Săptămâna familiei tradiționale

Am întrebat mame din România cum discută cu copiii lor despre sex

Din fericire, multe femei au înțeles că e greșit dacă le spun copiilor că masturbarea te poate duce la nebunie.
mame,educatie sexuala la copii, sexul la copii mici
Fotografie via arhiva personală a subiectului

La 17 ani m-am dus singură la ginecolog pentru un control, după ce îmi începusem viața sexuală. Câteva minute mai târziu, aveam un bilet de trimitere la ecograf, cu diagnosticul „suspect de sarcină extrauterină”. Am plâns și m-am panicat o oră, cât a durat drumul de la un doctor la altul, iar când m-am întors la ginecolog am aflat că aveam, de fapt, un chist pe ovar.

Mi s-au servit așa, tranșant, niște realități despre care nu mai discutasem cu nimeni înainte. Ani mai târziu, i-am povestit mamei, ne-am întristat amândouă și, cu ocazia asta, am aflat că trecuse și ea prin diagnosticări similare. Mi-ar fi plăcut să am discuția asta cu mama atunci, nu cu aproape zece ani mai târziu.

Publicitate

În România, lipsa educației sexuale e văzută ca normalitate. Mai mult chiar, există politicieni care vor să-i bage la pușcărie pe profesorii care ar îndrăzni să le explice elevilor de ce nu există totuși berze care zboară cu copii în cioc.

Acum, revenind la povestea mea, eu sunt un caz fericit. La fel ca mulți alți tineri ai căror părinți au învățat din greșelile făcute de părinții lor și au ales să vorbească, deschis, despre sex cu copiii lor. Chiar și mai târziu.

Am stat de vorbă cu mai multe mame aflate în situația asta și le-am consemnat aici părerile. Bineînțeles, există și mulți români care, dimpotrivă, consideră că sexul trebuie să fie un subiect tabu. Voi publica discuțiile cu ei într-un articol viitor.

Acum, să încep cu mama mea.

Cristina Lăutaru (49 de ani), asistentă

1521211904606-Cristina-Lautaru-cu-mama-ei-1

Fotografie din arhiva personală

VICE: Care a fost prima discuție pe care ai avut-o cu părinții tăi despre viață sexuală, menstruație, naștere?
Cristina Lăutaru: Nu am avut niciodată o discuție concretă. Totul se discuta „pe ocolite". Despre menstruație am aflat când mi-a venit și am fost extrem de speriată. Atunci mi-a spus maică-mea despre ce e vorba.

În adolescență, de unde îți luai informațiile despre contracepție, boli cu transmitere sexuală și sex în general?
De la fetele mai mari, în general, cele „cu experiență", și nu erau informații de cea mai bună calitate.

Ce simți că ți-a lipsit pe partea asta de informații?
A lipsit totul. Informații exacte, bine explicate, spuse la timp, nu descoperite pe pielea ta.

Publicitate

Ce ți-ar fi plăcut să afli de la părinți și/sau de la școală și în ce moment?
Ar fi fost frumos să poți afla totul de la părinți, dar era o bariera prea mare, bariera pe care nici eu ca mamă nu am reușit să o depășesc. Din nefericire, epoca și societatea în care te dezvolți își pun amprenta asupra ta ca om.

Care au fost primele întrebări puse de mine sau de frate-miu legate de subiectul ăsta?
Tu m-ai întrebat: „Mami, eu când nu eram, unde eram?". Răspunsul meu a fost: „În cer!" Fratele tău m-a întrebat: „Când eu eram la tine în burtă și tu mâncai, nu îmi cădea mâncarea în cap?". M-ați mai întrebat: „Cine m-a pus la tine în burtă?”. Răspuns: tatăl tău. „Pe unde am ieșit?”. Răspuns: pe burtă și vă arătam cicatricea rămasă de la cezariana.

La ce vârstă crezi că ar trebui să fie introduse orele de educație sexuală la școală?
În acest moment cred că ar trebui discutat de foarte devreme, în funcție de personalitatea copilului. La școală, de la grădiniță sau din clasele primare, de către persoane foarte bine pregătite. Copiii au acces la internet de foarte devreme, iar în cazul ăsta pot să își ia informații eronate.

Mihaela Zaharia (41 de ani), psiholog, are o fată de 13 ani și un băiat de 11

1521212130841-Mihaela-Zaharia

VICE: În adolescenţă, de unde v-ați luat informațiile despre contracepție, boli cu transmitere sexuală și sex în general?
Mihaela Zaharia: Dintr-o carte pe care mi-o cumpărase mama şi din discuţiile cu colegii. Nu am vorbit niciodată în timpul copilăriei mele cu vreun adult despre astfel de lucruri. Mi-a lipsit o persoană reală care să-mi împărtășească părerile proprii şi căreia să îi pot cere sfaturi.

Publicitate

Ce v-ar fi plăcut să aflați de la părinți și/sau de la școală și în ce moment?
Mi-ar fi plăcut ca în liceu să existe mai multă deschidere faţă de asemenea subiecte. Dar nu se discuta nimic pe faţă, totul era tabu, tot ce se discuta era pe ascuns şi doar între copiii de aceeaşi vârstă.

Niciun părinte sau profesor nu a discutat cu noi deschis despre viaţa sexuală.

Care a fost prima întrebare pusă de copiii dumneavoastră legată de sex? Ce le-ați răspuns?
Nu ţin minte să fi existat o primă întrebare. Totul a fost de la sine. Noi nu ne-am ferit de ei să ne vadă dezbrăcaţi, aşa că ştiau foarte bine cum arată corpul uman şi care sunt diferenţele sexuale între bărbaţi şi femei şi între băieţei şi feţite. Deşi nu facem nudism, au avut şi ocazia să vadă alţi oameni dezbrăcaţi de acelaşi sex cu ei la duşurile de la o piscină din Austria. Fiindcă avem o căţeluşă, au văzut efectiv ce înseamnă menstruaţie de când fiica mea avea șapte ani şi fiul meu cinci ani. Aşadar, au avut informaţiile necesare despre subiect cu mult timp înainte de a avea nevoie de ele.

La ce vârstă credeți că ar trebui să fie introduse orele de educație sexuală la școală
Elemente de fiziologie a corpului uman ar putea fi introduse de la grădiniţă pentru că cei mici sunt curioşi cu privire la diferenţele dintre ei, mai ales copiii care nu au acasă fraţi de sex diferit. Pentru cei mai mari, aş fi tentată să spun de la liceu, dar răspunsul fiicei mele a fost „din clasa a V-a pentru că sunt prea multe fete care au copiii la vârste prea mici”.

Publicitate

Înclin să îi dau dreptate pentru că, după mine, obiectivul principal al educaţiei sexuale nu este acela de a şti cum să ne bucurăm de viaţa sexuală, ci de a preîntâmpina apariţia pe lume a copiilor nedoriţi.

Care credeți că e vârsta potrivită pentru începerea acestor discuții acasă?
Discuţiile pot începe atunci când copilul e curios şi pune întrebări, orice vârstă ar avea. Vor pune întrebări mai mult cei mici, cei mari vor pune întrebări doar dacă este deschisă calea de discuţii pe astfel de subiecte de când au fost mici. Dacă nu a existat, vor evita să pună întrebări chiar şi părintelui de acelaşi sex şi vor prefera să discute cu colegii de aceeaşi vârstă sau să caute informaţii pe internet.

Cum arată discuțiile de educație sexuală între dumneavoastră, partenerul de viață și copii acum?
Sexualitatea este un subiect care e mereu deschis între mine şi copii. De exemplu, cu ocazia acestui articol, i-am întrebat şi pe ei ce părere au. Cărţile despre sexualitate sunt mutate de vreo doi ani din sufragerie în camera fiicei mele.

Soţul meu contribuie la subiect cu o atitudine relaxată şi mult umor. Eu discut mai des cu fiica mea, discuţiile cele mai recente au fost despre faptul că menstruația femeii este conectată cu ciclul lunar, există femei care au ciclul pe Lună Plină şi femei care au ciclu pe Lună Nouă. Ultima discuţie a fost despre cupa menstruală pe care o folosesc eu de un an şi sunt foarte mulţumită de ea.

Publicitate

Arina Anghel (38 de ani), psihoterapeut, are doi băieți, de 17, respectiv 12 ani

1521212392097-Arina-Urian

Fotografie din arhiva personală a Arinei

VICE: Care a fost prima discuție pe care ați avut-o cu părinții despre viață sexuală, menstruație, naștere?
Arina Anghel: Despre sex am aflat singură, în clasa a doua, citind un manual de anatomie de a VIII-a, cu o prietenă. Eram crescută de bunici, mama fiind mai mult absentă, dar mesajul indirect pe care l-am primit de la ea a fost că sexualitatea este ceva firesc şi pozitiv.

În adolescență, de unde vă luați informațiile despre contracepție, boli cu transmitere sexuală și sex în general?
În adolescenţă, citeam revista Bravo, discutam cu prietenele şi am beneficiat de câteva ore de educaţie sexuală edificatoare, prin clasa a VIII-a.

Ce v-ar fi plăcut să aflați de la părinți și/sau de la școală și în ce moment?
De la părinţi mi-ar fi fost benefic să aflu că masturbarea este un contact firesc şi benefic cu propriul corp, nu un „obicei care poate duce la nebunie" (cum îmi spunea bunica mea), iar de la şcoală mi-ar fi plăcut să fi primit mai multe ore de educaţie sexuală, deşi cele de care am avut parte au acoperit destul de mult din detaliile actului sexual şi din prevenţie. Țin minte că ne-a arătat şi explicat inclusiv diafragma şi prezervativul feminin.

Care a fost prima întrebare pusă de copiii dumneavoastră legată de sex/sexualitate?
Prima oară m-a întrebat băiatul cel mic dacă pe fete le doare dacă sunt atinse la „păsărică". Era la grădiniţă.

Publicitate

La ce vârstă credeți că ar trebui să fie introduse orele de educație sexuală la școală?
Din clasa a II-a, a III-a. Pentru că au atâta acces la informaţie acum, încât, din clasa a II-a ajung chiar să vizualizeze materiale pornografice, în căutare de răspunsuri. Şi vorbesc despre cazuri reale, din colectivele de copiii ale băieţilor mei. Acasă, discuţiile despre sexualitate e important să înceapă de cât mai devreme, de la 0 la 3 ani se fac în sensul de a numi anatomic organele, inclusiv: penis, vulvă, zonă genitală, a-l ghida să facă diferenţele între genuri.

Apoi, de la 3 la 5 ani vom învăţa copilul că aceste părţi intime sunt doar ale lui şi nu trebuie să-i lase pe alţii (străini) să-l atingă. E important să încurajăm copilul să ne întrebe şi să ne împărtăşească tot ceea ce îi stârneşte curiozitatea sau interesul. De la 5 la 8 ani, e perioada în care vom introduce detalii anatomice despre contactul sexual, precum şi noţiuni despre apariţia copilului prin actul sexual.

Cum arată discuțiile de educație sexuală între dumneavoastră și copii acum?
Băieţii mei sunt mari şi comunicăm absolut orice le stârneşte întrebări: ultimele curiozităţi ale celui mic (12 ani) au fost legate de termeni populari, despre sexul oral făcut bărbaţilor şi despre cum e pentru o femeie să facă asta, dacă îi place şi ei.

Alina Afle (33 de ani), formator, are un copil de trei ani jumate

1521212905100-alina-afle-BUN

Fotografie din arhiva Alinei

VICE: Care a fost prima discuție pe care ai avut-o cu părinții tăi despre sexualitate?
Alina Afle: Îmi aduc aminte doar de menstră, că mi-a zis maica-mea înainte cu puțin timp să-mi vină și nu cred ca înțelesesem pentru că am avut un șoc și plângeam încontinuu. Apoi, adolescentă fiind, îmi spunea să nu fac greșeala ei să mă mărit virgină, ci să experimentez.

Publicitate

În adolescență, de unde ți-ai luat informațiile astea?
De pe la 13 ani, profa de engleză cu care făceam meditații îmi făcea educația sexuală. La un moment dat mi-a împărtășit cum partenerul ei a luat lăței de pe o pătura din tren. Văzându-mi nedumerirea, a început să-mi povestească despre boli cu transmitere sexuală.

Ce simți că ți-a lipsit pe parte asta de acces la informație?
Cadrul formal, școala care să mă informeze și educe și pe partea asta. Oricând, școala și părinții să mă fi ajutat să fiu ok cu corpul meu.

Când mi-au dat sânii, mergeam cocoșată pentru că-mi era rușine. Si acum stau cocoșată.

La ce vârstă crezi că ar trebui să fie introduse orele de educație sexuală la școală?
La orice vârstă. Pentru că avem cele mai multe gravide minore din Uniunea Europeană, pentru că nimănui nu trebuie să-i fie rușine cu propriul corp, pentru că alte studii au arătat că interesul pentru sex sau începerea vieții sexuale e mai târziu, atunci când nu este tabu și se vorbește deschis cu un copil.

Cum arată discuțiile despre educație sexuală între tine și fiul tău acum?
Suntem în etapa de termeni și identificarea părților intime. Mă scoate din minți folosirea termenilor precum „cocoșel”, „păsărică” etc. Haideți să scăpăm de stigma termenilor știintifici precum: „penis”, „vulvă”, „vagin”, „clitoris”, „testicule”. O mașină a fost trimisă-n spațiu și noi încă avem adulți care nu știu cum funcționează propriile aparate reproductive.

Publicitate

Alexandra Pintea Varnava (37 de ani), coordonator PR, are un băiat de 8 ani

1521212765836-alexandra-pintea

VICE: În adolescență, de unde vă luați informațiile despre contracepție, boli cu transmitere sexuală și sex în general?
Alexandra Varnava: Discuțiile cu colegele de clasă, prietene. Privind în urmă, nu înțeleg de ce ai mei s-au ferit să discute clar cu mine și cu sora mea despre asta, pentru că par a fi oameni foarte deschiși. Am crescut crezând că e greșit să vrei să faci sex – îmi amintesc niște dialoguri pe care le-am avut cu tata, care era de părere că sexul se face doar în căsnicie și că nu e cazul să discutăm prea mult pentru că oricum mai am până să mă căsătoresc.

În adolescență ar fi fost fain să aud că e perfect normal să vrei și să-ți dorești să faci sex, să nu mă tem de faptul că „băieții vor doar asta”. La școală, la fel, în anii ‘90 ăsta era subiect tabu.

Care a fost prima întrebare pusă de băiatul dumneavoastră legată de sex/sexualitate?
Cred că avea patru sau cinci ani. M-a întrebat cum a venit el pe lume și i-am răspuns simplificat: din penisul tatălui ies semințe care se prind în burta mamei, de un ovul. Nu a întrebat mai departe. Și am mai avut o discuție când a început să fie interesat de penisul lui și se distra când îl atingea și creștea. I-am spus că e perfect normal, dar că asta e o chestie ce se face în intimitate și nu în public. A înțeles, așa că următorul pas a fost să mă roage să ies din cameră.

Publicitate

La ce vârstă credeți că ar trebui să fie introduse orele de educație sexuală la școală și acasă?
De mici, de la grădiniță, de când ne întreabă. Primii pași ar trebui să fie cei privind denumirea organelor sexuale. Să renunțăm la a le numi „cocoșel” și „puțulică”. Copiii trebuie să știe ce sunt aceste organe, la ce folosesc, fără rușine, trebuie să știe că nimeni nu are voie să-i atingă fără permisiune.

Simona Saiu Voicu (38 de ani), actriță, are o fată de 8 ani și un băiat de 3 ani

1521212724553-Simona-Saiu-Voicu

Fotografie din arhiva Simonei

VICE: De unde v-ați luat informațiile despre contracepție, boli cu transmitere sexuală și sex în general?
Simona Voicu: Făceam puzzle de informații cu prietenele. Era o revistă și o fundație a lui George Mihăiță, apăruseră niște emisiuni și puneam lucrurile cap la cap. Uneori era o imagine clară, alteori nu. Mi-au lipsit explicațiile clare. Faptul că sexul poate fi o expresie a iubirii, nu ceva rău.

Ce v-ar fi plăcut să aflați de la părinți și/sau de la școală și în ce moment?
De la părinți despre organe sexuale, când apar pilozitățile, că aceste modificări nu sunt jenante, ci ceva normal. Probabil aș fi vrut în clasa a șaptea. Acum cred că e nevoie mai devreme. Fetița mea deja mă întreabă și încerc să îi răspund.

Care a fost prima întrebare pusă de fata dumneavoastră legată de sexualitate?
La 6 ani, dacă îți crește „păr la păsărică”. I-am răspuns că da, nu știu când va fi asta, e ceva normal, nu e nici de strigat în piața publică, dar nici jenant, e absolut normal. I-am spus de epilat.

La ce vârstă credeți că ar trebui să fie introduse orele de educație sexuală la școală?
Din clasa a treia sau a patra! Pentru că întotdeauna este tentant să facem un lucru dacă el e secret, încercăm să îl descoperim, așa facem mai multe greșeli. Știința ne ajută. Eliminăm secretele, luăm decizii mai bune. Ne putem proteja de violatori, pedofili etc. Acasă, eu mă gândeam că vârsta potrivită ar fi pe la 9-10 ani, dar la noi au apărut deja discuțiile astea.