Cinci întrebări despre degetul ăsta penis

Ei bine, ai murit. Felicitări! Nu a durut atât cât te așteptai – a fost doar puțin amețitor – și acum te regăsești, în noua ta formă spirituală, băgat într-o cameră cu celelalte chestii. Camera are un tavan înalt, cu pereții colorați și miroase puțin a cartofi fierți. Ce realizezi când te uiți în jur este că locul seamană cumva cu fostul hol de la tine de la școală? Ciudat. În timp ce ești condus la scaunul tău, care nu este de fapt un scaun, ci mai mult un pătrat pe una din băncile alea extrem de inconfortabile care există doar la școală, îți dai seama că de fapt chiar este holul fostei tale școli și concluzionezi că tu – omul care fura mâncarea colegilor de apartament, pasionată de site-uri cu bârfe, femeia care l-a furat pe iubitul prietenei tale (numai o dată, dar totuși) – ai fost aruncat în iad.

În timpul instalării tale în iad, este adus în fața ta un ecran mare cu proiector, și după ce a făcut buffering o eternitate (pe bune, la propriu, iadul este pentru totdeauna, baby!), îți apare asta:

Mințile distopiene de la New Scientist au pus recent întrebarea: „Cum ar fi ca telefoanele să aibă degete care se mișcă???” via acestui video cu o invenție numită „MobiLimb”. Este terifiant în toate modurile posibile când te gândești că am scris două paragrafe despre cum este când ajungi în iad numai ca să prezint asta. Primul „Deget Robotic” este în mare o unealtă animatronică pe care o atașezi la telefon ca să facă toate lucrurile pe care le fac degetele, dar cumva se mișcă precum un păianjen și e îngrozitor (degetele, cu excepția celor de picioare, sunt cele mai joase părți din trup).

Deloc surprinzător pentru cineva cu bun simț, am câteva întrebări:

Marea problemă aici este faptul că nu există prea multe motive ca acesta să existe (singurul la care mă pot gândi este că i-ar putea ajuta pe cei cu mobilitate redusă și chiar și așa ar fi putut să-l facă mai puțin dubios!). Cred că deja există toate accesoriile folositoare pentru telefoane (selfie strick, lanternă, boxe), iar orice altceva – știi tu, cum ar fi un deget – ar fi prea mult.

Cum ar fi, dacă deja ții telefonul între degetele de la mână, de ce ai mai avea nevoie de un deget atașat? Videoclipul oferă motive precum „notificările” (telefonul tău face deja asta) și „mișcarea” (amuzant pentru prima săptămână când te dai mare față de prieteni, dar după aceea devine oribil), dar am decis că toate aceste „motive” pălesc în fața faptului că accesoriul ăsta s-ar putea trezi să mă ucidă cumva în somn, dar nu înainte să mă mângâie ușor pe obraz.

Cealaltă problemă este că vârful degetului chiar seamănă cu un vârf de penis. Nu este nimic în neregulă cu vârfurile de penis, per se, dar chiar vreau să îmi amintesc de vârfurile de penis când fac shopping pe ASOS sau verific ce autobuz trebuie să iau? Nu sunt sigură că asta vreau. Nu sunt sigură că de asta am nevoie.

Baftă când vei încerca să adormi diseară!

Cam așa arată, nu? Știm că, într-un mod abstract, trăim în a) viitor și b) o adevărată distopie, dar lucrurile ca ăsta surclasează tot vibe-ul ăla de răul ăl mai mic. Dar când cineva a inventat un membru minuscul pentru cutiuțele pătrățoase cu care ne ignorăm unii pe alții și pe care le ținem în mâini tot timpul, care seamănă cu o vietate marină dintr-o poveste de groază, cred că pot zice că lucrurile au mers prea departe de data asta. Când tipii din știință se dau de ceasul morții să facă un deget pe care-l poți atașa la telefon și-ți zic „Ia uite, poți să te mângâi cu el!”, cred că e adecvat să zic că poate e vremea să ne delogăm ca specie colectivă. Urăsc și eu, la fel ca toți ceilalți, să vorbesc cu alți oameni, dar lucrurile ca ăsta mă îngrijorează sincer că în câțiva ani tot contactul uman – mâini, fețe, buze care se sărută și încrucișări tandre de membre – vor fi înlocuite de chestii programate prin tastatură cum ar fi „trimite îmbrățișare” care va rezulta ca destinatarul să fie „mângâiat” de degetul telefonului.

Cam așa ceva.

Articolul a apărut inițial pe VICE UK.