Publicitate
Știri

Cui îi aparţin, de fapt, tatuajele tale?

Chiar dacă e pe corpul tău, asta nu înseamnă că e tatuajul tău.

de Kara Weisenstein; translated by Oana Gavrilă
13 Octombrie 2017, 4:00am

Fotografie de Jason Miller/ Stringer

Când îţi faci un tatuaj, probabil consideri că e al tău. Modelul e bătut pe pielea ta şi ai dat bani să ţi-l faci. Însă, adevărul e că, indiferent cât de personală e o modificare corporală, dreptul de proprietate asupra acesteia e ceva mai complicat.

Publicul larg a aflat de legea dreptului de autor în privinţa tatuajelor în 2016 din cauza unui proces împotriva creatorilor NBA 2K, o serie de jocuri video cu baschet în care apar personaje ca LeBron James şi alţi baschetbalişti celebri. Firma Take Two Interactive Software a fost dată în judecată fiindcă ar fi încălcat drepturile de autor ale artiştilor tatuatori, deoarece James e înfăţişat în joc cu tot cu tatuaje. Ceea ce dă naştere unei serii de întrebări. Până unde merge dreptul de autor al unui artist asupra tatuajului? Dacă o persoană cu tatuaje la vedere joacă într-un film sau apare la televizor şi face bani din asta, ar trebui să plătească drepturi de autor artistului? Tatuajul face parte din identitatea cuiva odată ce e pe pielea acestuia?

Am cerut lămuriri de la Jeremy S. Goldman, un avocat din Los Angeles specializat în drepturi de autor, dreptul la viaţă privată şi industria de divertisment, care a moderat de curând o discuţie despre tatuaje şi legea dreptului de autor pentru Societatea americană pentru drepturi de autor. L-am rugat să ne explice care-i faza cu drepturile de autor asupra tatuajelor.

Citește și Tatuajele româneşti din secolul 19 sunt morbid de frumoase

Acest interviu a fost scurtat pe alocuri în interesul clarităţii.

VICE: Deci poţi să pui copyright pe un tatuaj?
Jeremy S. Goldman: Copyrightul face distincţia între opera fizică a artistului şi dreptul lui asupra lucrării de artă. Când un artist pictează un tablou şi îl vinde, cumpărătorului îi revine dreptul de proprietate asupra operei de artă, dar asta nu-i dă dreptul să o folosească în scop comercial într-un film sau o reclamă sau altceva.

Copyrightul există când ai o operă originală într-un mediu de expresie fix. Întrebarea e dacă corpul uman e un astfel de mediu. Nu se pune problema în cazul unui tablou sau al unei fotografii. Majoritatea oamenilor consideră, iar cel puţin o instanţă a decis asta, că trupul poate fi considerat un mediu fix. Aşadar, tatuajele intră sub protecţia copyrightului. Şi fiindcă persoana care creează tatuajul şi îl execută pe corpul cuiva e, în general, un artist tatuator, acel artist deţine, din oficiu, copyright pe tatuajul respectiv.

Deci ce drepturi are artistul asupra tatuajului de pe pielea clientului?
Opinia mea de avocat e că atunci când un artist tatuator face un tatuaj cuiva, acesta vine la pachet cu o licenţă implicită. Adică sigur că persoana aceea va avea voie să apară în public, poate să apară la televizor, să-şi vadă de viaţă şi să-şi expună corpul. Asta e de la sine înţeles. Dar probelma e atunci când te foloseşti de tatuaj în alte moduri. De exemplu, când foloseşti tatuajul în sine. Licenţa implicită acoperă şi aspectul ăsta?



Unde devin lucrurile neclare?
Un exemplu bun e Whitmill vs. Warner Brothers, un caz legat de intriga filmului Marea Mahmureală 2, în care personajul jucat de Ed Helms se trezeşte cu tatuajul lui Mike Tyson pe faţă. Artistul care l-a tatuat pe Mike Tyson a dat în judecată studiourile Warner Brothers şi a încercat să oprescă distribuţia filmului. S-a ajuns la o înţelegere până la urmă, dar înainte de asta, judecătorul părea să considere că artistul avea şanse bunicele să câştige cazul susţinând că i-au fost încălcate drepturile de autor. N-a fost vorba de apariţia lui Mike Tyson în film, ci de folosirea tatuajului, fără faţa lui Tyson, reprodus pe un alt mediu.
Am văzut un alt caz în care cineva din Virginia a făcut cuiva un tatuaj cu un Frankenstein foarte original.

O poză cu tatuajul pe braţul clientului a fost postată pe internet. Apoi, un restaurant local a folosit imaginea tatuajul respectiv ca siglă pentru diferite evenimente, gen petreceri de Halloween. Nu mai era un tatuaj, ci era folosit ca logo pentru promovarea unui restaurant. Artistul tatuator a dat restaurantul în judecată. Şi aici s-a ajuns la o înţelegere şi cred că artistul avea tot dreptul să acţioneze firma în judecată.

Şi cazul lui LeBron James împotriva NBA 2K?
Firma Take Two Interactive Software e dată în judecată de Solid Oak Sketches, o firmă a unui individ care a cumpărat drepturile de autor ale unor artişti tatuatori care au lucrat pe sportivi. Take Two a cerut clasarea cazului, susţinând că tatuajele abia se văd în timpul jocului şi reprezintă o parte nesemnificativă din joc, încât cad sub incidenţa principiului de minimis.

Citește și Cum e să-ți fie furată imaginea, fără să-ți dai seama

Şi cum poţi folosi legal un tatuaj?
Potrivit legii dreptului de autor, unul dintre criterii e modificarea operei în vederea unei utilizări noi. Când un baschetbalist ca LeBron şi-a făcut tatuajul, scopul lui era să se exprime. Aici, scopul utilizării tatuajului în cadrul jocului e de a-l reprezenta pe LeBron James cât mai fidel. Întrebarea e: chiar era nevoie să includă şi tatuajele?

E interesant, fiindcă pe de o parte invocă principiul de minimis şi zic că abia se observă tatuajul. Pe de altă parte, au considerat că e important să reproducă tatuajul cu toate detaliile exacte. Nu e acelaşi lucru cu reprezentarea lui Lebron James cu ajutorul unei camere de filmat. Artistul tatuator ştie că acesta va fi filmat când joacă baschet. E vorba despre o companie de jocuri care-l reprezintă pe James şi care-l poate reprezenta cum vrea. Nu e neapărată nevoie să includă şi opera artistului tatuator.

Persoanele care au tatuaje au vreun cuvânt de zis în toată povestea? Ar putea LeBron să ceară să fie reprezentat exact aşa cum e, inclusiv cu tatuaje?
Asta e întrebarea. Licenţa implicită se aplică şi la crearea unui avatar, de exemplu? Nu ştiu. Dar potrivit conceptelor tradiţionale ale legii copyright-ului, nu LeBron James e cel care poate decide în această chestiune.

Citește și Frații Cămătaru sunt singurii interlopi care își fac tatuaje cu sens

Să-ţi mai zic despre un caz din baschet. Agenţia de publicitate a lui Nike şi Rasheed Wallace a fost dată în judecată de un artist tatuator. O reclamă la Nike era complet axată pe tatuajul lui Rasheed Wallace. Îi arată braţul fără tatuaj, Wallace descrie tatuajul în voice-over şi, pe măsură ce vorbeşte, tatuajul i se conturează pe braţ. Wallace a fost dat în judecată fiindcă nu avea dreptul de a autoriza agenţia lui Nike să folosească tatuajul în scopuri comerciale, fiind la rândul lui acuzat de complicitate la încălcarea drepturilor de autor.

Cum te poţi feri de un astfel de proces?
O vedetă sau un sportiv poate rezova problema asta cerând artistului tatuator să-i cedeze drepturile de proprietate intelectuală asupra tatuajului. După un proces împotriva altei companii de jocuri video, care folosise o fotografie cu Ricky Williams pe coperta de la Madden 17, asociaţia jucătorilor din NFL a venit cu recomandarea ca jucătorii să ceară cedarea drepturilor de la artişti când îşi fac tatuaje. Cred că vedetele şi sportivii insistă de acum pe această cedare de drepturi.

Ce măsuri de precauţie ar trebui să-şi ia artiştii?
Dată fiind popularitatea crescândă a tatuajelor, care sunt acum la ordinea zilei, problemele de natură juridică vor continua să apară. Artiştii tatuatori poate ar trebui să redacteze un contract în care să se specifice ce utilizări ale operei necesită permisiunea lor. Eu le-aş recomanda să introducă prevederi legate de copyright în formularele pe care clienţii trebuie să le semneze oricum înainte de a se tatua.
Trăim în epoca brandingului personal. Caracteristicile unei vedete sunt foarte valoroase. Din ce e formată imaginea aceea? Faţa, vocea, imaginea, numele şi tatuajele! Deci sunt purtătoare de valoare. Când ai o operă de artă valoroasă, inevitabil se ajunge la procese.