FYI.

This story is over 5 years old.

High hui

De ce a devenit industria de iarbă din Olanda tot mai underground

Primarul Amsterdamului tocmai a primit aprobarea să interzică magazinele de iarbă din districtul roșu al orașului.
08 Mai 2014, 12:22pm

Pe vremuri, Olanda era campioană la capitolul legalizării marijuanei, dar acum are concurență serioasă.

Colorado și Uruguaysunt acum în lumina reflectoarelor, iar guvernul olandez își încearcă norocul cu o nouă politică mai represivă. În mai multe orașe din Olanda, doar locuitorii au voie să cumpere cannabis. Străinii și turiștii nu pot cumpăra iarbă. În plus, primarul Amsterdamului tocmai a primit aprobarea să interzică magazinele de iarbă din districtul roșu al orașului. Marijuana e încă ilegală în țară, dar autoritățile nu condamnă pe nimeni care are planta la el în cantități mici.

În Olanda, iarba poate fi cumpărată de la așa-numitele coffee shop-uri. Poate se vor închide niște coffee shop-uri, dar e greu de crezut că fumatul de iarbă va fi interzis în următorii ani. Dar întregul proces de producție și distribuție e încă ilegal și e ținut sub observație de când marijuana a fost permisă prima oară în țară în 1970. Timp de douăzeci de ani, Olanda n-a prea dat importanță legilor de producție. Dar din 2001 încoace, a început să se facă simțit un sentiment de anti-toleranță.

Unul dintre personajele afectate negativ de această mișcare nouă e fermierul Doede de Jong, care cultivă iarbă organică. E ultimul crescător de iarbă oficial și cunoscut de public din Olanda. Doede se consideră activist pentru drepturile civile ale fumătorilor și crescătorilor de iarbă. Luna trecută a primit o amendă de un sfert de milion de euro și două luni de închisoare cu suspendare. Plus 100 de ore de muncă în folosul comunității. Dar nu pedeapsa e extraordinară, ci faptul că departamentul olandez de justiție a ales să-l transforme în exemplu negativ pe cel mai cunoscut activist crescător de iarbă din țară. Dacă Doede renunță la culturile de marijuana, Ministerul de Justiție a reușit în sfârșit să bage producția de cannabis în obscuritate.

VICE News a stat de vorbă cu cultivatorul după ce acesta a primit sentința.

VICE: Cum ești?
Doede de Jong: Obosit. Am aproape 64 de ani și mi-aș dori să mă pot relaxa și să mă bucur de lucrurile frumoase din jurul meu. Fac și asta. Iubesc natura, păsările, albinele, florile. Dar sunt foarte dezamăgit.

Care te așteptai să fie rezultatul procesului?
Nu știu, frate. Putea să iasă oricum. Sincer să fiu, m-am gândit că voi fi găsit vinovat, dar fără consecințe. Așa au pățit mai mult cultivatori în trecut. Cel mult m-am gândit că primesc o amendă mică – nu un sfert de milion de euro. Chiar își închipuie că fac atâția bani din iarbă? Nu mă înțelegeți greșit, muncesc din greu ca să cresc planta asta și sunt bine plătit pentru munca asta. Dar un sfert de milion de euro mi se pare ridicol. În timpul procesului, am avut sentimentul că judecătoarea mă plăcea. Îl uram pe procuror și aveam impresia că și ea îl urăște. Tipul exagera situația la modul foarte nasol. M-am gândit că voi fi achitat datorită acumulării de dovezi.

Acumulare de dovezi?
Da, procurorul a spus că a găsit peste cinci mii de plante la mine acasă. Cinci mii! Încă îmi vine să râd când mă gândesc. Procurorul spune că am produs cel puțin 213 kilograme de cannabis. Aș fi fost foarte fericit și cu o recoltă de trei kilograme. Dar acuzațiile lui nu au niciun sens. Se cheamă acumulare de dovezi, iar asta înseamnă că încerci să înșeli judecătorul și curtea.

De ce crezi că le-a cășunat pe tine?
Deja nu mai are legătură cu cannabisul, ci cu admonestarea cetățenilor insurgenți. Condamnându-mă pe mine, guvernul colaborează cu infractorii.

De ce?
Din cauza represiunilor guvernului olandez, numărul producătorilor ilegali de cannabis din Olanda e în continuă creștere. Acum câteva săptămâni am citit într-un ziar local un articol despre o proprietară de coffee shop. Spunea că îi e tot mai greu să facă rost de iarbă de calitate. Înainte își procura iarba de la producători locali mici – de la oameni ca mine, cărora le place ceea ce fac. Acum poate face rost doar de câteva feluri de cannabis, majoritatea de calitate slabă. Iarba pe care o cumpără acum e scufundată în plumb lichid. Prin metoda asta, producătorii fac 30 de kilograme de iarbă să cântărească 50 de kilograme. Sau pun fixativ pe plante. E oribil ce fac producătorii ăștia infractori cu iarba. Iar dacă guvernul va continua să condamne producătorii de iarbă organică, fermierii ca mine, coffee shop-urilor nu le rămâne decât să facă afaceri cu nenorociții ăia.

Mai există producători de iarbă ca tine?
Sincer să fiu, nu-i cunosc.

Cunoști vreun producător măcar?
Nu chiar. Nimeni nu mai îndrăznește să vorbească despre asta în zilele noastre.

Deci nimeni nu mai îndrăznește să cultive iarbă?
Exact. Anul trecut, oamenii din satul meu creșteau niște plăntuțe – ceva foarte inocent. Au fost dați afară din casă împreună cu cei trei copii ai lor. E absolut ridicol.

Și atunci au rămas doar cultivatorii infractori?
Da. Am auzit asta la radio. Au fost arestați doi tipi care îl obligaseră pe un tânăr să lucreze pentru ei și să le îngrijească producția de iarbă. L-au bătut și l-au torturat în mod regulat timp de doi ani. I-au capsat prepuțul de o bucată de lemn. Genul ăsta de oameni dirijează acum industria cannabisului. Forțează imigranții ilegali să lucreze pentru ei și atunci când poliția dă buzna în casă, îl găsesc pe bietul imigrant, nu pe ei. Ei doar închiriază casa și apoi se fac nevăzuți.

Acum treizeci sau patruzeci de ani cunoșteai mai mulți crescători de iarbă?
Da, mult mai mulți. În anii '80, lucrurile stăteau cu totul altfel. Mulți cultivau cannabis pe vremea aia. Unii aveau 50 de plante, alții 60. Era distractiv, o distracție hipioată. Toamna, la adunarea recoltei, dădeam super petreceri. Făceam focul, puneam muzică. Toată lumea, dansa, bea și fuma. Dar prin anii '90, cultivarea era în creștere și atunci au intrat și infractorii în industrie. Deodată, tuturor nu le păsa decât să câștige bani.

Când s-a întîmplat schimbarea și de ce?
Prin '94 sau '95. Ministraolandezăa Justiției a intensificat represiunile după ce președintele Franței a numit Olanda un „narcostat”. Datorită ei nimeni nu mai are voie să dețină clone și în loc de 35 de grame, ai voie cu doar cinci grame de iarbă sau haș la tine. În '92, atât ministrul Justiției cât și poliția erau pro-legalizare. Atmosfera era mult ami relaxată.

Ce crezi că a cauzat schimbarea atitudinii publicului față de situație?
Cred că partidele politice creștine sunt vinovate cel mai mult. Susțin că fumatul de droguri ușoare e imoral. Ei cer să le respectăm prostiile ipotetice, dar nu sunt în stare să respecte un stil de viață diferit de al lor. De parcă cannabisul al rivaliza cu Dumnezeu. Nu sunt o persoană religioasă, dar cannabisul e creat de Dumnezeul lor, nu? E urât că încearcă să-i revizuiască creația și s-o scoată în afara legii. Cam arogant, după părerea mea.

Cum crezi că va arăta viitorul?
În primul rând, voi face apel împotriva sentinței. Am sperat că dacă voi recunoaște public faptul că sunt cultivator voi reuși să schimb legislația olandeză ridicolă în ce privește drogurile ușoare. Dar se pare că am dat greș.

Traducere: Oana Maria Zaharia