Am vorbit cu fumători români despre cum a fost primul an apocaliptic fără țigări în cluburi

(Personajul din fotografia din deschidere n-are legătură cu conținutul articolului. Cadru de Gordon Anthony McGowan via Flickr)

Știi când te uiți la filme americane din anii 90 și vezi cum trag unii, cu patos, din țigări, în timpul unei călătorii cu avionul? Eh, vremurile alea au apus odată cu finalul perioadei nouăzeciste, dar știu că ți-o dă cu nostalgie când vezi imagini d-astea. Deși tu nu ai trăit niciodată timpurile alea. Sau, cel puțin, n-ai fumat la bordul unui avion.

Dar nu te judec, țigara vine la pachet cu nostalgia. Nici nu contează după ce. Pur și simplu, îți conferă aerul (vorba vine) unei profunzimi inexplicabile. Sau așa crede creierul nostru îmbâcsit cu gudron și nicotină, că fumatul ne face mari filosofi în viață.

De un an, însă, legea antifumat a mai ucis din filosofia asta de masă și a mai curățat barurile din România de scrum și mucuri de țigară. Pe 16 martie 2016 s-a sărbătorit „ultima noapte de fumat în localuri", întâia noapte de îndurat frigul, ploaia și vântul, pentru o porție sănătoasă de cancer. Și am trecut cu toții, fumători pasionați și pasionali, prin iarna asta în care am învățat să fumăm ca-n occident. În fața barurilor, pe borduri, prin curți, sub streașină sau ieșiți, pe jumătate, pe fereastră - cam cum făcea vecinul meu de vizavi ca să nu se prindă mă-sa.

Acum un an a început prohibiția tutunului în crâșme (și-n alte locuri), dar pe noi ne interesează barurile. Legea a dezbinat România - bine, România e ușor de dezbinat, se pare - și râuri de opinii au curs în gurile internetului, de la activiștii nefumători, înspăimântați că fumatul pasiv îi va ucide, la fumătorii care au descoperit și ei, în sfârșit, o cauză care le merită atenția: libertatea de-a fuma. În rest, ne doare-n pulă.

Patronii au fost disperați și ei că vânzările or să scadă drastic, ceilalți nefumători se temeau că vor ajunge singuri pe la mese (singuri, dar parfumați), pentru că prietenii fumători vor prefera să stea în bucătăriile apartamentelor. Ieșirile, viața socială, întregul univers - așa cum le-am cunoscut, aveau să se schimbe.

Au încercat parlamentarii să o dea la întors, să relaxeze legea, dar - oricât de fumător ai fi - cred că mai degrabă alegi să bagi în tine pufuleți, în loc să fumezi, și să respecți legea asta, decât să încurajezi mișcările mișelești (și complet egoiste) ale parlamentarilor gen Cristiana Anghel (trimisă, între timp, acasă).

Sunt aproximativ cinci milioane de fumători în România. Eu am vorbit cu șapte dintre ei, să văd cum a trecut anul ăsta apocaliptic pentru orice fumător serios.

VICE: Fumezi mai puțin decât înainte să se interzică fumatul în locurile publice? 
Lorena: Nu, fumez la fel de mult, mai ales dacă stau acasă. Când sunt plecată cu treabă, fumez doar pe drum, în mașină. Mă relaxează fumatul la volan. Bine că nu au interzis și fumatul în mașinile personale, asta ar fi fost absurd!

Îți convine că nu se mai fumează în cluburi?
Da, e foarte OK treaba asta. În primul rând, când ies undeva, pot bea liniștită ceva, fără să mă usture ochii. Mi se pare că și mâncarea are alt gust, când nu îți dă toată lumea fum în ochi, în timp ce mănânci. Am observat, însă, că beau mult mai puțin, de când cu legea asta. Adică îmi comand mult mai puține chestii de băut.

VICE: Cum ai primit vestea, acum un an, că nu mai ai voie să fumezi în spațiile publice? 
Roxana: Îmi amintesc și acum cât de revoltată eram. Cum adică? Să nu mai pot eu să beau și să fumez în același timp? Să ies afară, pe frig și ploaie sau în zăpadă, ca să pot trage o țigară? De neconceput! Așa era atunci. Acum, însă, dacă mă gândesc mai bine, sunt total de acord cu tot ce se întâmplă.

Ai mai rărit țigările, față de anul trecut?
Nu știu neapărat dacă am fumat mai mult sau mai puțin, probabil că din lene sau urâtul de a ieși afară pentru câteva fumuri, da. Însă nu mă deranjează absolut deloc. Cumva, involuntar, mi-am format un fel de obicei să mă limitez la un număr de țigări. Cum e să nu mai miroși a tutun când te întorci acasă?
Acum îmi pot savura mâncarea sau băutura altfel. Ce-i drept, faza asta cu mirosul mă deranja și pe mine, fumătoare fiind. Să vin dimineață din club și să put toată a țigări, de la haine până la păr și să-mi fie nașpa să adorm din cauza mirosului… Mi se pare mult mai OK acum și, până la urmă, hai să nu fiu ipocrită. Și eu am fost nefumătoare și nu suportam când cineva fuma lângă mine, în timp ce eu mâncam, mi se părea așa de bun simț. Iar acum, la un an de la legea asta, sunt super OK cu tot ce se întâmplă. Până la urmă, nu e ca și cum nu mai pot fuma!

VICE: Te-a făcut legea antifumat să te gândești să te lași de țigări? 
Ioana: Nu, nici într-un caz. Fumez la fel de mult ca înainte, nu m-am gândit nicio clipă să mă las de fumat. Poate că, la început, ieșeam mai rar la țigară, nu îmi era deloc comod. Dar între timp, m-am obișnuit și nu mi se mai pare greu să fac asta.

Cum ai trecut de iarnă?
Mi-a fost greu la început, dar mă bucur mult că nu-mi mai miros hainele a tutun când ajung acasă. Ținând cont că eu lucrez în bar, îmi este mai greu să ies de câte ori vreau la țigară, dar m-am obișnuit și nu mă mai deranjează, ba chiar mă bucură că s-a luat decizia asta.

Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ai vrea ca parlamentarii să nu voteze legea antifumat?
Nu, nici într-un caz. Nu numai că nu aș vrea să nu o voteze, dar mi-aș fi dorit să o propună cu mult timp înainte.

Cum au arătat primele zile din viața ta, după intrarea în vigoare a legii?
Eram mereu cu ochii pe clienții din local, foarte mulți uitau că nu mai e voie să fumeze, și trebuia să ies din bar ca să îi rog să-și stingă țigările. Cei mai mulți dintre ei îmi cereau scrumiere, când se așezau la masă, dar nu îi pot condamna. Erau momente când și eu uitam de lege și îmi aprindeam o țigară. Și atunci veneau șefii să îmi amintească… Încă mai am clienți care își aprind țigara în club.

VICE: Ai mai ieșit la fel de des în oraș? 
Ovidiu: Nu, ieșitul în oraș a scăzut semnificativ. Ies o dată pe săptămână la club și cam atât. Este foarte greu să fii fumător, să vrei să savurezi o cafea împreună cu o țigară și să nu poți. Cum spune un proverb adaptat la zilele noastre, „Cafeaua fără țigară e ca nunta fără lautari".

Fumezi mai puțin, te-ai lăsat, te reapuci când dă căldura?
Nu m-am lăsat și nici nu am fumat mai puțin. Același număr de țigări le consum zilnic, aproximativ 15-20. În ceea ce privește calitatea experienței, a fost horror. Să ieși pe balcon să fumezi o țigară sau să ieși din birou să îți înghețe mâna cu fumul în nas nu este prea plăcut.

E viața mai frumoasă fără fum în club?
Lucrez în cluburi de aproximativ zece ani, ca barman, și pot să zic, cu mâna pe inimă, că nu. Din niciun punct de vedere. Clubul este locul unde te duci să te destrăbălezi. Este locul în care multă lume consumă alcool fără măsură și vrea să fumeze și să abuzeze de propriul corp. Preferam să miroasă a fum în loc de transpirație! Crede-mă că este ultimul miros pe care ți-l dorești, când te simți bine la trei dimineața, după câteva pahare și shoturi. Efectiv te dărâmă… te scoate din stare și este un disconfort imens. Nu. Viața nu este mai frumoasă fără fum în club.

VICE: Ești de acord cu legea antifumat? 
Antonio: Cu excepția cafenelelor, sunt total de acord cu această lege, având în vedere toate efectele pozitive pe care le-a generat, de la haine, care nu mai miros oribil, până la nefumători care nu mai fumează pasiv, din cauza noastră.

Cum te-ai adaptat, de acum un an și până astăzi, legii antifumat?
Nu m-a afectat deloc legea, fumez la fel de mult că înainte în majoritatea timpului. Pe de altă parte, găsesc un prilej bun pentru a socializa la ieșitul afară la țigară. Deci mie îmi convine.

VICE: Cum te-a schimbat legea antifumat? 
Radu: Mă lăsasem înainte de iarnă, pentru vreo lună, dar cum a venit frigul, cum am început iarăși să fumez și nu m-am mai lăsat de atunci. Parcă nici nu-mi place la fel de mult ca înainte, dar tot o fac. Cât nu am fumat, era plăcut să nu-mi miroasă nici mâinile, nici hainele. Aproape că mă deranja să mai simt miros de țigară, în special pe hainele altora.

Ai primit OK vestea că nu vei mai avea voie să fumezi în locuri publice?
Da, clar, când s-a interzis fumatul în localuri, m-am bucurat. Chiar și fumător fiind, prefer să pot să respir în club. Să nu mai zic că nu mai ai hainele pe post de odorizant de cameră cu fum, când te întorci acasă. Fumezi și mai puțin, nu văd decât avantaje la legea asta.

VICE: Îți priește sau nu legea antifumat? 
Alexandru: Dacă mă duc să mănânc undeva, da, îmi convine, pentru că o pot face în tihnă. Dar când ies să mă distrez, îmi rup filmul, când trebuie să merg afară să fumez. Mai ales dacă e frig, atunci mă mai și trezesc. Nu mă deranja fumul din localuri, nici că-mi miroseau hainele a tutun mult timp după. Mai degrabă mă deranja că mă usturau ochii, dar râdeam mereu și ziceam că fac economie la țigări, mulțumită celorlalți, care fumau lângă mine.

Deci ești de acord cu ea?
Legea asta antifumat e benefică, sigur. Pentru nefumători. Pentru toți ceilalți, fumători, clienți sau patroni ai localurilor, nu e bună deloc. Lumea iese mai puțin din casă și, când iese, consumă mai puțin.