Chestii

Povestea tipei care a obținut dreptul la vot pentru femei îți arată ce înseamnă Normalitatea

De Ziua Internațională a Femeii, nepoata Sylviei Pankhurst mi-a povestit cum ar fi fost viața ei dacă n-ar fi existat sufragetele și activiștii anti-colonialism.
13 Martie 2017, 11:45am

Cum ar arăta viața ta fără o influență feministă puternică? De Ziua Grevei Femeilor – ocazie să ne imaginăm o lume fără contribuțiile femeilor – consiliera Helen Pankhurst de la CARE International ne-a vorbit despre bunica ei, o sufragetă anti-fascistă de stânga care a luptat pentru egalitatea femeilor.

Sylvia Pankhurst a fost fiica Emmelinei; a luat parte la campania sufragetelor alpturi de sora și mama ei. Cele trei n-au căzut de acord pe mai multe subiecte, inclusiv pe strategia pe care ar trebui s-o folosească, dar mai ales în privința opiniei Sylviei că întreaga cauză a drepturilor femeilor ar trebui înțeleasă în contextul inegalității sociale. Sylvia s-a implicat în înființarea unei organizații (Federația Londoneză a Sufragetelor) care se ocupa atât de problemele de gen, cât și de problemele de clasă.

Sunt atâtea lucruri la Sylvia care m-au fascinat și influențat. Și pe mine mă cheamă și Sylvia și am locuit în camera ei din Addis Abeba. Simt că i-am călcat pe urme, dar n-am cunoscut-o niciodată – a murit în 1960, iar eu m-am născut în 1964.

Citește și: Ghid de feminism pentru bărbați

Am vorbit multe despre ea cu părinții mei. Există două motive pentru care aș selecta-o ca persoană care a avut o influență majoră asupra vieții mele. În primul rând, datorită ei m-am născut în Etioipia – îmi petrec jumătate din timp în Etiopia și vorbesc limba fluent. A doua chestiune e feminismul care m-a definit dintotdeauna. Două dintre principalele mele interese sunt feminismul internațional și cel etiopian. Și ambele provin de la ea.

La începutul anilor 1930, Sylvia a început să-și facă griji în privința fascismului tot mai pregnant din Italia. Apoi Italia a invadat Etiopia. Atunci, Sylvia a înființat o publicație, Observatorul Etiopian, ca să răspândească știri despre ce se întâmpla în țară. În anii '40, după ce Etiopia a fost eliberată, a continuat să scrie despre Etiopia, iar în '56 s-a mutat acolo, unde a și murit în 1960.

A fost o perioadă de mari schimbări sociale; mama Sylviei, Emmelina, a devenit mai conservatoare și Sylvia mai stângistă. Sylvia a înțeles încă de la început intersecțiile dintre gen, clasă și culoarea pielii. A fost prima persoană care a angajat un jurnalist de culoare la redacția ziarului ei din Marea Britanie. Cât despre chestiunile religioase, a criticat mereu activitățile antisemite și s-a implicat în pan-africanism. În fiecare situație, a ținut strâns legătura cu persoane implicate direct în cauză și n-a vorbit niciodată în numele lor, ci doar prin ele.

Sylvia Pankhurst la un protest împotriva colonialismului britanic în India, în Trafalgar Square, 1932. Fotografie via Wikimedia Commons.

Emmeline era de părere – cel puțin ca strategie – că trebuiau să se ocupe de cauze pe rând și că cea mai importantă dintre ele era egalitatea de gen. Cu asta se identifica ea. Iar dacă asta devine principala ta cauză, atunci dușmanii îți pot deveni prieteni. Guvernul era în război cu alte țări, așa că, dacă deveneai naționalist, atunci deveneai și imperialist pentru că așa erau timpurile. Cele două au luat-o în direcții diferite. Din fericire, lumea a luat-o în direcția Sylviei.

Și tatăl meu a moștenit unele dintre calitățile Sylviei. A fost mereu dedicat chestiunilor sociale și schimbării și era de părere că scopul oamenilor pe pământ e de a schimba lucrurile în bine. Iar tata mi-a transmis asta și mie.

Helen Pankhurst la Marșul pentru Femei din 2017. Fotografie din arhiva CARE International.

Și Sylvia a avut această tenacitate și, totodată, o mare delicatețe – ceea ce e neobișnuit pentru niște persoane de la care te-ai aștepta să fie dure și gălăgioase. Dar atât tatăl meu, cât și Sylvia, au luptat mereu pentru schimbare cu multă blândețe, rațiune și delicatețe.

Cred că aceste calități sunt importante dacă vrei să reușești să schimbi ceva. Eu una sunt puțin introvertită. Au fost multe situații în care a trebuit să țin discursuri și am realizat că un mesaj are mai multă putere dacă e transmis rațional, fără să fie neapărat strident. Și chestia asta am moștenit-o tot de la ea.

Citește și: Poveștile româncelor ucise-n bătaie și arse de vii de bărbați mi-au arătat ce înseamnă Ziua Femeii

De la ea am învățat cât de complexe sunt lucrurile și de câtă analiză și reflecție e nevoie ca să le privești obiectiv. Nu poți ajunge prea departe doar cu determinarea, dacă nu înțelegi situația în complexitatea ei. Empatia e și ea importantă. CARE International vrea să construiască o lume mai sigură pentru oameni, să le înțeleagă vulnerabilitățile pe plan global și să-i susțină pe cei care au nevoie.

Dacă întrebi pe cineva care mă cunoaște, o să-ți spună că aspectele care mă definesc sunt Etiopia și feminismul. Bineînțeles că am și alte interese – cum ar fi copiii mei – dar aceste două aspecte sunt cele mai importante părți din mine. Nu știu ce aș face și cum m-aș purta dacă Sylvia Pankhurst n-ar fi făcut parte din viața mea.

- text povestit lui Zing Tsjeng

Urmărește VICE pe Facebook.

Traducere: Oana Maria Zaharia