Am purtat un vibrator care se sincronizează cu muzica în club

Nu există cale de întoarcere după ce ți-ai luat trip puternic pe droguri. E ca și cum te-ai târî printre cioburi din supa primordială a creierului tău în lumea exterioară. După ce-ți revii și ești din nou treaz și plin de regrete, depinde de tine să scapi de dependență și să rămâi sănătos mental cu ajutorul terapiei și a realizării că viața e un mister magic pe care nu-l vom înțelege niciodată.

Deodată, totul devine un semn, un avertisment. De la sunetul unei sticle goale care se rostogolește pe asfalt până la fetița care plânge în metrou în spatele tău, Universul nu face altceva decât să-ți trimită ție semne. E imposibil să te întorci la viața pe care ai lăsat-o în urmă. Nu mai merge să-ți reprimi durerile emoționale cu petreceri, îmbrățișări și bârfă. Cum ești ostracizat din viața de club pentru că ai făcut căcaturi pe care nu le mai ții minte, alegi să-ți petreci timpul în biserici, cu alți oameni nepăcătoși, sau singur, în casă, făcând exerciții de respirație în timp ce mănânci ciocolată și te uiți la Sailor Moon.

Până la urmă, dialogul tău intern cu Diavolul dispare și la fel și complexul de victimizare cu care ai trăit vreo șapte ani. Au dispărut demult și dezamăgirile și atacurile de panică. Ai păstrat o oarecare tristețe, dar ai ajuns din nou să străpungi ziua ca un războinic al luminii, dornic din nou de experiențe ciudate pe droguri.

Apoi, într-o zi, colega ta din redacție îți oferă să testezi un nou vibrator wireless numit Club Vibe 3.OH care pulsează în armonie cu sunetul din jur și e făcut special pentru a fi folosit în club. Toate circuitele tale neuronale catatonice se trezesc la viață și te obligă să-l încerci. Așa am ajuns să-mi reactivez Facebook-ul și să frunzăresc evenimentele din weekend pentru prima oară în aproape un an. Am dezgropat un concert punk, un curs despre drepturile omului și un afterparty queer. Mi se părea înfricoșător să ies un weekend întreg după o cădere nervoasă, dar înarmată cu jucării sexuale sensibile la sunet și câteva sticle cu Yerba Mate Soda, m-am gândit că vibratorul portabil și cafeina vor face experiența suprarealistă.

Mereu m-am simțit exclusă de oriunde – eram prea agitată, nu eram destul de hetero. Club Vibe, vibratorul inert din geanta mea, era un exemplu perfect al marketing-ului stupid căruia ar trebui să-i cad pradă. Pe cutia lui, o femeie bronzată, cu corpul tonifiat, pare să fie în mijlocul orgasmului. Aceeași tipă sexy apare și pe site-ul jucăriei.

Sentimentul de inadaptare a făcut ca prima mea iubire să fie muzica punk. Așa că, într-o noapte din weekendul trecut, am intrat într-un club zgomotos, hotărâtă să văd o trupă de punk. Cum am intrat, m-am ascuns într-un colț și am strecurat vibratorul prin șlițul boxerilor de pe mine. Jucăria vine la pachet cu niște chiloți tanga din dantelă, dat eu n-am vrut ca o ață-n cur să-mi strice toată experiența.

M-am jucat cu telecomanda și am testat setările. Modul Tease face jucăria să vibreze cât timp ții apăsat butonul. Modul Groove îți permite să îți creezi propriul tipar de vibrație, iar modul Club răspunde la sunetul live. Am apăsat modul Club și am țipat. Începuse să cânte trupa, iar microfonul vibratorului nu putea distinge un sunet anume, așa că începuse să vibreze furios. Nu aveam nicio șansă să mă port normal cu chestia aia înnebunitoare între picioare, dar, din fericire, nimeni nu m-a observat sau nu le-a păsat. Locul era plin de bețivi care urlau. Nu cunoșteam pe nimeni, așa că am stat bine mersi singură să mă bucur de orgasm. Intensitatea vibrațiilor a fost prea tare și am plecat de acolo amorțită, gata pentru runda a doua.

A doua zi, m-am dus la un curs care se ținea într-o fostă fabrică transformată în spațiu artistic. Am hotărât să-mi iau la purtare micul prieten ca să văd dacă reacționează la sunetul vocilor. Imediat ce m-am așezat, am simțit că e dubios să mă prefac că îmi vibra telefonul, deși se auzea clar că vibrațiile veneau de pe scaun, de sub fund. Dar se pare că oamenii sunt dispuși să creadă orice.

După ce n-am reușit să am orgasm la cursul despre drepturile omului, m-am îndreptat spre club, unde oamenii vărsau pahare de băutură și se lingeau peste tot.

Am început să dansez aproape involuntar, stârnită de vibratorul care părea să funcționeze perfect pe electroclash și ghettotech. M-am simțit bizar de liberă. Eram total trează, total sănătoasă la cap, pe jumătate în extaz și fără să-mi pese că în jurul meu erau mai mulți oameni care știu că mă urăsc. Am sorbit liniștită din ceai, m-am lăsat dusă de val în mijlocul mulțimii și am zâmbit. Dacă voi continua să trăiesc în acest viitor anime feudal dominat de corporații malefice, copleșită de datorii și hărțuită de creștinopați, am de gând să fiu trează și să am orgasme absolut peste tot.

Urmărește VICE pe Facebook .

Traducere: Oana Maria Zaharia