Am citit manualul de Sport ca să văd de ce nu mai e nicio speranță pentru școala românească

Acum mai bine de o lună, de la ministerul Educației a venit vestea că elevii de clasa a V-a vor avea, din toamnă, un manual pentru Educație Fizică și Sport. Bine, toată lumea a râs câteva zile pe seamna ministrului Liviu Pop. Nici măcar premierul Tudose nu s-a putut abține să nu spună ceva, cum ar fi vorbele de duh cu „manualul de colorat la sport", dacă va livra toate celelalte manuale până la începutul noului an școlar.

Însă ministrul a demonstrat că e cu adevărat dedicat ideilor răsărite în noaptea minții, așa că viitorii elevi de clasa a V-a vor fi primii care vor învăța, din 12 septembrie, cum să se târască, ce emoții să aibă în sport, dar și în ce poziții pot sta, când se odihnesc. Partea și mai tristă? Toți elevii ar trebui să predea la sfârșitul anului un portofoliu cu exerciții scrise, după cum recomandă manualul.

Am făcut blesteme cu cele mai puternice vrăjitoare din România

Pentru că am trecut prin clasa a V-a pe vremea când se nășteau copiii de-acum, mi-am zis să văd și eu ce a făcut greșit întreaga mea generație la ora de Sport și pe ce se mai aruncă banii publici în România.

Laur și Laura sunt, poate, cele mai groaznice mascote din învățământ. Ca să înțelegi și tu de ce manualul ăsta este noaptea minții, trebuie doar să spun că Laura este un fluturaș de badminton, cu balerini roz în picioare și o panglică pentru gimnastică artistică, iar Laur este o minge de fotbal cu o coroană de lauri în cap, pe care ar fi câștigat-o la prima Olimpiadă din Grecia Antică. Adică știi și tu, cele mai populare sporturi erau badminton și fotbal la primele jocuri olimpice.

Nici nu vreau să intru în toate stereotipurile reprezentate de mascotele astea, cum ar fi că ăla încununat cu lauri este masculul, în vreme ce femela sa este ușoară ca un fluture de badminton și împopoțonată cu o panglică roz, pentru că singura disciplină de care este capabilă este gimnastică artistică. Ce pot să spun, creativitate la maxim din partea editurii, care probabil a dat de copywriterii ăia străluciți din spatele panoului publicitar cu „fard pugilista" de la Roaba de promoții.

Singurul lucru bun legat de aceste două mascote este că te învață cum să nu ajungi un cocoșat și cum să te freci cu săpun după ora de sport.

Acum, ce să zic, mult noroc pentru cei care vor să găsească un loc în care să se frece cu săpun, pentru că liceul meu nu avea nici măcar o chiuvetă amărâtă în sala de sport, după ce cineva transformase dușurile în vestiar pentru băieți. Presupun că existența unei chiuvete este chiar mai improbabilă la școala generală din Dobroslovești.

În fiecare an, televiziunile te bombardează negreșit cu știri despre toate școlile care funcționează fără autorizație, fără apă curentă și cu toalete în fundul curții, în timp ce elevii învață de pe manuale trecute prin o sută de mâini. Situația este aceeași în fiecare an, iar problemele există și cu manualele livrate uneori prin luna octombrie sau noiembrie, că se mai întâmplă chestii de astea în România.

Aparent, marea binecuvântare a dat doar peste manualele de Educație Fizică. Cele 70 000 de bucăți au fost deja tipărite și vor ajunge pe 12 septembrie pe băncile elevilor de clasa a V-a, nu cumva să rateze prima lecție. Între timp, manualele de Fizică mai pot aștepta puțin, că nu-ți trebuie maculatură ca să înveți despre gravitația lui Newton.

Dincolo de aceste detalii de livrare, manualul ăsta este mai degrabă unul pentru profesori, decât pentru elevi de clasa a V-a. Editorii s-au gândit să umple 124 de pagini cu ilustrații, în speranța că vor distrage atenția de la limbajul de lemn și de la toți termenii extratereștri, precum „instrumente și tehnici de determinare a indicatorilor morfologici și funcționali", adică cum să te cântărești și să-ți măsori înălțimea, sau „complexe de influențare selectivă a aparatului motor". Cu siguranță ăsta e cel mai potrivit limbaj pentru un copil de clasa a V-a.

Și ca să nu crezi că limbajul de lemn e singura problemă a acestui manual. Toți copiii de unșpe ani din țara asta vor învăța d-acum să se târască în poziția corectă și cum stă treaba cu respiratul, în cazul în care nu s-au prins până la vârsta asta că trebuie să expire după ce au inspirat aer. Mai sunt și exercițiile geniale de respirație, care implică să-ți bagi nasul într-o floare până ce se trezesc toate alergiile sau să sufli cu paiul într-o sticlă de apă. Nu știu ce realizezei dacă faci asta, dar astea-s întrebări pentru Liviu Pop.

După ce am citit manualul ăsta m-am simțit prost pentru toți elevii care vor trebui să-l ia cât de cât în serios. Da, internetul a râs la treaba cu târârea, dar sunt zeci de pagini de chestii similare pe care nu le-ai trata serios nici dacă ar fi în Biblie. Trebuie să amintesc și de deprinderile de manipulare. Dacă nu știi ce sunt alea, atunci rușine, că ai aruncat o minge în viața ta și nu ai știut că o manipulezi.

Manualul ăsta va face mai nasoală și viața profesorilor de Educație Fizică, care urmează să fie convocați pe la inspectoratele județene pentru a învăța cum să predea, deși au făcut asta în ultimii 20 de ani din viața lor fără niciun manual.

Până acum credeam că viața e ușoară pentru profesorii de Educație Fizică. Adică aleargă niște elevi speriați și trebuie să acorde primul ajutor când unul leșină. În liceu, profesoara mea țipa la mine că o să fac „curul cât o barniță", dacă nu-mi sparg încheietura într-o minge de volei și le trimitea în misiune pe colegele mele pentru a-i plăti facturile la gunoi sau gaz. Acum, biata Tincuța va trebui să trebui să facă o vizită la inspectorat pentru a învăța cum să-și facă treaba, deși nu și-a schimbat meseria în ultimii 30 de ani.

Să nu uit că oamenii ăștia vor avea de corectat portofolii cu exerciții scrise la Educație Fizică despre tipurile de mers, cum arată o deprindere motrică de manipulare și care e definiția părții dorsale. Tobă de carte!

În fiecare an ne amuzăm de toate perlele unor puștani abia majori la Bacalaureat, dar eu propun ca manualul de Educație Fizică pentru clasa a V-a să devină o colecție permanentă de perle și prostie pentru întreaga Românie.

Am selectat câteva tâmpenii incluse în acest manual, dincolo de lecția pentru târâre devenită celebră în ultima săptămână. Eu zic că prostia începe de la „prin alergare poți să te deplasezi mai rapid", „unul dintre cele mai utilizate procedee e târârea pe genunchi și coate", „aruncarea la coș reprezintă elementul cel mai important al jocului de baschet", „mersul e modalitatea de bază pentru deplasarea omului", „prin escaladare te poți urca pe un obstacol mai înalt și să treci pe partea cealaltă", „complexele de exerciții pentru dezvoltate fizică armonioasă sunt întâlnite în lecția de educație fizică și sport sub denumirea de complexe de influențare selectivă a aparatului motor". Mari adevăruri!

Mai trebuie să spun ceva și despre toate căsuțele „știați că" în care primești informații despre kalos kai agatos, despre părintele Educației Fizice din România, precum și toate citatele alese la beție din Tudor Arghezi, Aristotel și Juvenal.

Există și chestii folositoare, dar încap într-un flyer. Și vocea lui Cristian Țopescu, folosită pentru varianta audio a manualului de Educație Fizică. Dar asta e relevant pentru mine, că elevilor de 11 ani sigur nu le pasă de el.

Știu că am aruncat până acum cu noroi în acest manual, dar probabil că ar avea o oarecare utilitate. Teoretică. Nu cred că există nevoie de un manual ca să înveți cum să respiri corect. cum se face adunarea pe un rând sau două rânduri sau ce este aia o coloană. Dar măcar cineva le spune că nu ar trebui să poarte ghiozdanul pe un umăr, că se vor trezi într-o bună zi cu o coloană șarpe. Sigur va funcționa.

Altfel, cred că și puștanii se prind că un semn al unei jegului este mirosul urât și mersul se face întotdeauna cu un picior pe sol. Nu are nimeni nevoie de 124 de pagini de maculatură și de o nouă greutate în cârcă, în ghiozdanul care ar trebui purtat pe ambii umeri. Însă, ca în multe alte cazuri, e destul de evident că manualul n-a fost despre și pentru educație.