Film

De ce Mama Dragonilor nu este eroul din Game of Thrones

În ciuda tensiunilor din sezonul şapte, episodul „Beyond the Wall" a clarificat că Daenerys nu va cuceri Westeros.
25.8.17

Avertisment: Articolul conţine spoilere.

Timp de şapte sezoane, Daenerys Targaryen a fost preferata publicului în Game of Thrones. A trecut peste moarte, deşerturi, războaie, viol şi inimă albastră în misiunea ei de a distruge practicile opresive precum sclavia, jaful şi crima ca sport. Dany a fost steaua şi luna vieţii noastre şi personajul ei e adus adesea în discuţie ca dovadă că Game of Thrones e un serial despre femei puternice care au scopul de a distruge patriarhatul. Dar episodul de duminică ne-a cam retezat entuziasmul în legătură cu perspectiva că ea va deveni stăpâna ţinutului Westeros.

Publicitate

Până acum au existat indicii care susţineau teoria mai multor spectatori, cum că Game of Thrones ar fi povestea lui Daenerys şi că destinul ei ar fi să salveze lumea de bărbaţii malefici şi de forţele supranaturale. Dar ca să înţelegem cum s-a schimbat rolul ei sau cum l-am înţeles noi greşit, trebuie să înţelegem cum se încadrează Mama Dragonilor într-un univers care e mai mare decât se aştepta.

Să începem cu posibila relaţie a lui Dany cu legenda lui Azor Ahai, un personaj important în mitologia Lordului Luminii. Acum mii de ani, Azor Ahai a făcut sabia Lightbringer, care, conform preotesei roşii Melisandra, a fost folosită pentru înfrângerea „Marelui Celălalt" (zeul rece şi rău care e duşmanul Zeului Roşu). Dar Azor Ahai a plătit un preţ scump pentru a elibera adevăratele puteri ale sabiei: a trebuit să înfigă sabia în inima soţiei sale, Nissa, ca sacrificiu. Profeţia Melisandrei spune că Azor Ahai va renaşte în sare şi fum după o vară lungă, „ca prinţul promis", cu o sabie de flăcări cu care va învinge din nou duşmanul.

Citeşte şi: Cele mai bune filme și seriale pe care le-am văzut până acum în 2017

La începutul acestui sezon, am aflat din prima că e posibil ca profeţia lui Azor Ahai să fi fost tradusă greşit. „Doar prinţul promis poate aduce zorile", îi spune Melisandra lui Daenerys, la care aceasta răspunde: „Mă tem că eu nu sunt un prinţ." Consiliera ei, Missandei, se repede s-o întrerupă: „Măria ta, îmi cer iertare, dar traducerea voastră nu e tocmai corectă. Acest substantiv nu are gen în limba valyriană, aşa că ar putea fi vorba de un prinţ sau de o prinţesă." În carte, Maester Aemon îi spune ceva similar lui Sam Tarly: că traducerea e greşită şi că dragonii nu au sex feminin sau masculin.

Şi, deşi fanii care au citit cărţile au suspectat dintotdeauna că profeţia lui Azor Ahai era despre Jon şi nu despre Dany, ultimul episod a confirmat asta. Nu doar că războiul împotriva Celorlalţi îi va consuma resursele (a pierdut deja un dragon), dar îi va uni povestea cu cea a lui Jon. Şi, în ciuda statutului regal al lui Jon, sunt mici şanse ca Dany să cucerească Westeros dacă te gândeşti că i s-a furat armata şi povestea şi era cât pe ce să fie asasinată în ultimul episod.

Publicitate

Într-o conversaţie insuportabilă cu Tyrion, îi vorbeşte de rău pe „eroi" pe motiv că fac ele mai stupide şi curajoase lucruri - exact genul de lucruri pe care le-a făcut şi ea cu două episoade în urmă, când şi-a ignorat sfatul consilierilor şi a atacat armata Lannisterilor sau când a intrat în luptă cu vrăjitorii din Qarth. Apoi, refuză să admită că s-a întâmplat să-şi piardă cumpătul, deşi am asistat cu toţii la faza din sezonul doi, când îşi umflă pieptul cu mândrie după replica lui Xaro Xhoan Daxos: „Doar e Mama Dragonilor. Te-ai aştepta să nu scoată flăcări pe nas când îşi vede oamenii înfometaţi?"

Citeşte şi: Am vorbit cu Channing Tatum despre „Comrade Detective", cel mai ciudat serial al anului 2017

Şi poate cel mai nasol e că Dany evită toate întrebările lui Tyrion despre planurile ei de a doborî sistemul şi îi tot repetă: „Vom discuta despre asta după ce am coroana pe cap." Asta mi s-a părut cea mai cruntă trădare a personajului ei. De ce ar refuza Dany să discute cu unul dintre cei mai puternici lideri dintr-o casă respectată, despre posibilitatea de distrugere a clasei conducătoare actuale din Westeros, după ce a dus atâtea lupte de succes pentru o societate mai egalitaristă cu ajutorul consilierilor locali şi străini?

Cum ne-au dovedit şi în trecut, scenariştii serialului se grăbesc să ne arate părţile proaste ale lui Daenerys, ca să ne simţim mai puţin nasol când se va dezvălui că Jon e adevăratul moştenitor al tronului, deşi Dany e cea mai mare din familia Targaryen, care a şi adus dragonii înapoi pe lume după o sută de ani de extincţie. Deşi Emilia Clarke joacă emoţiile admirabil, pare ciudat că-i spune lui Jon că pierderea unui dragon, unul dintre copiii ei, a fost un sacrificiu necesar ca să îşi dea seama că el avusese dreptate. Când Jon o numeşte regina lui, ea îi spune „sper că merit acest titlu" - şi deşi e un moment de vulnerabilitate forţată ca să ne crească enuziasmul pentru când vor face sex, pare o replică total nepotrivită pentru personajul ei, care ar oferi la un asemenea legământ de loialitate fie o promisiune pentru un viitor mai bun, fie o premoniţie întunecată.

Cei doi eroi preferaţi ai noştri formează un pact de colaborare: Jon o acceptă pe Dany ca regină deasupra tuturor regilor din Westeros, inclusiv deasupra lui, iar Dany îi promite să-l ajute să învingă Armata Morţilor Vii. Dar chiar dacă pare că Jon e cel care îngenunchează, Dany e cea care îşi compromite atât războiul, cât şi propria poveste.