Chestii

Am fost la un curs despre cum să-ţi faci pancarte pentru marşul anti-avort și-am dat de sectă

Tinerii se duc la evenimente din facultatea de Teologie unde li se arată propagandă legionară și antiavort.
23.3.17

Peste două zile va avea loc, la fel ca în ultimii ani, un eveniment numit Marşul pentru viaţă". Doar că de data asta numărul oraşelor în care se va defila cu pancarte anti-avort, dragoste pentru biserică şi homofobie-n suflet s-a mărit. Mai exact, în peste 265 de oraşe atât din ţară, cât şi din Republica Moldova, după cum anunţă organizatorii, între care se pare că e inclusă și Biserica Ortodoxă Română, care a mobilizat profesorii de religie.

Cum românii sunt un popor cu frica lui Dumnezeu, iubitor de moaşte şi adepţii expresiei devenită tradiţie, după ce naşti un copil: Eu te-am făcut, Eu te omor", cu siguranţă străzile vor fi pline la marşul anti-avort. Sau un marş pentru VIAŢĂ, ca să vorbim mai în termeni contextuali.

Treaba asta e una foarte organizată. Coaliţia pentru familie e un fel de big daddy, dar care are alte peste 40 de asociaţii legate ombilical. Una din ele e Pro Vita", cea care se ocupă de organizarea marşului. Pe lângă ele, mai sunt şi micuţe, de genul Studenţi pentru viaţă", care ieri au organizat un atelier care te învaţă cum să faci o pancartă corect şi corespunzătoare pentru a putea să vii cu ea la marş. De curiozitate, am mers şi eu să văd despre ce-i vorba şi să-i cunosc pe studenţii care se ocupă de asta.

Citește și: Ce am învățat despre rolul femeii în familia românească din clipul Marșului pentru Viață

Treaba asta s-a ţinut de la ora 18:00, iar eu am ajuns undeva cu 15 minute mai devreme. În momentul ăla erau doar trei fete, printre care şi coordonatoarea (adică cea care ştia să deseneze cel mai bine). Imediat a intrat o altă tipă pe uşă val-vârtej, care venise să ia un video-proiector şi-un laptop. Le-a băgat într-o plasă de rafie, după care m-am trezit că mi le-a pus în mână şi că trebuie să i le duc la maşină. În timp ce coboram scările şi ne îndreptam către maşină, ea mi s-a plâns că-i într-o fugă. Aflase cu o oră înainte că trebuia să ţină o prezentare despre Coaliţia pentru familie, iar acum e foarte stresată. După ce i le-am băgat în maşină, mi-a urat un călduros şi serios Doamne-ajută". Dar nu m-am mirat de asta, că abia ce auzisem mai înainte auzisem şi expresia cu Maica Precista".

Tipa asta era chiar cea care joacă rolul de mamă în clipul penal de promovare al marşului. Apoi, să aflu de pe Facebook c-are şi-un ONG care se cheamă Feminism proFamilie".

Când m-am reîntors, se mai strânsese lume. Oricum, prezenţi au fost doar în jur de 12-15, dar înțeleg c-au fost mai mulți c-o zi înainte. O tipă de acolo mi-a mai vorbit despre faptul că, deşi asociaţia studenţească e formată în general din tineri ca ei, mai vin la întrunirile lor săptămânale de grup sau la serile lor de film şi inşi din diferite profesii. De exemplu, jurişti sau profesori. Mai concret şi după cum se subînţelege, asociaţia asta e ca un fel de sectă, sub forma unui grup studenţesc.

Citeşte şi: Cum au ajuns prietenii lui Putin și fondatorul Noua Dreaptă să formeze Coaliția pentru Familie

Până la urmă, am pus şi eu mână pe ustensilele necesare desenului şi m-am apucat sub îndrumarea coordonatoarei să pictez. Mesajul pe care trebuia să-l scriu a fost la liberă alegere. Mi-a sugerat să mă uit şi prin desenele făcute de ei mai devreme, poate-mi vine inspiraţia. Rămas cu sechelele protestelor PSD, am zis că vreau să scriu Jos cu homosexualii", ca să testez reacțiile lor. Au zis că nu, în niciun caz, pancartele trebuie să aibă un iz de pozitivitate, ceva care să-ţi pună un zâmbet pe faţă. Până la urmă, am zis că vreau aşa: PREŢUIEŞTE VIAŢA. Un mesaj simplu, care sună a vomă de dezvoltare personală, dar satisfăcător marşului. Au fost de acord, evident.

Doi tipi de acolo care păreau studenţi de la teologie erau foarte mulţumiţi de ei înșiși după ce-au copt mesajele: COPILUL, UN DAR AL MAMEI" şi ORICE COPIL POATE FI UN GENIU". Şi s-au pus pe treabă. În timp ce şi eu făceam acelaşi lucru, două fete povesteau emoţionate despre faptul că urmează să aibă loc un seminar la facultatea de Teologie, unde e invitat un fost medic ginecolog care toată viaţa lui a făcut avorturi, dar acum îi pare rău şi s-a căit. El o să le povestească despre experienţa asta. Tot ele povesteau despre cum la un alt seminar au terminat cu ochii plini de lacrimi, după ce-au văzut un documentar despre Sfinţii închisorilor", grupul în care sunt intercalate victime ale regimului comunist, cu legionari violenți.

Citeşte şi: De ce sunt ipocriți susținătorii Coaliției pentru Familie când vorbesc despre căsătorie civilă

Într-un final, am terminat de desenat şi mi-a ieşit capodopera asta de pancartă. Însă, per total, am plecat dezamăgit, deşi ar trebui să mă bucur că, na, am o pancartă prin care se presupune că mă bucur de viaţă şi îi îndrum şi pe alţii să facă la fel.

Totuşi, odată cunoscuţi genul ăsta de oameni, parcă mă face să nu mai fiu la fel de tolerant. Nicidecum cu ideea de LGBT, ci chiar cu susţinătorii înfocaţii ai aşa-zisei familii tradiţionale. Asta pentru că, da, e adevărat, rata natalităţii din România e-n scădere, dat fiind că suntem primii la capitolul avorturi în Europa. Doar că, în acelaşi timp, tot noi suntem în top şi la sărăcie, deci se deduce simplu că din lipsa de posibilităţi materiale preferi să avortezi. La fel se întâmplă şi cu lipsa educaţiei sexuale. Copii şi adolesenţii încă sunt învăţaţi că pe ei i-a adus o barză nebună şi i-a trimis pe hornul casei.

În cazul ăsta, nu ştiu de ce naiba ne mai mirăm că familiile preferă să avorteze. Marşurile anti-avort şi familii tradiţionale sunt ipocrizii care ne trimit în secolele trecute şi uşor-uşor ne îndreaptă către o ideologie precum cea a Rusiei, unde s-a dat, prin lege, undă verde părinţilor să-şi bată copiii. Şi da, e pe bune.