FYI.

This story is over 5 years old.

fotbal

Cum o să fie viața după plecarea lui Arsène Wenger de la Arsenal

Managerul Arsenalului și-a făcut simțită prezența pe tot parcursul vieții mele de adult.
Arsene Wenger la meciul Arsenal cu Bayern Munich, UEFA Champions League, februarie 2013 (WENN UK / Alamy Stock Photo)

E greu să știi de unde să începi cu omagiile pentru Arsène Wenger și cariera lui la Arsenal. Documentația de care ai nevoie e copleșitoare, informațiile sunt infinite – Wenger dinainte să existe Facebook, Wenger la evenimentele din 11 septembrie, Wenger prieten cu Flat Eric și Dodi Al-Fayed, Wenger dansând pe Spice Girls, Wenger ultimul om care a mai putut asculta Oasis cât încă erau buni și, în același timp, managerul clubului de fotbal Arsenal.

Publicitate

N-a mai existat în toată istoria sportului un moment atât de ciudat pentru microbiști cum e acesta pentru fanii Arsenal: 22 de ani fermecați de o personalitate atât de dominatoare, într-o echipă de succes, într-un sport atât de răspândit. E ciudat că toată istoria, puterea și emoția se pot combina și da naștere la apatie, lipsa de emoție care i-a cuprins pe Wenger și pe fanii Arsenal în acest sezon. Până când, deodată s-a luat decizia că totul trebuie să ia sfârșit.

Mereu am crezut că ziua în care Wenger va anunța că pleacă de la Arsenal va fi ca ziua în care a murit Kim Jong-il. Nu la modul nașpa – dacă Wenger ar fi fost dictator, așa cum sugerează unii, a fost unul benevol și carismatic. Îmi imaginam o isterie, lacrimi și durere, un sentiment copleșitor de pierdere a unei persoane care a fost întotdeauna acolo.

Arsene Wenger cu Marc Overmars în 1998 (Allstar Picture Library / Alamy Stock Photo)

Mi-e greu să exprim cât de mult a trăit Arsène Wenger în conștiința mea în ultimii 22 de ani – eram în școala generală când a fost investit în funcție, așa că toată viața mea de adult m-am gândit la el și l-am visat noaptea de multe ori. Nu există altă personalitate din lumea sportului care să-mi ocupe atâta spațiu în creier, ceea ce cred că e valabil pentru mulți din generația mea, fie că sunt sau nu fani Arsenal. E ciudat și mișto că un tip de care s-a râs atât de mult din cauză că era străin a ajuns una dintre cele mai rezistente prezențe din viața britanică.

De ce ar vrea fanii Arsenal o schimbare? Din multe motive, unul dintre ele fiind că fotbalul nu mai e demult doar un joc, ci o întreagă industrie care stârnește simțurile mai tare ca orice altceva pe planetă, iar în acest climat, calmul lui Wenger va provoca mereu un anumit nivel de anxietate. Dar există un singur motiv pentru care retragerea lui Wenger a devenit un astfel de obiect al fascinației pentru media, pentru fanii altor cluburi și pentru nenumărați alți observatori. Iar acest motiv e că, până azi, Wenger pur și simplu a refuzat să cedeze în fața setei constante de schimbare din lumea fotbalului și a cultivat loialitatea și tenacitatea. Să te întrebi dacă Wenger a fost ofensat de Arsenal Fan TV e ca și cum te-ai întreba dacă muntele a fost deranjat de ultima ninsoare.

Publicitate

Într-adevăr, fanii Arsenal cred că e momentul perfect ca Wenger să se retragă, dar emoția din spatele acestei credințe nu e ura sau ciuda – majoritatea vor ca el să plece din dragoste, o dragoste pentru el și amintirile lor. Cu toții au așteptat răbdători ziua asta, știau că va invada toate ecranele televizoarelor și că cei 22 de ani vor rămâne întipăriți în istorie. Dar viața nu e niciodată atât de simplă și de ușoară – poate fi profund ciudată, așa cum e astăzi pentru mine și pentru toți ceilalți care nu cunosc viața fără Wenger.

Nu știu cum să descriu această emoție – o combinație de tristețe, trepidare, speranță, confuzie,entuziasm și vinovăție. Poate că există un cuvânt francez sau german pentru asta, unul pe care-l știe doar Arsène Wenger și care i se învârte prin cap în timp ce încearcă să înțeleagă evenimentele ciudate din ultimii 22 de ani. Dacă există acest cuvânt, mi-ar plăcea să cred că în sfârșit voi reuși să nu-mi mai dau cu presupusul în privința lui și că voi putea simți, măcar azi, ce simte el – un colos coborât la nivelul meu, o statuie în așteptare, victima unui patricid produs de o masă de oameni. În reacțiile de pe internet ale fanilor Arsenal se simte ca și cum o durere începe să se vindece, cel puțin până vine din nou jocul care să cuprindă toate simțurile și să te ia pe sus, să șteargă noțiunea de timp.

Mulțumesc, Arsène.

@kevkharas

Articol publicat inițial de VICE UK.