Publicitate
Acest articol are mai mult de cinci ani de la publicare.
High hui

M-am lăsat de fumat după un trip pe acid

Poate că următoarea doză de acid mă va convinge să-mi mișc fundul la sală.

de Thijs Roes
09 Octombrie 2014, 9:14am

Foto de Jazzmin Nilsson

Timp de optsprezece ani am fost un fumător ocazional, dar totuși dependent. Poate că obiceiul mi s-a tras de la maică-mea, care era olandeză și care m-a învățat să-i rulez țigările de când aveam 11 ani. Au fost perioade în care am fumat o țigară pe zi și perioade în care am fumat câte un pachet pe zi. Dar n-am reușit să renunț la țigări decât maximum o săptămână.

Eram un fumător al dracu' de enervant. Genul care încearcă să se lase de ani de zile și, din cauza asta nu-și cumpără țigări și cere de la prieteni la petreceri (îmi pare rău, fraților). Fumam la facultate, dar nu la muncă. Cum am spus, fumător ocazional, dar în mod ridicol, dependent.

Anul acesta, acum câteva luni, am ajuns la câteva concluzii care par evidente, dar sunt genul de adevăruri pe care dependenții preferă să le ignore.

Fumatul e o dependență inutilă și plictisitoare. Singura plăcere la fumat e să cedezi dependenței.

Există un singur moment în care sunt viu în miliarde de ani de istorie. E ridicol să-mi scurtez momentul ăsta cu o activitate atât de plictisitoare.

E distractiv să ieși la o țigară cu prietenii, dar dacă am ieși să bem shoturi de suc de mere, aș fi la fel de mulțumit. Fumatul e mai mult o activitate compulsivă decât o experiență.

Gândurile astea mi s-au perindat prin cap o lună întreagă. În cele din urmă, am simțit că ceva se stricase în mine. Mi-am dat seama că dacă aș fuma încă o țigară, m-aș urî și realizarea asta a venit după un weekend pe acid.

LSD-ul e mereu mișto. Nu mai e la modă din anii '60, dar mereu mi s-a părut o versiune mai blândă a ciupercilor, dar care durează câteva ore în plus. Panica și teama cu care îl privesc oamenii mi s-a părut mereu excesivă, dar bineînțeles că fiecare persoană care îl ia are o experiență diferită.

Mă uitam la stele în acea noapte tripantă de primăvară și împreună cu cel mai bun prieten, vorbeam despre viață și despre cele trei adevăruri despre fumat pe care le-am menționat mai devreme. Mi-am dat seama că mă gândeam la ele de ceva vreme și totuși nu luasem nicio decizie în această privință.

Nu pot descrie senzația în niciun alt fel decât ca pe un buton care s-a apăsat înăuntrul meu. Deodată, mi-am dat seama ce ridicol e fumatul - de ce făceam ceva ce mă făcea să mă simt atât de nasol? Bineînțeles că eram total spart, dar psihedelicul m-a ajutat să privesc lucrurile din afară și să ies din propriile idei înghețate despre cum nu reușeam să mă las. N-am mai gândit: „Da, da, da tre' să mă las cât de curând." Singurul gând a fost: „Nu vreau să mai fac asta niciodată."

„Sună familiar", spune psihologul Pål-Ørjan Johansen. Împreună cu soția lui, Teri S Krebs, Johansen a cercetat conexiunea dintre drogurile psihedelice și dependența de alcool la Școala Medicală Harvard. „Am auzit de dependențe de alcool, tutun și heroină care au dispărut cu ajutorul drogurilor psihedelice. Motivul pare să fie că substanțele precum LSD oferă un moment de claritate care te ajută să-ți vezi existența din afară, ca pe un întreg și să ai o perspectivă pe termen lung asupra anumitor chestiuni personale."

Cercetările asupra aplicației medicale a drogurilor psihedelice ca acidul sau psilocibina (ingredientul activ din ciupercile psihedelice) sunt încă în faze incipiente. Anii 1950 și 1960 sunt considerați anii de aur ai cercetărilor științifice asupra psihedelicelor, dar asta nu înseamnă că cercetările n-au fost problematice. Unele experimente n-au fost făcute la scară destul de largă cât să ofere dovezi relevante, ceea ce a dus la dubii în privința eficacității drogului, patentul pentru LSD a expirat și cercetările clinice au devenit imposibile. Pe lângă asta, drogul a devenit ilegal pe la jumătatea anilor '60 și asta a schimbat percepția asupra lui.

Cercetările au revenit în ultimii ani, dar la scară destul de mică. „În prezent există trei proiecte de cercetare clinică în Statele Unite și se pregătesc alte câteva", a spus Johansen.

Spre mirarea mea, imediat după ce am publicat povestea asta pe site-ul VICE Olanda, au apărut rezultatele primelor cercetări a conexiunii dintre fumat și psihedelice. Dintre 15 fumători înrăiți care au luat parte la studiu, 12 au scăpat de fumat după șase luni de psihoterapie cu ajutorul psilocibinei.

Krebs și Johansen au făcut aceleași descoperiri în privința dependenței de alcool. „Persoanele participante la studiu care au luat o doză întreagă de LSD", a spus Krebs, „au avut de două ori mai multe șanse să scadă consumul de alcool sau să rămână abstinenți, în comparație cu subiecții care au luat o doză mică de LSD sau un placebo."

Și eu mă consider o poveste de succes. În zilele care au urmat după tripul cu acid, am simțit că trupul îmi cerea nicotină, dar niciun gând nu mă îndemna să cedez tentației. Am tratat-o ca pe o mușcătură de țânțar: las-o în pace și o să uiți de ea.

Aproximativ două luni mai târziu, Argentina a scos Olanda din Cupa Mondială. Ăla a fost momentul în care mi-a venit să mă reapuc de fumat. Am vrut să fac un test să văd cum mă descurc. Bineînțeles, a fost oribil. Am luat un fum din țigara unei prietene și nu mi-a venit să cred că mi-a plăcut vreodată porcăria asta.

După cum spune Johansen (și sunt de acord), n-ar trebui să vă așteptați să luați acid o dată și să vă rezolvați orice boală sau dependență. Mie mi s-a întâmplat să am o experiență cu psihedelice în timpul căreia am încercat să-mi dau seama de ce fumez de atâta timp, iar eu sunt genul de persoană căreia îi face plăcere să se psihoanalizeze.

„E greu să renunți după ani de alcoolism sau fumat", a spus Johansen. „Opinia noastră e că pacienții vor avea nevoie de mai multe doze de psihedelice combinate cu tratament. Nu e un instrument magic, dar poate acționa ca un catalizator pentru revelații și te poate face să-ți pui întrebări de genul: ‚dacă nu acum, atunci când?'"

Nu cred c-aș fi reușit să mă las de fumat fără doza aia de acid. Am încercat să mă las de nenumărate ori în trecut, dar lipsa de autodisciplină m-a împiedicat de fiecare dată. Sensibilitatea la dependențe se transmite în familie. Unii spun că n-ar trebui să promovăm consumul de droguri, dar încă aștept persoana care să-mi explice de ce ar trebui să mă simt jenat de experiența mea. Sunt extrem de fericit că am renunțat la fumat. Și cine știe? Poate că următoarea doză de acid mă va convinge să-mi mișc fundul la sală.

Traducere: Oana Maria Zaharia

Citește mai multe despre dependențe:
Întrebarea zilei: Ce dependență te supără?

Nu, biscuiții Oreo nu creează o dependență atât de mare ca și cocaina

Cum m-am tripat și am scăpat de dependența de metadonă

Am cunoscut o dependentă de Tinder care e virgină

Tagged:
LSD
acid
alcool
Vice Blog
dependenta
Droguri
psilocibina
ciuperci
fumati
psihedelice