Misterul podului care-i face pe câini să se sinucidă

„Am mers pe pod”, povestește Jenna, 20 de ani, din Glasgow. „Prima oară mi s-a părut că se subțiază aerul și că am un gol în stomac, ca atunci când nu ești atent și cobori din greșeală două trepte odată. A doua oară, m-a copleșit sentimentul că o să se întâmple ceva rău. La capătul podului era o femeie cu un câine și câinele nu voia să pună piciorul pe pod. Mai târziu, am aflat că doi câini săriseră de pe pod și muriseră în weekendul acela.”

Podul respectiv, Overtoun Bridge, se află în satul scoțian Milton. Conceput de renumitul arhitect peisagist HE Milner, cu parapeți de piatră groși de jumătate de metru, a fost construit în 1895 și tronează pe strada care duce la Overtoun House, o casă boierească de țară construită cu 33 de ani înaintea lui. Casa e situată pe un deal lângă râul Clyde. Dacă n-ai fost acolo niciodată, poate o recunoști din filmul SF din 2012, Cloud Atlas.

Evident, se spune că e o casă bântuită. În Scoția, tot ce e vechi și de origine scoțiană e bântuit. Dar chiar și podul?

Se știe că are un trecut tragic. În 1994, un bărbat de 34 de ani și-a aruncat de pe pod bebelușul, pe Eoghan, într-o zi senină, pe motiv că pruncul ar fi fost încarnarea lui Satana pe pământ. Bărbatul a încercat să se sinucidă de două ori: mai întâi a încercat să sară după copil, dar l-a oprit nevasta lui, după care și-a tăiat venele cu un cuțit. Bebelușul a murit a doua zi în spital. Bărbatul a fost găsit nevinovat pentru crimă pentru că doctorii au stabilit că nu era în deplinătatea facultăților mintale și a fost internat la spitalul de boli psihiatrice din South Lanarkshire.

Totuși, oricare ar fi faza cu sătucul Milton, se pare că nu oamenii sunt atât de mult în pericol, cât câinii, lucru care i-a adus zonei notorietate pe tot globul. Din 1950 încoace, de pe podul respectiv au sărit către o moarte sigură, de pe podul înalt de 15 metri, aproximativ cincizeci de câini. În aceeași perioadă, au sărit de pe pod alți șase sute de câini care, din fericire, au supraviețuit. Uneori, câinii au sărit, au supraviețuit, s-au întors sus și au sărit din nou.

Toți câinii care au sărit de pe podul ăsta sunt rase cu botul lung precum ciobănescul german sau scottish terrier. Toți câinii sar din același punct, între doi stâlpi de pe partea dreaptă a podului, chiar la capătul lui. Și trebuie să fie neapărat o zi senină ca să se întâmple asta. Nimeni nu poate explica de ce.

Cea mai răspândită teorie ar fi că mirosul e cel care îi atrage pe câini spre finalul fatal. Sub pod au adăpost multe veverițe, șoricei și nurci, iar acestea emit un miros foarte atrăgător pentru câini. S-a efectuat chiar și un test științific, în care zece pui de câine din rase cu botul lung au primit să miroasă mai multe arome și șaptezeci de procente dintre ei au fost înnebuniți după mirosul de nurcă. Deci teoria stă cumva în picioare. Nurcile au fost introduse în zonă prin 1950, când au început să sară câinii de pe pod, iar mirosul de nurcă se simte cel mai tare în zilele senine, când nu plouă.

Dar de ce podul Overtoun și nu toate celelalte poduri din Scoția sub care își fac culcuș nurcile? Și de ce sar câinii mereu din același loc?

Oare sunt animalele capabile de sinucidere? Psihologul canin David Sands a zis că nu e posibil. Deși există niște precedente istorice în regatul animal. Un articol din Daily Mail povestește că, în 2009, pe parcursul a trei zile, 28 de vaci s-au aruncat intenționat de pe o stâncă în Alpii elvețieni.

În documentarul The Cove, care a luat Oscarul în 2009, antrenorul de delfini Richard O’Barry povestește cum delfinuța Kathy s-a înecat intenționat în prezența lui. Există și o insectă, Acythosiphon Pisum, care explodează atunci când e atacată de buburuze, ca să protejeze alți membri ai coloniei. Și există mai multe articole despre câini care și-au pus singuri capăt vieții. Un articol din 1845 din Illustrated London Times povestește cum un câine s-a aruncat în apă și a refuzat să dea din lăbuțe ca să înoate, așteptând, în schimb, să se înece, cu capul scufundat sub apă.

Dr. Sands a mers la pod în 2005, împreună cu o echipă de filmare, ca să dirijeze o investigație. S-a așezat în locul de unde sar toți câinii și a zis: „Chiar și eu, ca om, simt că îmi iau simțurile foc atunci când stau aici…e un sentiment ciudat.”

Sands a eliminat alte explicații propuse. A zis că vederea nu e un factor, pentru că din perspectiva câinilor nu se vede dincolo de zid. A scos din ecuație și sunetul. O teorie susținea că o companie producătoare de submarine nucleare din apropiere ar emite o frecvență pe care o aud doar animalele. Dar experții în acustică au făcut niște teste și n-au depistat nimic neobișnuit.

„Localnicii au sentimente amestecate față de pod”, a zis Jenna. „Unii se tem să-și plimbe câinele pe el și îl evită total. Eu n-am mai vrut niciodată să mă întorc după experiența pe care am avut-o. Chiar ar trebui să-i pună un gard.”

Articol publicat inițial de VICE UK.