Mi-e frică de ce se întâmplă prin Europa, dar cel mai frică mi-e de ce se întâmplă în România

Ilustrație: Vasile

În Spania guvernul conservator discută posibilitatea ca avortul să devină ilegal. În Ungaria situația e nasoală de când a revenit Orban, iar principii de bază ale democrației sunt puse sub semnul întrebării. În Bulgaria, Guvernul a strecurat în proiectul de Cod Penal o amenințare directă la adresa cetățenilor care ar îndrăzni să se revolte, potrivit Amnesty International. La noi s-a întâmplat „Marțea Neagră”. Toate au apărut pe fondul unei crize acute economice cu Spania și Grecia campioane la șomaj sau cu povestea umflată a migranților români și bulgari din UK.

Este climatul perfect pentru populiști, naționaliști și extremiști. Anul ăsta sunt alegeri europene, ceea ce deschide ușa unor astfel de formațiuni pentru a intra în Parlamentul European. Nu vreau să mă gândesc la viitorul Europei, dacă se ajunge la o coaliție a populiștilor - naționaliștilor și a extremiștilor din cele 28 de state. Închipuiți-vă cum ar arăta 25% din europarlamentari ca Dan Diaconescu, Gigi și Vadim?! Ultimii doi au mai trecut pe acolo, însă vă asigur că omologii lor europeni  sunt mult mai ai dracu.

Dar să revenim la democrația românească. CCR-ul a votat cu majoritate: atât descentralizarea, cât și schimbările din Codul Penal sunt neconstituționale. În caz că erau puse în aplicare, prin ambele statul se întorcea împotriva poporului. Pe lângă astea am mai primit și un șpiț în cur de la Bruxelles, cum că nu am fi în stare să scriem un document pentru a primi bani de la ei. Nu știu dacă v-ați prins de legătura dintre cele 3 chestii: descentralizare/regionalizare-fonduri europene-Codul Penal, dar iată cum stă treaba.

Regionalizarea nu poate aduce o absorbție mai bună a fondurilor europene, așa cum au afirmat majoritatea politicienilor noștri ipocriți. Cheltuirea banilor europeni ține de capacitatea instituțională sau funcționarea statului de drept. La ambele stăm catastrofal. Capacitatea instituțională ține de performanța administrației, iar faptul că două dintre cele mai importante documente pentru viitorul României (legea descentralizării și Acordul de Parteneriat) au fost scrise prost (ca să nu mai vorbim de concepția lor) arată cât de bine stă Guvernul la capitolul resurse umane. Atenție, Guvernul, nu primăria din Botoșani sau din Alexandria! Ce capacitate de gestionare o sa aibă pe viitor județe și primării din Teleorman, Vaslui sau Botoșani în prisma descentralizării, poate doar Dragnea știe?

Realitatea în orice primărie sau Consiliu Județean (CJ) din România este următoarea: primarul/ șeful de CJ propune si tot el aprobă proiectele, iar consilierii locali votează ca oile. Un vot în Consiliul Local de exemplu, în cadrul unei primării mici sau medii, poate fi cumpărat începând cu o mie de euro și ajungând la câteva mii bune în funcție de valoarea investiției care urmează să fie făcute de către primărie sau interesele unor burtoși, despre care o să vorbesc mai jos. Deciziile pentru comunități nu sunt luate în urma unor consultări directe cu părțile interesate. Nu există transparență, iar nepotismul și clientelismul local bubuie. Atunci mă întreb: la ce dracu se cacă ăștia pe ei să facă descentralizarea/regionalizarea, când tot sistemul e putred? Probabil ca să fure mai mult. De ce dracu nu se apucă de o reformă adevărată? Sunt fan descentralizare și subsidiaritate de putere exercitată de jos în sus. La noi însă, tot circul ăsta cu descentralizarea/regionalizarea e doar o formă fără fond.

Despre funcționarea democrației la nivel local și regional am scris de nenumărate ori: nu există societate civilă activă și media independentă, iar nepotismul, clientelismul, șpaga și firmele clientelare sunt regulile în provincie. Totul e la controlul unor burtoși cu cefe late (gen președintele CJ Constanța, Nicușor Constantinescu, proaspăt client DNA) pe care culmea, toată lumea îi cunoaște și nu se întâmplă nimic. Ba mai mult, acești burtoși libidinoși apar la televizor zilnic sau săptămânal și vorbesc despre dezvoltare economică, despre politici, despre viitorul României! Şi colac peste pupăză aceste „persoane” s-au gândit ele, să „legalizeze furtul” și astfel a apărut „Marțea Neagră”! Adică de ce să mai aibă dânșii probleme de genul conflict de interese atunci când e vorba de fonduri europene? Să fie totul legal, nu?…Noroc cu decizia CCR în unanimitate, care a decis că modificările Codului Penal nu sunt constituționale. Dar probabil o să se încerce alte șiretlicuri legislative pe viitor!

„Mai dă-o-n morții mă-sii dă lege! Păi de ce am luat noi puterea?”, scria jurnalistul Petreanu pe blogul lui, despre arestarea lui Nicușor de la Constanța. În timpul ăsta, șeful direct de partid a lui Nicușor, Ponta a apărut în vreo cinci dosare de la DNA. Reacția publică a „micului Pitulescu” a fost: „Cum aș putea să nu am si eu un dosar la DNA? Un dosar nu strică niciodată. Nici nu aș fi om politic dacă n-aș avea un dosar". Andrei Pleșu spunea despre el că este „un băiat „isteţ”, miştocar, mare strateg de mici fiţe mediatice.Necopt, fără nicio performanţă profesională anterioară, obrăznicuţ fără strălucire, necinstit în evoluţia sa academică, lipsit de competenţă şi viziune financiar-economică, educat frugal şi adesea prost-crescut, pe scurt un carierist oarecare care a ajuns, brusc, în copac… Fericit să apară la televizor şi să se tragă în poză cu „înalţi reprezentanţi” ai forurilor planetare care, formal, sunt obligaţi să-l ia în serios, Victor Ponta a pierdut, în mod vădit, simţul orientării, iar despre răspundere personală şi instituţională, despre priorităţile ţării (distincte, totuşi, de imaturul lui joc de glezne) nu pare să aibă nici cea mai mică idee.”

În acest timp a apărut un studiu realizat de Capital.ro, care arată că gradul de sărăcie și de excluziune socială din România a ajuns în 2013 la 42% din populație, în creștere față de anul trecut, când era 40,3%. Pe lângă acest studiu, Heritage Foundation în parteneriat cu The Wall Street Journal au elaborat Indexul Libertăţii Economice pe 2014. România are un grad de libertate economică de 65,5 – cifră care o clasează pe locul 62 în lume. Ceea ce înseamnă că Economia ar merge bine, dacă nu ar fi problemele din instituții! Who cares? Şi pe lângă asta, o comisie a Parlamentului European cere aplicarea „imediată” a unui sistem de monitorizare a respectării valorilor fundamentale ale UE, cu amenințarea inghețării fondurilor europene. Deci la următoarele derapaje ale statului de drept, Comisia probabil va avea dreptul să blocheze fondurile. Şi cât de sensibil e statul de drept în România!

Toate rahaturile care s-au întâmplat în începutul ăsta de an au avut ecouri internaționale, până la Bruxelles sau Washington! Lucrurile merg prost, imaginea externă suferă, calitatea clasei politice e insuportabilă pentru un om decent (la om decent nu includ semnatarii petițiilor anteniste) și avem și an electoral, adică partidele tre să scoată bani din piatră seacă. De asta zic, viitorul nu sună bine, deloc!

Urmăriți-l pe Grațian pe blogul său sau pe facebook.

Anterior: Un an de rahat începe cu o săptămână de căcat