Decât să mergi la Europarlamentare, mai bine rezervi o masă pentru finala Champions League

În prima zi de facultate am învăţat că omul este un animal politic. Două mari personalităţi ale comunismului -Lucreţiu Pătrăşcanu (primul comunist devenit ministru) şi Ion Iliescu - m-au învăţat însă, că înainte să fie animal politic, omul e pur şi simplu animal.

Spre ruşinea mea, am terminat Ştiinţe Politice, am participat la câteva proiecte politice şi am lucrat în două alegeri. Am cunoscut politicieni şi am avut cât de cât contact cu lumea asta, dar acum am un gust groaznic în gură, deşi genunchii nu-i am juliţi.

Am fost învăţat că este bine să îţi exprimi votul, că asta te face cu adevărat cetăţean al unei ţări şi dacă nu votezi, nu contezi. Dar anul ăsta am decis că n-o să mai votez, pentru că nu mă simt reprezentat de niciun partid. Pentru că pe 25 mai o să fie alegerile europarlamentare, îţi voi prezenta zece lucruri despre ele care poate o să te convingă şi pe tine să îţi bagi pula în el de vot.

Toate partidele au început deja să-şi concentreze resursele pe alegerile ăstea. Unii senatori chiar şi-au luat liber între 28 aprilie şi 26 mai pentru „a lucra din teritoriu”. Motivul invocat pentru campania asta puternică este că rezultatele de aici ar trebui să reflecte scorul real al partidelor, să stabilească raporturile dintre ele şi să ofere o poziţie clară în negocierile şi prezentările ulterioare. Ceea ce e un mare căcat. La europarlamentare sunt cele mai mici participări, tinerii se abţin şi majoritatea care votează sunt votanţii disciplinaţi de partid. Indecişii nu se re ridică de pe canapea pentru un rahat de vot europarlamentar. Dar se trage de alegerile ăstea şi din alt motiv.  Averile europarlamentarilor au crescut simţitor în ultimii cinci ani, datorită salariilor despre care a vorbit mai mult Graţian aici. Apropo, dacă se întâmplă să ajungi la noi la Parlament, dă o fugă până la cantină, pentru că mâncarea lor e mai ieftină decât la Moxa.

Dacă o să rămână celebri românii pentru ceva în istorie, o să fie pentru furt şi aplaudatul în avion. Totul e cauzal. Ca să aplaude când avionul ăla aterizează în Bruxelles, politicienii trebuie mai întâi să ajungă europarlamentari şi asta se face doar pe şestache. Fie că e vorba de „suveică”, „turism electoral” sau combinaţii marca Dragnea, fii sigur că şi alegerile ăstea vor fi fraudate cumva. Au început deja de la strângerea de semnături, care au ieşit şase milioane, adică 40% din populaţia votantă. Deşi trendul e de obicei descendent, la noi e invers, pentru că s-a depăşit cu mult prezenţa de 27.67% din 2009.

PSD-ul suferă de o profundă criză de identitate cu acel „USL trăieşte”. Afişele evocă motive folclorice, iar mesajele sugerează atât o nostalgie a comunismului, cât şi euroscepticism. Ceea ce e extrem de ciudat pentru un partid de stânga care şi-a lansat candidaţii la Romexpo alături de preşedintele Parlamentului European, Martin Schutz.

PD-L au un mesaj ok, dar grafica este infectă, parcă făcută în Paint de un copil de-al vreunui membru. Monica Macovei, deşi e după Stolojan pe listă, pare a fi vârful de lance al PD-L-ului, singura persoană despre care se crede că poate să îi propulseze către un procentaj bun. Dar cum cu o erecţie de dimineaţă nu poţi să speli dezamăgirea impotenţei din noaptea precedentă, la fel nici cu doamna Macovei nu speli un partid la fel de plin de rahat ca celalalte. PNL sar la înaintare cu „eurocampioana” Adina Vălean (fosta nevastă a lu' Crin), care este ridicată în slăvi ca „cel mai puternic eurodeputat”. Acelaşi votewatch arată însă, că ea a lipsit la 20% dintre sesiunile de vot, iar decizia reducerii tarifelor de roaming promovată de ea anul ăsta este din 2008 și a fost meritul comisarului pe justiție al Comisiei Europene, Viviane Reding.

De departe cel mai penal partid este PMP-ul. Afişul principal o are pe Elena Udrea în prim-plan cu mesajele „Ridicăm România” şi „Mişcarea Face Schimbarea”. Glumele cu tentă sexuală pot curge fără oprire, mai ales că Udrea airbrushed arată ok. Poate gluma cu casting couch-ul e profetică.

Toţi testează însă şi terenul pentru prezidenţiale cu câte un frontman. Pe unele afişe ale PSD se găseşte şi baronul Negoiţă, care-mi aduce aminte de cele cu „Garantat Vanghelie” din 2009.

Nu am vrut niciodată să merg pe linia„ USL/PDL acceaşi mizerie”, dar realitatea îmi arată că asta e situaţia. Sunt aceiaşi oameni şi aceleaşi partide expirate care fac slalom între stânga şi dreapta. Logic,  vor să devină genul de partide care să placă la toată lumea, dar la ei e simptomatic.  Programele lor pentru europarlamentare sunt, cu mici diferenţe de grafică şi prezentare, la fel: Schengen, relansare economică, prosperitate, industrie, reducere de impozite şi taxe. Ceea ce ar trebui să fie de bine, dacă ţii cont că o mare parte din legile noastre sunt făcute la Bruxelles. Votul parlamentarilor noştri e important, dar rareori decisiv, după cum o arată şi procentele de participare ale multora.

Victor Ponta i s-a adresat recent Doinei Pană cu apelativul „fă!”. Dar a mers pe linia „ţigancă împuţită”, pixelul albastru al lui Băsescu şi teza de doctorat, şi a negat totul. Cele mai penibile momente vin însă de la Elena Udrea. Pe vremuri PD-L lucra cu Felix Tătaru, dar oricine se ocupă de imaginea PMP acum, parcă are indigestie de la cârnaţii de pleşcoi. Ultimul selfie al Elenei Udrea a ajuns bătaia de joc a internetului, iar politic e prost, pentru că preşedintele face campanie pentru un partid. Cu faptul că ea-i mai masculină ca Ponta mă obişnuisem de mult.

Merită menţionat şi cadrul cu Elena Băsescu. Două femei cu dragoste pentru botox şi bretoane voiau să arate ca doi politicieni care fac vizite importante în Europa, dar au ajuns să semene cu două fete deştepte întoarse din Italia de sărbători, care-au şutit un iPhone şi şi-au tras un selfie. Domnul din dreapta exprimă exact sentimentul ăla de mirare şi dezgust pe care l-aş fi avut dăcă eram acolo.

Fiecare dintre candidaţii fruntaşi sunt aceiaşi politicieni cu problemele lor la noi în ţară, dar dacă te gândeşti că s-au descurcat mai bine în Parlamentul European, te cam înşeli. Corina Creţu, care deschide lista PSD, are o participare la vot de doar 77.6%, Norica Nicolaide la PNL 85.2%, iar „frontman”-ul PDL Monica Macovei 87.09%. Aici Cristian Predade la PMP pare că a fost lipit în scaunul ăla, cu o prezenţă de 99.37%. Iar Elena Băsescu, care chiar dacă nu mai candideză, îl „promoveză” pe Siegfried Mureşan în locul ei şi a lipsit cam la 18% din voturile din plen.

Statisticile ăstea devin mai relevante dacă te uiți la câte propuneri legislative a făcut fiecare candidat, pentru că Macovei conduce detaşat cu 40 de propuneri, urmată abia de Silvia Ţicău cu zece. Un nou motiv pentru care e împinsă în faţă de PD-L. Aici ai o listă cu toate feţele candidaţilor. Sexi, nu?

Foto: Jim Wickens
Ca să asigure independenţa energetică a României, PMP-ul se orientează către gazele de şist (pct. 50). Conştienţi de scandalurile recente, aruncă responsabilitatea pe această recomandare a Comisiei Europeane, care nu schimbă cu mult situaţia de la noi când spune că ăia care exploatează trebuie să îndeplinească minimul de condiţii de mediu. Dar până la urmă cineva va trebui să le exploateze în stilul caracteristic românesc. Şi de ce să nu fie ei ăia?

Fosta lui Crin, Adina Vălean, a venit cu ideea genială de a transforma România în liderul regional în producţia de drone. Las la o parte toată controversa şi scandalurile legate de drone şi mă întreb dacă nu ar fi mai bine să devenim lideri regionali în producţia de autostrăzi, agricultură sau altceva? De exemplu, vibratoare, ca să nu mai aibă unii politicieni fantezii cu obiecte falice zburătoare fără pilot.

Deşi are cam cel mai bine cosmetizat program şi probabil că va câştiga europarlamentarele, PSD nu zice nimic de justiţie sau de lupta împotriva corupţiei. De ce ar face-o? E partidul cel mai dependent de baronii locali, cu o structură antică şi canceroasă. Trist este că pe majoritatea votanţilor lor nici nu o să îi intereseze asta. Şi Mazăre, Negoiță şi restul băieţilor vor fi liberi să se joace de-a avionul pe la mare cu prietenele lor.

Foto via
O finală în care sper că nu o să fie implicată Chelsea va fi mult mai interesantă decât alegerile. O să încep să beau de pe la opt şi apoi o să ies în oraş unde o să stau până pe la patru-cinci. Duminică o să mă trezesc târziu, o să mă uit la un serial, o să îmi fac un duş şi ceva de mâncare şi deja o să fie şase. De ce m-aş duce să votez?  Dacă vrei totuşi  motiv să o faci, măcar nu mai există candidaţi extremişti ca Becali sau Vadim. Dar şi acceptarea răului cel mai mic este o capitulare care nu se bazează pe nimic real şi urmează sfatul ăla cretin „se putea mai rău”. Aud des că societatea civilă trebuie să tragă semnale de alarmă. Şi ar putea prin boicotarea alegerilor, anulare masiva a voturilor, implicări mai puternice, iniţiative legislative etc. Dar mi-e teamă că marşurile pentru Roşia Montană au fost doar o anomalie.