Sfaturi de urmat dacă te duci în Bulgaria

Vara asta am decis să o ard timp de câteva zile independent, alături de niște prietene amețite ca mine și un tip ceva mai responsabil, într-un road-trip Vamă-Bulgaria. Am ales vecinii pentru că erau aproape și ieftini, nu pentru c-aș avea vreo simpatie aparte; mai fusesem de câteva ori și n-am înțeles nimic. Experiența a fost mișto, dar am fost complet nepregătită pentru ce a urmat, așa că v-am făcut un ghid despre cum s-o arzi în Bulgaria, pentru că, sincer, nu-i suficient să-ți iei doar multă cremă de soare, o hartă și un băgăjel compact, cum vă sfătuiește Cosmopolitan.

NU FĂ ACCIDENT DACĂ NU ȘTII BULGARĂ

Ieșisem din România când am deschis GPS-ul, pentru că nu știm exact cum funcționează o hartă. Știam că tre să ieșim de pe autostradă, dar GPS-ul încuraja înaintarea, iar ploaia nu contenea să cadă. Am ridicat o secundă privirea din telefon, suficient cât să văd un semn imens și să zbier la șofer „Dreaptaaa, Dreapta!". A tras de volan, dar mașina a intrat in semnul de circulație. Trei minute ne-am holbat în tăcere la stâlp, încercând să-l mutăm mintal. „Să nu vă aud", a zis șoferul. Am sunat la numărul de urgențe, dar tipa care a răspuns ne-a trimis la plimbare, că nu știa engleză. Am stat acolo trei ore, până să vină cineva s-o ridice, timp în care toate mașinile încetineau pe lângă noi numai ca să râdă. Pe cer ieșise un curcubeu ironic.

NU TE ÎMBĂTA FĂRĂ HARTĂ

Bâjbâiam într-o dimineață la patru pe străzile pustii ale Sunny Beach-ului cu trei prieteni, beți ca niște șefi de autobază. Ne chinuiam de o oră jumatesă găsim drumul spre hotel, despre care ne aduceam aminte doar că era lâgă un spațiu de depozitat gunoi. Am orbecăiat pe fiecare alee, până am nimerit în parcarea privată a unui alt hotel, prea luxos pentru niște boschetari ca noi. Printre chicoteli și înjurături desemnate bulgarilor, ne-a apărut în față un paznic sfrijit și parcă sifilitic, care ținea la o distanță periculos de mică de noi un aparat cu electroșocuri pornit. Zbiera indescifrabil. Cu ochii beliți am încercat să-l chilluim în engleză, dar flutura epileptic unealta satanică și urla și mai tare. Ca un zombie fără creier a atins nițel pe cineva și a râs isteric. Pe cât de beți eram, pe atât de tare-am fugit, iar el a continuat să să urle la noi din spate, cu chestia aia pornită.

VINDE UN PRIETEN, DACĂ RĂMÂI FĂRĂ BANI

Am realizat în Bulgaria că, printre englezoi gălăgioși și rusoaice care poartă plasă, ne putem distra doar dacă ne comportăm ca ei. Așa că ne-am îmbracat ca niște curve și am dat buzna-n oraș, cu un litru de vodcă ieftină la bord și cu toată trusa de machiaj pe față. Am intrat în primul beach bar, unde câțiva oameni dansau pe bar și ne-am hotărât să le arătam ce înseamnă să fii penibil cu adevărat. Ne-am suit și noi hotărâte și am făcut-o mândră pe Miley Cyrus, printre frișca pe care barmanul libidinos o întindea pe noi și aparatele foto de sub fuste.

Prietenul nostru care rămăsese la baza barului, vorbea cu niște hăndrălăi masivi de naționalitate susceptibilă, care numărau un teanc de bani. Am crezut că le vinde oregano în loc de iarbă, dar unul dintre golanii cu bluze fluorescente mi-a făcut cu ochiul. La zece minute, prietenul ne-a spus surescitat: „Tre s-o tăiem de aici. Tocmai v-am vândut unor sârbi pe o mie de euro." Am râs și am dat să mă întorc la minunata-mi performanță, dar m-a apucat de braț și mi-a zis: „Nu, pe bune, chiar v-am vândut." Am căzut de pe bar în fugă și ne-am adăpostit într-o bodegă care dădea shot-uri gratis.

BEA TEQUILA, DACĂ VREI SĂ-MPARȚI CHIRIA

Într-o dimineață, după o sesiune hardcore de băut în patru pe plajă vodcă cu suc Florina, mi-am conștientizat mahmureala care aducea a posibilă tumoare pe creier și m-am târât cu ochii închiși și murdari de rimel spre baie, ca să-mi bag capu-n apă, căci congelator n-aveam. Am atins chiuveta, am auzit un mârâit nervos lângă picior și am simțit ceva moale în talpă. Am deschis pleoapele subit: un munte de câine lățos lătra nervos la mine în bulgară. Nu-l cunoșteam, dar călcasem pe el în propria baie, după ce noaptea trecută uitasem ușa camerei deschisă în drumul meu împleticit spre pat. Ca orice om normal care găsește un câinozaur în baie, am închis ușa și m-am culcat la loc. Când m-am trezit, era tot acolo, dar calm, că-și făcuse somnul. Mi-a dat o limbă pe picior și a plecat.

VORBEȘTE ÎN GERMANA NAZISTĂ, DACĂ TEBUIE SĂ SCAPI DE CEVA

Într-o seară în care nu aveam chef de băutură, am intrat într-un soi de locșor cu jocuri d-astea de copii: baschet, pseudopăcănele, tonomate, jocuri electronice și - cel mai important - air-hockey. Eu n-am multe pasiuni sau talente, mai ales sportive, dar air-hockey e viață. Am trântit zece euro pe masă, mi-am scos hanoracul, mi-am prins părul și am intrat în supra-solicitare, de parcă jucam la olimpiadă. Pucurile zburau, eu mârâiam, lumea-și ținea copiii departe, până când pucul a zburat fix în capul unui țânc de la masa alăturată și i-a retezat nițel fruntea. Am râs isteric și am zis în limba mea: „Vaaai, uite ce cucui are, zici că i-a mai crescut o bărbie-n frunte!" dar i copilul se smiorcăia în aceeași limbă, ceea ce a făcut-o pe maică-sa să mă înjure și să cheme gardianul. Căruia i-am răspuns natural într-o germană stâlcită, ținând cont că arsenalul meu lingvistic nemțesc este legat de nazism. N-a contat că puștiul țipa că m-a auzit vorbind română, că mă-sa spunea să încetez și că amicul meu era în convulsii de râs. Eu i-am dat bătaie înainte, până au amuțit toți și au plecat calm. Nu am înțeles niciodată de ce cu adevărat.

Urmărește VICE pe Facebook:

Ești fan Bulgaria? Citește și:
Plictiseală de weekend în Bulgaria
Azis: frumosul din Bulgaria
Bulgarii protestează la Londra, pentru România, împotriva gazelor de şist