ROMÂNIA ÎN SEVRAJ

Toate întrebările pe care ai vrut să i le pui unui polițist antidrog din România

Am o veste proastă și una bună: poți fi arestat pentru un cui, dar puțini polițiști fac asta.
7.11.18
Mâinile unui polițist care pipăie iarba.
Fotografie via contul de Facebook al Poliției Române

Cum arată o zi din viața unui polițist de la antidrog? Cu ce se ocupă el, dacă în cluburi se bagă la greu piluri și cocaină și Ferentari pare o piață deschisă de consum și trafic de heroină? Ca să răspund la întrebările astea și la multe altele am ieșit la o cafea cu un polițist cu o experiență de vreo zece ani în lupta antidrog din România. Răspunsurile lui m-au surprins plăcut. Mă rog, unele. Sincer, nu mă așteptam de la un gabor la atâta deschidere la minte, chiar și într-un interviu sub anonimat (din motive evidente: șefii l-ar zbura din funcție cam de pe la răspunsul la a șasea întrebare).

Publicitate

Mi-a povestit, printre altele, cum e munca sub acoperire și ce riscuri implică ea: ca atunci când nu-și pot dezvălui identitatea și și-o iau de la jandarmi.

Apoi am făcut mișto împreună de clipurile de prevenire ale colegilor săi de la Agenția Națională Antidrog și am vorbit despre mesajele pasiv-agresivo-glumețe ale Poliției Române cu rol de bau-bau pentru tinerii care merg la Electric Castel. Concluzia lui: „E băgare în seamă aiurea. Cine face alea nu înțelege realitatea străzii, nu înțelege fenomenul. Îl știe doar din cărți sau de la televizor.”

Dar nu te bucura prea tare, gândirea lui nu e chiar un trend printre polițiștii români.

VICE: Ce pățesc dacă am un cui cu canabis la mine, pe stradă, și tu mă prinzi?
Polițist antidrog: Chiar dacă aș avea indicii că ai putea avea un cui la tine, nu te-aș opri să te verific. Polițiștii sunt împărțiți în două tabere: cei care s-ar băga la un cui și cei care nu s-ar băga. Cred că e diferență de concepție, unii consideră că nu e treabă de poliție să prinzi pe unul cu un cui, adică nu de asta ești gabor, să iei pe unul cu un cui, în 2018. Dar unii pur și simplu se prevalează de faptul dacă legea interzice, el doar aplică legea.

Să zicem că mă controlezi pentru altceva și găsești la mine niște iarbă. Câte grame trebuie să am ca să îmi faci dosar?
Înainte de dosar se face un proces verbal de depistare a substanțe, care se trimite la DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Crimă Organizată și Terorism) și un procuror dă o ordonanță către laborator. După aia este trimis plicul la laborator. Tot procesul ăsta durează trei luni, șase luni, un an, doi ani. După rezultatul de la laborator trebuie să aștept ordonanță de la procuror în care se dispun diverse măsuri, fie că e vorba, de exemplu, de obținerea fișei de cazier a celui în cauză și alte investigații.

Publicitate

Dar la laborator efectiv, cât durează?
Cam trei luni. Acum există un singur laborator în toată țara, în București. Dar există și posibilitatea prioritizării, în funcție de gravitatea cazului. Dar să știi că uneori e bine că durează mult.

De ce?
E bine pentru tine, pe care te-am prins cu iarbă, pentru că nu se mai poate lua o măsură care să te afecteze foarte tare. Pentru că nu mai putem vorbi de un pericol social foarte grav dacă tu, în timpul ăsta de un an de când a fost constatarea și până se dispune măsura, se poate vedea că muncești, că urmezi cursurile unei școli, că ești un cetățean care nu prezintă un pericol social.

Ok, asta în cazul meu, dar în cazul dealerilor de heroină, să zicem? Tot bine este?
În general, foarte rar să fie un dealer de heroină de care Poliția să nu știe. Și atunci nu îl iei din greșeală, adică oportunist, de pe stradă. Bine, vorbesc de dealeri serioși. Ca paranteză, de pe stradă te poate lua oricine, Jandarmeria, fie în uniformă sau civil, Poliția de la Ordine Publică, Poliția Rutieră, și foarte rar, polițiști de la antidrog.

Nu ăsta e jobul tău, practic. Dar atunci cum vezi atitudinea Poliției Române, de exemplu mesajele semi-amenințătoare, semi-glumețe, de pe Facebook, către tinerii de la Electric Castle?
E băgare în seamă aiurea. Cine face alea nu înțelege realitatea străzii, nu înțelege fenomenul. Îl știe doar din cărți sau de la televizor.

Mai sunt polițiști de la antidrog care gândesc ca tine, e gândirea asta un trend printre voi?
Mai sunt, sigur. Suntem împărțiți, însă, nu toți gândim la fel. Depinde și de unde suntem.

Ce pățesc în provincie dacă mă prinde poliția cu un cui la mine?

Procesul e același, până vine rezultatul de la laborator. După care procurorul dispune, de obicei, o măsură mult mai aspră decât în București, care poate să culmineze chiar cu trimiterea în judecată, adică poți chiar să ajungi în fața unei instanțe.

Publicitate

Și judecătorii cum sunt, față de cei din Capitală?
Sunt mai aspri ca în București, vezi Danileț. Am văzut că el a postat ceva pe Facebook, eu credeam că înțelege cum stau lucrurile. Dar se pare că de acolo de sus, de la tribuna de judecător, lucrurile par să se vadă doar în alb și negru.

Dar dacă găsești legale la unul pe stradă, ce se întâmpla mai departe?
Orice substanță găsesc, fac un proces verbal și ea ajunge la laborator. Laboratorul îmi zice dacă e interzisă sau nu. Adică dacă se află pe una dintre anexele legii 143, cea cu substanțe interzise. Sau dacă este o substanță care nu este interzisă în România, dar EMCDDA (European Monitoring Centre for Drugs and Drug Addiction) a transmis o avertizare privind faptul că substanța este periculoasă pentru sănătate.

Dar noi, la laboratorul din România, chiar dacă nu e pe listă și nici nu există o avertizare de la EMCDDA, nu putem să zicem clar asta face rău și voi să luați măsuri împotriva celor care o fabrică sau trafichează?
Nu, nu poți să faci treaba asta. Pentru că substanța aia poate să fie de la sare de baie și până la otravă de șoareci.

Păi asta zic, adică nu ai pârghii să îl pedepsești pe cel care vinde unor oameni ceai amestecat cu detergent, cu titlul de drog?
Nu. De asta sunt legalele cele mai nașpa. Când au intrat legalele în România, multe organizații au văzut că a scăzut consumul de heroină și, în ghilimele, ele au fost într-un fel „bine primite”, în sensul că consumatorul de legale nu mai era atât de dependent de un dealer, ca la heroină. Și-o putea cumpăra de la magazin și la niște prețuri mult mai mici decât heroina.

Publicitate

Dar chiar și acum, când nu mai sunt așa-zis „legale”, ele se vând mai ușor decât heroina, pentru că vouă vă lipsesc instrumentele să opriți traficul?
Da. Și sunt foarte mulți traficanți de heroină care au început să vândă legale pentru că nu mai există presiunea legii. Una era să riști să iei șase ani pentru trafic de heroină și alta e să nu pățești nimic când vinzi legale, pentru că ele nu se află pe lista de substanțe interzise.

Ok, dar lista asta nu se poate updata?
Lista tot timpul se updatează, dar în România poate să dureze între trei luni și doi ani să fie adăugată o nouă substanță pe lista de interzise, iar în timpul ăsta, substanța aia, chiar dacă i se schimbă o singură moleculă, o face să fie din nou nouă. Și atunci o luăm de la capăt. De obicei nu se propune din România, se merge numai pe recomandările EMCDDA. Și o recomandare de asta, să prindă formă, să intre substanța aia pe lista noastră națională, durează mult, pentru că implică o completare a legii, care trebuie să treacă prin mai multe ministere să obțină avizele respective, ca orice demers de genul ăsta. Și durează mult.

Cum se traduce asta în munca ta? Mai ai tu vreun interes să te ocupi de dealerii de legale, știind cât de greu să ai un rezultat?
Nu că e greu să ai un rezultat, pur și simplu NU ai niciun rezultat. E ca și cum tu, fiind jurnalistă, scrii despre oamenii care aruncă hârtii pe stradă. Să fie clar, vorbim acum de legale care nu se află pe lista de substanțe interzise. Dar sunt sute de substanțe pe lista asta. Pe ăștia nu îi lăsăm în pace.

keep calm and smoke

Foto de Eli Driu. Un îndemn pe o ușă din centrul Bucureștiului, undeva la Romană.

„Faza asta e o tâmpenie, cu canabis ca poartă spre heroină.”

Pe ăștia cu iarbă îi lași în pace, la fel pe ăștia cu legale noi, care nu sunt pe listă. Zi-mi în ce constă munca ta, în câteva cuvinte.
Să nu se înțeleagă că dacă vinzi canabis nu e o problemă. Contează cât de mult vinzi ca să intri în atenția mea. De exemplu, dacă am o informație că ai o plantație sau că aduci două kile din Spania, o să intri în atenția noastră.

Ce părere ai despre decriminalizarea posesiei de iarbă pentru consum?
Cred că ar descărca foarte mult sistemul de justiție în ceea ce privește domeniul ăsta, adică Poliția și Parchetul. Sunt sute de dosare pe an, poate chiar mii în toată țara, privind deținerea de droguri în vederea consumului. Adică puști luați din parc, de la concerte, consumatori de heroină cu câte o bilă sau cu câte una-două pastile.

Publicitate

Adică multe resurse pentru mai nimic, resurse care ar putea fi folosite acolo unde contează.
Da, cum ar fi în dosarele de trafic internațional, sau în cele care privesc laboratoare și plantații, sau trafic intern, dar cu cantități mari și cu răspândire națională.

Cum lucrați cu Agenția Națională Antidrog (ANA), care sunt sunt colegi cu voi?
Noi nu lucrăm cu ANA. Ar trebui să fie pe prevenire și tratament, și pe partea de politici publice privind prevenirea consumului de droguri. Singurele situații în care colaborăm direct sunt cele în care avem activități de testare antidrog în trafic împreună cu Poliția Rutieră. Sau atunci când râdem de campaniile lor anti-drog.

Te referi la faptul că în multe clipuri video reiese că dacă tragi un fum azi, mâine sigur îți bagi heroină în venă?
Da, faza asta e o tâmpenie, cu canabis ca poartă spre heroină. E ca și cum ai lega consumul de cașcaval de rata divorțurilor. Adică, da, s-ar putea ca unii care divorțează să consume mult cașcaval, dar asta nu înseamnă că d-aia au divorțat.

Dar, în loc să râdeți, nu mai bine le explicați, că voi știți realitatea străzii, cum ar trebui să fie aceste campanii?
Pe noi, cei din teren, nu ne întreabă nimeni.

Cât de des faceți razii în cluburi în căutare de droguri? Pentru că sunt unele cluburi în care se știe că se consumă droguri de mare risc.
Da, în cluburi a început să se consume mult cocaină, amfetamine, MDMA. Dar nu se fac razii. Asta cu razie e legendă. Nu există razie antidrog.



De ce?
Pentru că există mai multe rațiuni, atât operative, cât și sociale, pentru care nu facem. În general, oamenii se duc în club să se distreze, majoritatea nu sunt consumatori și nu au niciun chef să fie controlați de Poliție sau să simtă Polița în zonă. Iar din rațiuni operative, în primul rând că ne interesează să probăm infracțiunea de trafic, adică de vânzare, și este puțin mai complicat să o faci. Iar în cazul în care salți discret din club dealerul care vinde, adică îl tragi la baie sau îl scoți afară ușor, nu e o mare realizare, că îi poți reține doar infracțiunea de deținere în vederea consumului, și nu infracțiunea de trafic.

Ok, dar legea interzice tolerarea consumului în spațiul tău. Câți astfel de patroni sau organizatori ați sancționat voi pentru tolerare, în ultimii ani?
Tolerarea este o faptă penală, dar care trebuie să fie probată.

Publicitate

Păi și dacă l-a luat ambulanța din clubul ăla, nu e clar că acolo a consumat, deci patronul a tolerat consumul?
Nu, pentru că trebuie probat că patronul a știut. Ceea ce este aproape imposibil.

După imaginile cu tipa care trăgea un praf la un club din Mamaia, Poliția a anunțat că o caută. Știi ceva, a găsit-o?
(Râde) Nu știu dacă au prins-o sau nu. Și dacă ar fi prins-o, căutarea și prinderea ei înseamnă un consum de resurse inutil, pentru că nu poți să probezi niciun fel de infracțiune. Ca să probezi că ea consuma droguri ar fi trebuit să ai o declarație prin care ea recunoaște treaba asta și niște martori.

Sunt câteva zone unde se cumpără și se consumă heroină aproape la vedere. Cât de des le vizitați?
În general, ele sunt vizitate mai des de Jandarmerie și Poliția de la Ordine Publică, unde de obicei celor prinși li se reține infracțiunea de deținere în vederea consumului, deoarece au la ei una, două, până la zece bile. Brigada Antidrog vizitează zonele astea doar când au un dosar unde există suficiente elemente de probă și o fac foarte scurt și rapid, doar pentru percheziții. Adică de genul intrăm la 6 dimineața, am spart ușile, iar la 6.30 am plecat.

Ce se întâmplă cu drogurile pe care le capturați? Chiar le distrugeți pe toate?
(Râde) Da, legal, ele se distrug. Nu am participat niciodată, există o comisie care se ocupă de asta.

Ai informatori în rândul consumatorilor și traficanților de droguri? E cum vedem noi în filme?
Da, toți polițiștii care fac poliție judiciară, indiferent că e vorba de spargeri de locuințe sau infracțiuni cu violență, sunt într-un fel obligați să aibă cel puțin o sursă.

Publicitate

Tu lucrezi și undercover? Ce riscuri implică asta?
Majoritatea polițiștilor sunt autorizați să lucreze sub acoperire. O parte o și fac. Majoritatea probelor dintr-un dosar de trafic de droguri sunt obținute prin muncă sub acoperire. Au fost situații în care polițiști sau jandarmi ne-au confundat cu dealeri. Pentru că nu puteam să ne expunem, au fost și momente în care au folosit forța împotriva noastră.

Ai fumat iarbă vreodată?
Nu. În adolescența mea exista doar Romparkin și votcă, dacă voiai să o arzi așa. Iar acum nu simt că am nevoie. Dar, oricum, am o curiozitate, dar iarba nu m-ar atrage, stările alea de relaxare maximă sau de prăjeală, de halucinație, când vorbim de ciuperci, nu-s pentru mine. Mai degrabă cocaina, drogurile astea de forță, de distracție. Astea de contemplare, nu, starea mea obișnuită mi-e suficientă (râde).

Nu ai fuma iarbă nici dacă s-ar decriminaliza deținerea pentru consum propriu?
Cred că aș încerca, poate.

Editor: Gabriel Bejan