Arta dedicată sânilor e cel mai frumos lucru pe care o să-l vezi azi

Expozițiile tematice de grup au devenit o modalitate populară prin care curatorii și artiștii își explorează sentimentele, examinează idei sau îi aduc omagii lui Bill Murray din nenumărate perspective. Aproape două sute de artiști au participat la The Breasts Art Show în galeria Public Works din San Francisco.

Expoziția, organizată de cuplul Ezra și Julia Croft, care au fost și curatori, a păstrat tematica relaxată și le-a cerut artiștilor să creeze lucrări care să formeze o idee despre sân și locul lui în viețile noastre."

Are legătură cu fricile cu care ne confruntăm, fricile despre ce li se pare oamenilor normal și potrivit. În climatul politic tensionat de azi, proiectul e mai relevant decât în perioada în care mi-a venit ideea, a declarat Ezra pentru Creators.

Expoziția a avut performance-uri, sculpturi, fotografii și picturi, în principal ale artiștilor din Bay Area, precum Natalie De Ranieri, care și-a folosit prirtenii și familia ca modele pentru lucrările ei sculpturale. De Ranieri a zis că a numit una dintre sculpturi E.T. după prietena ei al cărei corp îi amintea de scena morții la râu din E.T.

O serie de sculpturi numită Uovo Fritto a fost făcută cu ajutorul soțului ei. „Mă uitam la pieptul soțului și i-am zis: Pot să fac un mulaj după sânii tăi? A fost o nebunie. L-am cam epilat și a urlat îngrozitor. Mulajul a ieșit, în mare parte, cu tot cu păr, dar arată atât de realist."

A expus și sora lui De Ranieri, Dina Feliciano, care a colaborat cu fotografa Andrea Padilla Boudoir la o imagine inspirată de o copertă Vogue din 2012 bazată pe un portret al Fridei Kahlo făcut de Nickolas Murray. O iubesc pe Frida Kahlo de când am aflat de ea, prin liceu, a zis Feliciano. „Interesul meu pentru arta pe tema nașterii s-a dezvoltat după ce am devenit asistent maternal. Îmi place legătura care se creează în timpul alăptării și m-am bucurat că am putut surprinde acel moment. E o imagine foarte specială pentru mine. Cuprinde atâtea lucruri pe care le iubesc! Cred că dacă Frida ar fi avut un bebeluș, așa ar fi pictat sau ar fi pozat cu el."

S-au mai adus și alte omagii relațiilor matriarhale, cum ar fi sânii croșetați din sârmă din fotografiile lui Ashley Babcock. „Mi-am pierdut mama vitregă și mama naturală în același ani, deci a fost un fel de terapie pentru mine", a explicat Babcock. „Această conexiune pe care o avem cu mamele noastre prin sânii lor, prin alăptare – o simțim chiar și ca adulți când vedem sâni." O instalație făcută de thebosomproject.com a făcut perne printate cu sâni și a donat profiturile obținute din vânzarea lor cercetărilor pentru cancerul de sân.

Într-o mare de sâni goi, imaginea autocenzurată a unui piept masculin, creația lui Benjamin Wester, face aluzie la modul ipocrit în care societatea cenzurează sfârcurile feminine, atât în viața reală, cât și în mediul online.

Sculptura Fiammei Giger, Bling, face referire la personalități feminine puternice precum Selena sau Madonna, care nu s-au sfiit niciodată să-și scoată în evidență sânii cu sutiene strălucitoare sau înțepătoare.

Jeanne La Deaux și Michael Moore au explorat în lucrarea lor Knock, Knock domesticitatea și prostituția. Ea a zis că roșu e o culoare semnificativă și, în funcție de fiecare cultură în parte, poate fi interpretată drept prosperitate sau depravare. „Ușa roșie a avut întotdeauna o semnificație puternică", a zis La Deaux.

O altă lucrare jucăușă, Hyper-Inflated Sexuality, a lui A. Owen Layne, a utilizat umorul și erosul pentru a compune o critică colorată la adresa hipersexualizării. Layne a zis că fotografia i-a ieșit în ultima clipă, după ce modelul a părăsit ședința foto. „Am abordat o tânără din hol, care aștepta și ea pe cineva care nu venise", mi-a zis Layne. A fost de acord să-mi fie model fără să vrea să știe măcar ideea înainte. A redat expresia și conceptul perfect, sunt foarte mulțumită."

Deși multe lucrări din expoziție au fost fotografice, lucrarea Explorations, a lui Nicolo Serturio, a ieșit în evidență cu sânii striviți, trași și împinși care au distorsionat în mod splendid structurile standard asociate cu sânii.

Folosindu-și corpul drept instrument, artista Carly Terreson a creat desene abstracte pe pânză în lucrarea ei, Composition. Artista a spus că imprimeurile de pe pânză sunt rezultatul poetic al procesului de curățare a corpului de cerneală. „Suprafața pânzei n-a fost deloc atinsă de pensule. Mi-am folosit doar corpul și am surprins diferite mișcări pe care le-am suprapus în straturi."

În timp ce lucrarea lui Duchamp, Nud coborând o scară, e hipermasculină și futuristă, lucrarea Kirei Polyudova, În mișcare, oferă o perspectivă mai blândă. Fără să facă referire intenționat la faimoasa lucrare, Polyudova a zis că a lucrat cu concepte de animație stop motion.

Allison Bouganim, care a mai avut lucrări bazate pe ideile problematice din jurul corpului feminin, a zis că scopul ei cu lucrarea 3X e să ridice întrebări despre niște chestiuni politice și sociale. „Lucrarea vrea să provoace idealurile de frumusețe promovate de industria pornografiei."

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia