Adevărul despre uitatul la filme porno și problemele cu erecția

În munca mea de cercetătoare a pornografiei, am observat că există o mare îngrijorare că pornografia ar ucide erecția. Și această problemă se datorează, aparent, unui singur factor: accesul prea ușor la porcăriile de pe internet.

Oare există așa ceva? Dependență de pornografie? Și există cercetări importante care să o asocieze cu disfuncția erectilă?

Inițial, când te gândești la legătura dintre consumul de pornografie și disfuncția erectilă, ai zice că e un gând de bun simț.

Teoria e așa: tipii fac laba prea mult la filme porno nerealiste și nu se mai pot bucura de experiențele sexuale din viața reală. Dar cele mai bune cercetări pe care le avem până acum nu susțin această teorie. De exemplu, un studiu din 2015 pe 3948 de bărbați croați, norvegieni și portughezi, publicat în Journal of Sexual Medicine a arătat că, „în ciuda îngrijorărilor pe care le stârnește, pornografia nu pare a fi un factor de risc semnificativ pentru libidoul tinerilor sau capacitatea lor de a avea erecție sau orgasm."

Un alt studiu din 2015, de data aceasta pe 208 bărbați americani a indicat că vizualizarea de pornografie „nu are un impact negativ asupra funcției sexuale, având în vedere că reacțiile sexuale au fost chiar mai puternice la bărbații care consumau mai multă pornografie."

Asta nu oprește totuși fluxul de știri despre cum pornografia distruge abilitățile sexuale ale bărbaților. Anul trecut, ziarul The Herald avertiza: Dependenți de pornografie – valul de probleme sexuale e în creștere".

O citau pe sexoloaga din Brisbane Liz Walker, care spunea că „înainte de apariția internetului, disfuncția erectilă afecta între două și cinci procente dintre bărbații cu vârste sub patruzeci de ani, dar acum cifra a sărit undeva între 27 și 33 de procente." Dar dacă încerci să găsești statisticile despre care vorbește, rămâi în ceață.

Sursa ei e acest studiu, care, la rândul lui, dă numere din alte două studii – dintre care niciunul nu menționează pornografia drept cauză. Ca să nu mai menționăm că al doilea autor al studiului e Gary Wilson, un cunoscut adversar al pornografiei.

În timp ce căutam în zadar cercetări care să susțină teoria că pornografia ar cauza probleme erectile, am descoperit o varietate de cauze foarte comune pentru disfuncția erectilă. Pornografia nu se numără printre ele.

Acestea includ depresia, anxietatea, stresul, anumite medicamente, fumatul, alcoolul și consumul de droguri, cât și alți factori precum diabetul sau bolile de inimă. Și mersul cu bicicleta poate cauza disfuncții erectile temporare dacă șaua bicicletei comprimă nervii din perineu.

Unele estimări susțin că disfuncția erectilă apare la jumătate dintre toți bărbații, iar unul din patru bărbați care caută tratament pentru disfuncția erectilă are sub patruzeci de ani.

Poate că o parte din problemă e faptul că în filmele porno nu se întâmplă niciodată ca actorii să aibă probleme de erecție.

Tinerii se uită cu ochii mari la penisuri care funcționează pneumatic și pompează neîncetat. Iar acești privitori internalizează ideea „Așa fac eu sex". Apoi, nenumărate articole și emisiuni îi critică pentru că au ajuns la concluzia respectivă.

Întrebările despre cum nu reușim să-i educăm pe tinerii bărbații despre plăcere, respect și comunicare sexuală par să fi fost înlocuite de sugestii că „femeile nu vor să fie pompate ca niște cauciucuri de bicicletă, băieți! Dar toți ne facem griji că penisurile nu vi se mai scoală și ar trebui să vă îngrijorați și voi!"

Mi se pare ciudat că articolele îngrijorate despre disfuncția erectilă a bărbaților sugerează, în același timp, că bărbații au o singură funcție sexuală: să aibă erecție și s-o bage înăuntru.

A crescut nivelul disfuncției erectile printre tinerii bărbați la cote înfricoșătoare? Mă îndoiesc.

Această teamă că pornografia va interfera cu abilitatea lor de a-și băga organul în organul femeii duce cu gândul la preocuparea străveche că masturbarea excesivă va avea ca efect dispariția rasei umane de pe fața pământului pentru că nimeni n-ar mai face sex.

Având în vedere că nu avem dovezi concluzive că disfuncția erectilă e mai des întâlnită decât înainte, de ce nu ne întoarcem atenția către aspectele pornografiei care merită criticate? De exemplu, cum interpretează utilizatorii de pornografie conținutul acesteia? În ce condiții lucrează actorii și ceilalți angajați din industrie? Și de ce a devenit pornografia principala sursă de educație sexuală pentru tineri de azi?