Melodii politice și sociale din România care te-au făcut să speri că lucrurile pot fi schimbate

N-au trecut multe zile de când internetul a bubuit cu șoc și groază. Asta pentru că lumea și-a amintit că muzica poate fi unealtă în folosul sau împotriva politicii. Stupoare, Guță a scos so melodie „la comanda PSD”, cum zicea în descriere.

Eu unul am râs. Și, când am văzut câtă zarvă s-a făcut, am zis să-ți amintesc de melodiile din anii trecuți care ne-au influențat modul de a privi politica de-atâtea și atâtea dăți, încât să ne mai purtăm acum domnișorește e pe-atât de penibil, pe cât e de amuzant.

E chestia care a dat tonul la tot scandalul de săptămâna trecută. Mă rog, e un mirror. Că fluvii de comentarii îndemnau la raportarea originalului pe motive unul mai justificat ca altul (de la hate speech la terorism). Dar originalul nu de-aia a fost șters, ci că ăștia de la Neversea au găsit o bucată de video de-a lor pe fundalul manelei. Așadar, a fost dat jos în urma unei încălcări de drepturi de autor. Despre conținutul ei n-are rost să-ți zic, că-i știi și tu tonele de valoare estetică și de conținut.

Asta e (poate) cea mai influentă piesă cu mesaj politic de anul trecut.

OK, există și unele idei valide în piesa asta, chiar dacă au ajuns deja clișee. Dar, mai presus de asta, cine poate să reziste unor versuri ca „vă tremură puța / când vine Codruța”? Și un negativ care aduce vag-ieftin a D12 - „Fight Music”? Alte comentarii n-am.

Adică Romeo Fantastik, Claudia și Susanu. C-așa-i jocu’ pe la noi, stânga unu, anti-PSD doi. Mai bună decât aia a lu’ Arma de sute de ori.

OK, tehnic asta nu-i o piesă politică, dar faptul că a fost cântată pentru jdemii de oameni la Arena Națională în cinstea lu’ Micu’ Titulescu o face să fie inclusă în listă. Jdemii de lei pentru jdemii de votanți fideli. Nu suficienți, însă. Ponta a pierdut. De ce?

„Noi n-am votat pentr-o zi, / am votat pentru copii” ar putea fi una dintre sumarizările votului din 16 noiembrie 2014. Atunci, mulți români au ieșit la urne cu gândul că au ales răul cel mai mic. Alții, cu speranța că pot reveni în țara de naștere. Naivi sau visători? Probabil că răspunsul îl vom afla la prezidențialele de anul ăsta.

Precum știi sau afli acum, Iohannis l-a bătut atunci pe Ponta la mustață. După victorie, formația Regal Manele din Constanța spunea că are „speranțe mari, de l’ai noștri demnitari”. Le-au urat zile senine, să trăim și noi mai bine. O fi asta o reminiscență din 2004? Hai să vedem.

Nu te pui cu Regele, da’ nici cu Președintele. Și știu că acum o să pufnești în râs, dar Guță ăla cel urât azi frecventează un traseism politic muzical, că în 2004 și el băga o odă pentru President B.

Dacă ești prea mic(ă) să știi, Băse i-a dat fum lu’ Năstase în 2004, într-o victorie-răsturnare de zile mari. S-au furat voturi? Dacă da, cine a trișat mai mult? Nimeni nu poate spune precis, dar cert e că acel „să trăiți bine” care l-a avut drept motto a putut să și-l bage fix în cur în 2014 (la sfârșitul mandatului), după anii de austeritate și prăpăd inutil pe care i-a adus.

Băse fără Udrea ar fi ca Cleo fără Marc. Ca Jay-Z fără Beyoncé. Ca Clyde fără Bonnie. Ca cerul fără stele. Ca România fără corupție. Ca apa fără să fie udă. Ca Manelistul Brandy fără să-i facă o dedicație blondei sale preferate.

Așa, că-ți ziceam despre prăpădul făcut de Băse și ai lui. După năpasta pe care a pogorât-o asupra țării – prin măsurile financiare ampulea pe care le-a luat guvernul său – a venit tare din spate un populist cu mesaj de penibil-stânga. Mihăiță Piticu spunea că PP-DD (Partidul Poporului-Dan Diaconescu) va face bine la lume.

Vârful ăsta de lance al politcii românești a fost înființat în 2011. „La alegerile locale din 2012, pe listele PP-DD au fost aleși 31 de primari, 3.126 de consilieri locali și 134 de consilieri județeni. La alegerile parlamentare din 2012, au fost aleși 21 de senatori și 47 de deputați din partea PP-DD”, zice Wikipedia-n Română. Astfel, a devenit al treilea partid politic din România.

Visul elodian n-a ținut decât vreun ciclu electoral. În 2015, după arestarea mogulului media OTV, partidul său a fost înghițit cu totul de UNPR-ul lui Oprea. Asta, așa, ca să-ți dai seama de ce n-o să ne mai facem niciodată bine.

Hei! Hei! Dar nouă ne pasă! Cum adică nu ne mai facem bine?

Un pic de folk activist nu strică. Doar că „nouă ne pasă, aici e acasă!” e, conform uploaderului, „videoclipul oficial ccolectiv” (sic!). Și nu știu ce înseamnă asta, că fix aceeași melodie s-a auzit în Centru (Piața Operei din Timișoara) după ce a câștigat Iohannis în 2014. Iar protestele #colectiv au avut loc în toamna lu’ 2015. Fă tu calculul.

Mai punem la socoteală că autorul, Cătălin Cazacu, insista că acei copii abuzați fizic de familiile românești (care au fost luați de protecțiile copiilor din țările scandinave sau britanice) sunt luați pe nedrept? Lasă. Important e că le pasă.

La țară, legătura dintre interpreții populari de mare perspectivă și talent deosebit și autoritățile locale e bine-cunoscută. Mulți bani publici merg, mai ales în campanii electorale, pe cumetrii cu Fănel de la Făurei și Ansamblul folcloric „Gheata Iute” din Alergații de sus. Primarul e vedetă venerabilă nu doar la noi, ci și pentru frații de dincolo de Prut sau a celor din Bucovina ucraineană. Oricum, trăiască lamulțean!

De la rock la populară, c-așa-i frumos.

Dacă este să compari lucrurile pe care le fac oamenii din junglele betonate cu ce fac ăștia prin Parlament, ar trebui eliberați toți din penitenciar? Dacă e să-i întrebi pe #rezist, probabil că nu. Dacă e pe ăștia de la BUG prin 2003, da. Cine are dreptate?

În contrast cu aia de la Arma, asta e o piesă rap cu mesaj mai OK. Nu doar că dă cu lupa pe jegul de la toate partidele politice, ci și datorită mesajului mai degrabă realist și coagulant social. „Că decât să faci temenele pe bani la icoanele lui Boca / Mai bine faci o revoluție, că aia-i moka!” A, și-apropo de revoluții.

Dacă m-ai pune să aleg piesa care ar trebui să descrie treaba socio-politică din România, asta ar fi. „Când faci revoluție cu tine însuți, nu poa’ s-o fure nimeni! Să faci revoluție cu semenii nu înseamnă că vrei să-i faci să-ți semene!” sunt versuri care ar fi trebuit să definească generația noastră.

Dar revoluția e departe. La fel și Andrei (Norzeatic), care-i acum în Japonia.

Însă, cât timp a fost aici, poetul a scuipat adevăr și despre Roșia sau gazele de șist.

Până când vine revoluția sau apare vreun nou Norzeatic, măcar să încheiem pe-o notă frumoasă.

Mențiune specială: premiul cringe. Pentru că TRIBUNUL și pentru că DE CE NU, PITICA DRACU’?