Româncele care te fac să te uiți cu alți ochi la oamenii din jurul tău

expozitie de ce ne pasa arta cultura black horse mansion ajutor empatie sustinere intelegere

Ce e empatia, mai exact? De unde vine impulsul de a-i ajuta pe ceilalți? Câte feluri de empatie există? Poate fi empatia periculoasă? Sunt unele dintre întrebările pe care le ridică expoziția multimedia „De ce ne pasă”, curatoriată de trioul de videografe Black Horse Mansion: Ana Banu, Alina Manea și Miruna Vasilescu.

M-am întâlnit cu cele trei artiste în studioul lor de pe Calea Victoriei ca să aflu ce le-a motivat să organizeze o expoziție pe acest subiect și ce speră să transmită cu ea. Am aflat că înțelegerea empatiei e un proces destul de complex, iar ele vor să ajute oamenii să îl descâlcească și să-și verifice nivelul de empatie, care poate fi, adesea, prea sus sau prea jos.

Videos by VICE

Le-am întrebat pe fete de unde a pornit motivația asta să exploreze empatia, dacă a avut legătură cu perioadele grele prin care am trecut în ultima vreme — mă refer, desigur, la pandemie și războiul din Ucraina.

Ana mi-a zis că totul a pornit de la o discuție pe care au avut-o cu actrița Nicoleta Lefter despre empatie, după un spectacol de teatru pe care au vrut să-l facă împreună cu ea. Nicoleta spunea că se simte atât de bombardată de informații din toate părțile încât își epuizase empatia și i se părea destul de grav că nu poate rezona cu probleme importante, mai ales ca actriță.

Fetele de la Black Horse Mansion au hotărât că ideea e importantă și au hotărât să o exploreze la modul serios, printr-o expoziție de artă video. A trecut niște timp, au aplicat cu proiectul la AFCN și au primit fondurile de care aveau nevoie, așa că ideea lor a devenit realitate.

Expoziția-laborator „De ce ne pasă”, care aduce la un loc 14 artiști vizuali, va avea loc între 17 și 28 iunie la galeria Galateca. Vernisajul și finisajul vor cuprinde niște spectacole performative cu Raj Alexandru Udrea si Paula Dunker, Diana Miron și Eduard Gabia. Iar actrița Nicoleta Lefter le va oferi vizitatorilor un fel de tururi ghidate, presărate cu exerciții de empatie.

„Empatia e o umbrelă care poate cuprinde și rușine, și furie, și tristețe”

VICE: Cum a început Black Horse Mansion și cu ce vă ocupați mai exact?
Miruna:
La final de 2013 sărbătoream ceva la un prieten acasă, pe nume Calnegru (Tudor). Dintr-o glumă într-alta, am făcut un jingle repetitiv cu Black Horse Mansion, practic o chestie distractivă fără niciun scop. Numele a prins și am zis să ducem distracția în muncă, așa că ne-am apucat de videografiat evenimente culturale. De la videografie am ajuns apoi la proiecte din ce în ce mai complexe și am învățat pe parcurs multe și alte lucruri, de la producție și management la editare și animație. Toate trei am terminat scenaristica. Zilele astea, BeHeMe e un proiect axat pe colaborarea creativă cu oameni care ne plac, pe învățat lucruri noi pe video, poate pe extins echipa și zonele de interes ale fiecăreia în parte. 

Se poate spune că expoziția voastră „De ce ne pasă” e un ghid pentru empatie?
Alina:
Ne-am documentat foarte mult pe subiect, ca să îi putem ajuta și pe artiștii cu care lucrăm să înțeleagă ce înseamnă empatia. Dar e un subiect foarte complex și cred că mai avem nevoie de trei proiecte AFCN până când o să înțelegem bine acest concept. Am vrut ca oamenii să învețe toate astea alături de noi.

Ana: Noi am mai avut un proiect despre rușine, suntem interesate de emoțiile astea care te fac să fii mai mult sau mai puțin într-un fel sau altul.

Empatia e o umbrelă care poate cuprinde și rușine, și furie, și tristețe, deci ni s-a părut și mai mișto de explorat. Am vrut să aflăm ce presupune empatia adevărată și ce ar trebui să faci sau să nu faci când ești empatic. În copilărie nu am avut practica exprimării artistice și încă simt că nu fac asta la un nivel care mă satisface complet.

Exprimarea prin artă te ajută se te înțelegi mai bine și să înțelegi mai bine lumea din jur. E terapeutică, e un proces de joacă în paralel cu stresul vieții. Și oricine o poate face și cred că asta aș vrea să transmitem prin expoziția asta. Ca persoanele care văd expoziția să spună: „Am văzut și eu asta, am simțit și eu asta.”

Miruna: Ne dorim ca vizitatorii să înțeleagă niște lucruri despre empatie. Să vadă ceva abstract gândit de cineva și să poată înțelege, chiar dacă nu au explicația scrisă.

BHM expozitie de ce ne pasa black horse mansion
Trioul Black Horse Mansion – (de la stânga la dreapta): Alina, Ana, Miruna. Fotografie de Roald Aron

Pe ce criterii ați ales artiștii?
Miruna:
Sunt oameni cu care ne-ar plăcea să lucrăm. Ne-am gândit pe cine apreciem, atât ca artiști, cât și ca oameni. A fost un proces spontan, bazat pe intuiție. Aveam o bază de oameni cu care am mai lucrat deja, la care am adăugat oameni noi. Am băgat și două lucrări de la programe de master de la UNATC/CINETic . 

O problemă interesantă a fost cum exprimăm empatia prin artă. Practic, folosești două simțuri, văzul și auzul. E greu să ai empatie fără simțul tactil. Lucrările sunt predominant video, dar avem și animație 2D, animație 3D, documentar, un proiect cu machine learning. Unul dintre artiști a hrănit un AI cu expresia „humans showing empathy to each other” și a găsit o bază mare de imagini care arată cum e reprezentată empatia.  

Alina: Avem și noi o lucrare triptic, pe trei televizoare. Am filmat-o pe actrița Nicoleta Lefter. Fiecare dintre noi o regizează diferit, aceeași temă.

expozitie de ce ne pasa arta cultura black horse mansion poster.png
Vernisajul expoziție e pe 17 iunie, ora 18.30

Cu ce ați rămas în urma documentării? Ați aflat lucruri noi are v-au entuziasmat sau v-au dat idei cu privire la proiect?
Miruna:
Că există un fel de spectru al empatiei, cu foarte multe grade, ca un curcubeu așa, cu emoții sau manifestări care seamănă, dar nu sunt chiar același lucru. Empatia adevărată e un unicorn, e greu de atins.

Avem niște motive subiective pentru care empatizăm cu cineva și nu cu altcineva. Nu există empatie pură. Empatizezi cu o formă de viață despre care știi multe lucruri și creezi o conexiune subiectivă cu ea.

Ana: Practic, e mult mai ușor să te aliniezi cu ceilalți dacă îi înțelegi. Și da, te naști cu o predispoziție spre a-i simți și îngriji pe ceilalți, dar empatia poate fi și cultivată. Și e mai ușor să fii empatic cu persoane apropiate, prieteni, familie. Evident, sunt frumoase și momentele în care două persoane se cunosc și au din prima o conexiune mișto.

Mai există și empatie dark, adică persoane care pot imita empatia. Înțeleg prin ce treci, dar nu plâng împreună cu tine. Empatia e ceva foarte trecător și are nevoie de multe ingrediente ca să se întâmple. Trebuie să fii odihnit, să fi mâncat bine, ca să îi dai unei persoane atenția ta cu adevărat.

„În spatele empatiei e, de fapt, împământare, ancorare în realitate și în cine ești.”

Are proiectul valoare socială sau umanitară, prin tematica lui?
Miruna:
Cred că e accesibil pentru mai multe feluri de oameni și vorbește despre un subiect important. E educativ și artistic. O să fie o experiență imersivă pentru oameni, avem și scenografie, Nicoleta o să aibă un costum. O să fie și o coloană sonoră.

Nu va fi imersiv la modul super tehnologizat, ci o experiență cu multe straturi și foarte umană. Vrem să te bage într-un film, în introspecție. 

Tema scenografiei e „laborator, under construction”. Pentru noi a devenit importantă chestia asta cu procesul din spate, ne place să documentăm, ne place stilul documentar, raw, nefinisat.

Credeți că empatia poate avea dezavantaje? De exemplu, să te afecteze prea mult emoțiile cuiva?
Miruna:
Se pare că starea aceea se numește contaminare emoțională și nu e sănătoasă. E pe mecanismul unui copil care imită și trăiește emoțiile mamei. Starea asta te face incapabil să ajuți o persoană, înseamnă doar copleșire și pierdere de timp și energie. 

Ana: Și acesta e unul dintre scopurile expoziției, să le reamintească oamenilor să își verifice nivelul de empatie – nu e okay să nu fii nici contagiat, dar nici lipsit de empatie, prea rece, detașat și narcisist. Cealaltă latură a empatiei e narcisismul.

Principala noastră intenție e să ajutăm oamenii să înțeleagă ce e empatia. Pentru că există și moduri incorecte de a fi empatic, iar oamenii nu știu asta. Prea multă empatie e nocivă și pentru tine și pentru cei din jur, poți deveni victimă a emoțiilor altora. De asta e un subiect complex. Vrem să le transmitem oamenilor să fie sinceri cu ei.

În spatele empatiei e, de fapt, împământare, ancorare în realitate și în cine ești. Ca să fii empatic, trebuie să îți cunoști limitele, ce poți să dai și să primești. Pentru asta, trebuie să fii sincer cu tine și să te analizezi. 

Vi s-a părut că în pandemie oamenii au fost mai empatici sau mai puțin empatici?
Ana:
La început, am simțit un val de coeziune, pentru că toți eram în același căcat – bogați, săraci, tineri, bătrâni. Părea o urgie biblică, care ne-a afectat pe toți, mai ales că ne-am supus acelorași condiții, stăteam în casă toți. La început, când te întâlneai cu cineva pe stradă, te uitai în ochii lui și știai că trece prin același lucru ca tine. Era o atmosferă ca la sat. Dar privirile urâte au revenit la loc rapid. 

Ce efect ați vrea să aibă expoziția asupra vizitatorilor?
Ana:
Aș vrea ca oamenii să simtă ceva și eu să învăț ceva despre cum simt oamenii. Aș vrea să facă oamenii să se simtă prezenți.

Miruna: Niște emoții, mi-ar plăcea să miște ceva în ei.

Alina: Aș vrea să le stârnească un sentiment de wonder, să se minuneze, să le schimbe starea. Să iasă de acolo altfel decât au intrat.

Expoziția-laborator „De ce ne pasă” se desfășoară între 17 și 28 iunie la galeria Galateca. Poate fi vizitată de luni până vineri, între 12 și 20, iar în weekenduri între 11 și 19.