A picat bursa pentru că e varză capitalismul

Primul an de președinție al lui Donald Trump a fost unul istoric spectaculos pentru bursă. Intuitiv, avea oarecum logică, având în vedere genul de oameni cu care a ales să se înconjoare magnatul imobiliarelor – speculanți de pe Wall Street, politicieni acuzați de speculă cu donații de campanie la schimb pentru implementarea de politici, infractori condamnați de-atunci. Așa că încă de pe când abia răsăreau investigațiile legate de legătura cu Rusia, tribunalele se băteau cu Trump ca să desființeze interdicția de călătorie, iar guvernul federal se adâncea într-o stare generală de haos, brokerii o luau razna. Indicele S&P 500 a crescut cu aproape 20% într-un an, alimentat de un sector tehnologic în creștere, ai cărui investitori nu păreau prea îngrijorați de erodarea normelor politice americane și nici de o posibilă criză în sistemul legal. În timp ce perspectivele republicii pe termen lung rămâneau încețoșate, în cel mai bun caz, situația arăta destul de bine pentru acei 1% de la vârf, iar reducerile masive de impozite impuse de președinte păreau să alimenteze și mai multă distracție.

Apoi vineri investitorii au început să se panicheze.

O scădere semnificativă a principalilor indici de la bursă la finalul săptămânii trecute s-a transformat într-un picaj în toată regula luni. Când a sunat clopoțelul de închidere, Media Industrială Dow Jones pierduse mai bine de 1 000 de puncte în cea mai mare cădere înregistrată într-o singură zi din istorie. (Nu a fost cea mai mare scădere relativă a indicelui; Dow-ul e mult mai valoros acum, decât cu ani în urmă.) Dar ce a provocat scăderea asta? Nu s-au anunțat reglementări sau investigații noi asupra marilor bănci. Șomajul a rămas scăzut, pe la 4%. Singurele date importante care se corelau cât de cât cu schimbarea bruscă a tendințelor pieții au venit din știrile cum că salariile sunt în creștere. După cum a raportat New York Times, „Salariile medii pe oră au crescut cu 2,9% în ianuarie anul acesta, față de anul trecut a declarat vineri Departamentul Muncii, cel mai nou semn că revenirea lungă și înceată a economiei ajunge, în sfârșit, să se simtă și-n portofelele americanilor.”

Cei mai mulți oameni care se uită dezinteresat la știri presupun că salariile în creștere sunt o veste bună – deci de ce ar provoca o scădere a pieței? Și dacă pică bursa din cauza unei măriri a salariilor, asta-nseamnă că ar trebui să aclamăm scăderea prețurilor acțiunilor?

Pentru o perspectivă mai profundă asupra acestei stranii stări de fapt, l-am sunat pe Jared Bernstein, asociat senior la Centrul pentru Priorități Bugetare și Politice (CBPP), cu înclinații de stânga, care a fost economistul șef al vicepreședintelui Joe Biden. Acesta a stat cu ochii pe economia lui Trump, inclusiv pe prima mare cădere a bursei, într-o rubrică în Washington Post. Iată despre ce-am vorbit.

VICE: E prima mare cădere susținută a bursei de valori de când și-a început Trump mandatul. Având în vedere cât e de haotică președinția lui, de la investigațiile cu Rusia până la diversele interdicții de călătorie și procese și toate cele, te surprinde că a durat atât de mult să se ajungă aici?
Jared Bernstein: Nu prea, pentru că între haosul politic și catalizatorii piețelor există o diferență care, în general, în perioadele bune – adică atunci când economia e în creștere – nu e atât de complicată. Se tranzacționează public veniturile actuale și cele proiectate ale companiilor. Și dacă a făcut Trump ceva a fost să transmită semnale comunității de business cum că le va asigura chestii bune, în ce privește reducerile de impozite și dereglementarea. Nu știu să fi făcut prea multe pe partea de dereglementare, cel puțin raportat la declarațiilor lui, dar cu siguranță a livrat reduceri de impozite care favorizează segmentul corporațiilor la greu.

Se poate argumenta că piața era cam crescută, dacă te uiți la raportul dintre prețuri și venituri, dar nu era nimic exagerat, având în vedere veniturile proiectate. Parțial, asistăm la o reacție exacerbată. Există o mentalitate de turmă care preia controlul.

Până acum, pierderile afectează în mod special băncile și companiile energetice. Oamenii normali ar trebui să-și facă griji? Cine are, de fapt, de suferit, când se vând multe acțiuni într-o situație de genul ăsta?
Dacă clasifici gospodăriile după avere, jumătatea inferioară deține puține acțiuni, spre deloc, inclusiv în conturile de pensie. Și dacă apoi te uiți la cine deține bursa de valori, când vine vorba de valoarea ei, păi, cei 10% de la vârf dețin 84% din valoarea acțiunilor. Așa că, în mare, genul ăsta de cădere nu afectează gospodăriile medii.

Dacă situația persistă, se poate ajunge la efecte asupra bogăției. Adică o parte din ceea îi determină pe consumatori să cheltuie bani e faptul că oamenii se simt mai bogați și chiar dacă e un segment relativ îngust de oameni, clar poate avea un impact. Dar la vânzările masive de acum, nu văd riscul ăsta.

Pentru neinițiați, poți să ne explici de ce veștile aparent bune de vinerea trecută – cum că salariile păreau să fie în creștere – au contribuit la acest picaj al pieții?
Ce-i sperie pe investitori e potențiala reacție în lanț, care funcționează cam așa: creșterile salariale provoacă creșterea prețurilor sau inflația; asta încetinește creșterea economică și reduce profiturile. Și, nu uitați, valoarea bursei constă pur și simplu în profiturile actuale și previzionate. Dacă investitorii se conving că a fost provocată reacția asta în lanț, atunci vând în masă. Asta se-ntâmplă.

Ca să ne oprim o clipă aici, există dovezi pe bune că veniturile oamenilor care nu sunt bogați sunt în creștere – că se reduce discrepanța între venituri?
Nu. De-asta cred că asistăm la o reacție exagerată, pentru că deși e adevărat că o anumită serie [sau linie] salarială a crescut cu 2,9% din ianuarie până-n ianuarie, dacă simplifici cumva creșterile și scăderile obișnuite și te uiți la alte serii salariale, o să vezi că salariile cresc treptat, cum te-ai și aștepta de la o economie cu o piață a muncii restrânsă, precum a noastră. Nu e nimic surprinzător aici. Și nimic care să aibă de a face cu inflația. Nu uita, tot acest lanț de evenimente e provocat de inflația salarială, care se scurge în inflația prețurilor. Iar corelarea asta a fost destul de scăzută de ceva vreme. Asta s-ar putea schimba, iar piețele încearcă mereu să vadă după următorul colț. Asta înțeleg. Dar presupunerea că dacă ai avut o explozie într-o lună asta va provoca o reacție în lanț care se încheie cu o economie care crește mai încet și are profituri mai mici, asta-i mai degrabă zgârcenia investitorilor decât realitatea.

Ai indicat că e ceva putred într-un sistem economic care se panichează când persoanele cu venituri scăzute câștigă mai mulți bani. Așa a mers dintotdeauna?
Așa merge de vreo 15-20 de ani încoace. Îmi aduc aminte că acum 15 ani îi auzeam pe oameni spunând, în esență: „Ce e bun pentru Wall Street e rău pentru Main Street.” Dar n-a fost mereu așa! Numai că dacă te întorci în timp îndeajuns de mult, înainte ca economia noastră să fie afectată de atâta inegalitate – inegalitate salarială, a bogăției, a veniturilor, a puterii politice – între clasele economice. Deși nu vreau să spun o poveste îndulcită – au existat întotdeauna oameni, mai ales din rândul minorităților, care s-au confruntat cu discriminare profundă. Dar ideea că o lună de creșteri salariale ar speria piețele financiare – cred că i-ar fi surprins pe investitorii din niște epoci anterioare.

Ce provoacă tendința asta?
Miezul modelului ăstuia nesustenabil e ideea că profitabilitatea corporațiilor depinde parțial de reducerea costurilor de muncă – salariile lucrătorilor. Ăsta e unul dintre motivele pentru care am asistat la creșterea profitabilității și [în același timp] stagnării salariale. Cred că fundamentul situației ăsteia e o problemă de inegalitate. Se vede în codul fiscal și se vede și în multe dintre politicile administrației Trump. Ce se-ntâmplă aici e că dacă lucrătorii prind un pic de vâlvă, profitabilitatea corporațiilor e amenințată – prin inflație și dobânzi, precum și prin costurile de muncă, care scad profiturile. E un model foarte îngust ca perspectivă, pentru că o clasă de mijloc sănătoasă economic chiar ajută la dezvoltarea creșterii economice.

Cât din ce se întâmplă are legătură cu ceea ce fac Trump și administrația sa, față de cum funcționează piețele pur și simplu în zilele noastre?
Văd discrepanța asta la lucru de 30 de ani, deja, de-a lungul unor administrații foarte diferite. Ce e abject la ceea ce face administrația Trump cu economia e că sporește de-a dreptul dezechilibrele deja existente. Deja avem o economie care crește prea mult la vârf și lasă mult prea mulți oameni în urmă la mijloc și la fund. Politicile lor înrăutățesc și mai tare situația. Cineva a zis că e duritate inutilă. Deja economia de piață îți asigură un nivel ridicat de inegalitate, chiar avem nevoie de politici publice ca să înrăutățească situația? Sigur că nu.

Problema e că și fără contribuția echipei Trump la alimentarea inegalităților preexistente pe piață, deja asistam la dinamicile astea. Productivitatea a crescut cam 80% din 1980, iar remunerația mediană a crescut [doar] cu 11-12%.

Ținând cont de dinamicile astea, există vreo metodă care să nu fie chiar o demență pentru persoanele cu venituri scăzute sau, să zicem, cei de la stânga eșicherului politic să nu țină cu bursa de valori?
Nu cred că o bursă de valori în picaj e un lucru prea bun pentru nimeni. Da, activele de la bursă sunt deținute preponderent de bogați, dar există și mulți oameni din clasa de mijloc-spre-sus care sunt afectați de genul ăsta de chestie. Cred că ce e important aici nu e neapărat ca cei cu venituri mici să aclame declinul bursei de valori, cât e ca cei cu venituri mari să aclame creșterile salariale. Din păcate nu e doar chestia că mulți din clasa investitorilor nu sunt în stare să aprecieze nevoia de creșteri salariale. E că dacă văd un pic de creștere se pare că se sperie și încep să-și vândă acțiunile. Acest simplu fapt îți arată că modelul actual e stricat.