu Nat King Kole, o compilație cu muzică gamelan din Bali, tone de muzică clasică, pop și altele. Orice disc costă 5 lei, dar dacă iei mai multe îți lasă la preț. Mi-am luat 10 discuri cu 15 lei. Tot acolo am dat peste televizoare, synth-uri, midi controllere, boxe, stații de amplificare, microfoane, dvd-uri chiar și mânuțe de argint cu care să te scarpini ca un domn în zonele greu accesibile (gentleman’s ballscratcher).Unii comercianți sunt reticenți când mă văd cu aparatul foto la gât. Se gândesc că vreau să-i dau la ziar. Mai ales doamnele. Una din ele îmi zice în glumă că nu are voie să fie pozată, că o omoară bărbatul acasă dacă află. Alții îmi cer 10 lei dacă vreau să-i pozez. După mai multe încercări, am reușit într-un final să stau de vorbă cu câțiva dintre vânzători ca să mă lămuresc care-i treaba cu târgul ăsta.
Publicitate
Micu Ion, un comerciant care vinde aici din 2007 mi-a povestit un pic de politică:„Am pensia mică. Mi-au făcut-o 600 de lei acum. Am fost măcelar în piață, vindeam carne. Ne minte Dragnea de un an de zile cu pensia asta. Ba că la 1 octombrie, ba că la 1 ianuarie, dracu’ să-l ia de hoț. Ne-a mâncat, ne-a distrus. El a fost tractorist, a lucrat la noi, apoi a fost inginer la Oltchim la Craiova aici. Ce pot să-i facă ăștia lui Dragnea? Nimic, el taie și spânzură.El cu Ponta erau prieteni, dar Ponta dacă lua, făcea ceva. Fura și el, dar nu până aici, ci până aici, că de aia e degetu ăsta, ca să nu intre vreascul mai adânc. Dar Dragnea a furat tot. Firma aia a lui, Teldrum, ce dracu’ a făcut pe-acolo, un bandit, a culcat tot Guvernul. A venit și Tăriceanu, alt hoț, și amândoi sunt pe felie acum.”
Micu vinde mai ales scule. Le aduce din Italia și din Germania cu mașina, în ciuda vârstei. Doarme prin parcări și are un nepot care-i conduce noaptea. Ajunge la trei noaptea la târg. Se trezește la două pentru asta, altfel nu prinde loc. Plătește trei lei la poartă, intrarea, și zece lei locul. Vinde de două-trei milioane maxim, dar de obicei de un milion. „Dacă ai marfă, vinzi ca lumea, dacă nu ai marfă, nu vinzi”, mi-a explicat el. „Lumea e săracă, nu mai lucrează nimeni.”
Ion Ștefan zis și Fane Țiganu’
Am fost vicepreședintele Partidului Romilor. Am avut cel mai mare bar din Romanești, singurul bar de fapt. A fost al meu. Am 28 de ani de comerț, vă jur pe viața mea că știu tot ce e aici. Cine e prin târg, cine face și desface, cine cu cine, absolut orice. Știu tot ce mișcă. Aveam cel mai bun bar, cu macarale, aveam și de la bulgari, aveam și mașinuțe de poker, internet, televizor, sală mare de 480 de metri pătrați. Era altceva, dar acum sunt sărac, vând cu două mese.
Publicitate
Fane mi s-a plâns că nu i se dă voie să construiască, deși a depus dosare și a plătit 800-900 de lei. Probabil e legat tot de problema cu autorizațiile. „Dacă Udrea e la Costa Rica și are dosare de milioane de dolari, mie ce să-mi facă?”, mi-a explicat Fane. „Eu am făcut cinci ani de pușcărie, ce să-mi facă mie? Aici și la Târgu Ocna.”Urmărește mai jos mai multe fotografii care o să te facă să filosofezi asupra naturii umane și a comerțului autentic din Craiova:
